Revision for contradictory decisions inadmissible where appellate court already rejected res judicata exception
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the revision request filed by an employee against an appellate decision, thereby upholding the labor court's dismissal of the claim and maintaining the legality of the disciplinary termination. The dispute concerned the challenge of a dismissal decision based on a previous sanction, where the applicant sought reinstatement and back pay, arguing that the appellate decision violated the res judicata authority of a prior final judgment which had annulled an earlier, distinct sanction. The decisive legal basis was Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code, under which revision for contradictory decisions is inadmissible if the appellate court had already examined and rejected the res judicata exception; the High Court held that the revision court is limited to checking admissibility and cannot re-examine the merits or the prior court's rejection of the exception, as this would undermine the finality of the judgment and the principle of legal certainty.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ, art. 513 alin. (3) din C. proc. civ; Revision for contradictory decisions inadmissible where appellate court already rejected res judicata exception: , reclamanta a invocat art. 4 alin (1) şi (2), art. 5, art. 8, art. 37, art. 59 lit. a), art. 76 lit. B), art. 80 alin (1) şi (2) din Codul muncii, dispoziţiile din C. civ., din Constituţia României, din Convenţia CEDO şi din Legea nr. 514/2003.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 februarie 2025
Deliberând, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 27 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE ŞI DEZVOLATARE MEDICO - MILITARĂ CANATACUZINO, anularea deciziei de concediere nr. A8539/24.11.2023, ca nelegală, obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcţia şi salariul deţinute anterior concedierii, precum şi la acordarea tuturor drepturilor care i se cuvin în temeiul contractului individual de muncă, prin repunerea părţilor în situaţia anterioară.
În drept, reclamanta a invocat art. 4 alin (1) şi (2), art. 5, art. 8, art. 37, art. 59 lit. a), art. 76 lit. B), art. 80 alin (1) şi (2) din Codul muncii, dispoziţiile din C. civ., din Constituţia României, din Convenţia CEDO şi din Legea nr. 514/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 2127/2024 din 29 martie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluţii, a declarat apel reclamanta A..
Prin decizia civilă nr. 4408/2024 din 23 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă, ca nefondat.
Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2024, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 4408/2024 din 23 octombrie 2024, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a relatat situaţia de fapt şi contextul litigios dintre părţi şi a susţinut, în esenţă, că decizia civilă nr. 4408/2024 din 23 octombrie 2024 încalcă autoritatea de lucru judecat, sub aspectul efectului pozitiv, a deciziei civile nr. 7042 din 14 decembrie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20 ianuarie 2025, intimatul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE ŞI DEZVOLATARE MEDICO - MILITARĂ CANATACUZINO a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia.
La 27 ianuarie 2025 şi la 3 februarie 2025, revizuenta a depus la dosar concluzii scrise, la care a anexat înscrisuri.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 2 decembrie 2024, iar prin rezoluţia din 3 decembrie 2024 a primit termen de judecată la 4 februarie 2025.
Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., temei de drept pe care revizuenta îşi întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunţate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi primit dezlegare prin hotărârea atacată.
În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanţa s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi rejudecat de către instanţa de revizuire. Această condiţie se explică prin aceea că instanţa de revizuire, învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive a cărei anulare se solicită.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în prezenta cerere de revizuire nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres impuse de lege.
În speţă, revizuenta invocă încălcarea de către instanţa de apel în dosarul nr. x/2023 a autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 7042 din 14 decembrie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021, având ca obiect anularea deciziei de sancţionare nr. 4848/11.10.2021.
Contrar susţinerilor revizuentei, din examinarea actelor dosarului, se constată că în cadrul şedinţei de judecată din data de 25 septembrie 2024, chiar apelanta A. a invocat în faţa instanţei de apel excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 1098 din 17 februarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă în 14 decembrie 2022.
Răspunzând acestei critici, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat rezultată din sentinţa civilă nr. 1098 din 17 februarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 7042 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, în contextul în care respectivul litigiu a avut ca obiect anularea deciziei de sancţionare nr. 4848/11.10.2021, decizie distinctă de cea contestată în litigiul pendinte.
Verificând, în calitatea sa de instanţă de retractare, numai condiţiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, Înalta Curte nu poate realiza un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei civile nr. 4408/2024 din 23 octombrie 2024, obiect al revizuirii.
Prin cererea de revizuire formulată, reclamanta urmăreşte rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat chestiunea litigioasă a autorităţii de lucru judecat.
Prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii, părţile nu îşi pot exprima nemulţumirea faţă de soluţia dispusă în cauză, care, în considerarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi remediată pe această cale.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).
Ca atare, dezbaterile fiind limitate, în sensul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., la admisibilitatea revizuirii şi constatându-se că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 4408/2024 din 23 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 4408/2024 din 23 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2025.