Cassation annulled for failing to articulate valid grounds of illegality in grain sales contract dispute

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 30 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 263.886 RON, reprezentând daune-interese compensatorii, datorate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 25 februarie 2022, cu cheltuieli de judecată.

La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 150.000 RON, cu titlu de daune aferente prejudiciului înregistrat ca urmare a nerespectării de către reclamantă a datelor stabilite pentru încărcarea cantităţii de 900 tone în perioada 28 februarie 2022 - 2 martie 2022, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 393 din 10 aprilie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, ambele părţi au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 193/LP din 13 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a admis apelul apelantei-reclamante A. S.R.L., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 263.886 RON, reprezentând daune-interese contractuale, a menţinut soluţia primei instanţe asupra cererii reconvenţionale, a respins apelul declarat de apelantei-pârâte ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ B. şi a obligat-o pe aceasta la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 24.240,79 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond şi apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ B. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi, în principal, reţinerea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a ignorat complet mijloacele de probă depuse în susţinere, prin care s-a dovedit faptul ca reclamanta a fost reprezentată la discuţiile premergătoare încheierii contractului domnul C., că societatea cumpărătoare a agreat graficul de încărcare fără obiecţiuni.

A mai arătat că recurenta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, în condiţiile în care în perioada agreată pentru livrare, 28 februarie 2022-2 martie 2022, a deţinut resursele pentru a onora comanda asumată şi că în mod greşit, s-a reţinut culpa exclusivă a recurentei pentru neîndeplinirea obligaţiei de livrare a cantităţii de grâu, în măsura în care intimata a refuzat în mod nejustificat încărcarea produsului, întrucât aceasta, cu rea-credinţă a avizat şi a prezentat la încărcare doar un număr de 3 autocamioane în intervalul programat pentru livrare. Astfel, a apreciat că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 1.517 şi ale art. 1.519 C. civ.

De asemenea, a arătat că instanţa de apel a ignorat şi împrejurarea că intimata nu a răspuns la interogatoriu, deşi s-au acordat 2 termene în acest sens.

În ceea ce priveşte prejudiciul, a arătat că acesta a fost indicat şi a constat în blocarea activităţii recurentei pentru o perioadă de 3 zile în vederea onorării obligaţiei de livrare a cantităţii de grâu contractate, instanţele de fond apreciind eronat că nu s-a probat.

În continuare, a susţinut că, pentru egalitate de şanse, se impunea ca şi intimata să dovedească că dispunea de capacitatea financiară şi logistică pentru a achita şi transporta întreaga cantitate de grâu.

Conchizând, a afirmat că instanţa de apel a evidenţiat numai probatoriul administrat de intimată, ignorând mijloacele de probă invocate de recurentă şi a evocat şi aplicat în mod discreţionar dispoziţiile legale indicate, cu încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv art. 6-8 C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Ulterior, la 27 septembrie 2024, recurenta a depus note scrise denumite "precizări privind recursul şi motive de recurs de ordine publică", în cuprinsul cărora a arătat, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., faptul că hotărârea este nemotivată în ceea ce priveşte modalitatea de avizare a camioanelor pentru încărcarea cantităţii de grâu şi că aceasta nu cuprinde referiri la apărările recurentei privind împrejurarea că avizarea autocamioanelor pentru încărcare era atributul recurentei, că recurenta avea pregătită întreaga cantitate de grâu ce urma a fi încărcată în 11 camioane, iar la depozit s-au prezentat pentru intimată numai 3 camioane şi că prezentarea intimatei pentru încărcare a fost ulterioară perioadei stabilite de părţi pentru aceasta.

A mai susţinut că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, întrucât, contrar corespondenţei dintre reprezentanţii părţilor, nu se putea reţine că aceştia nu aveau cunoştinţă de data stabilită pentru încărcarea şi preluarea cantităţii de grâu şi că incapacitatea logistica se circumscrie situaţiei de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute de art. 1.719 lit. a) C. civ.

De asemenea, a afirmat că instanţa de apel a confundat perioada agreată de părţi pentru livrarea produselor, 28 februarie 2022-2 martie 2022, cu durata contractului, 25 februarie 2022-31 martie 2022.

Cu referire la excepţia neexecutării, recurenta a precizat că instanţa de prim control judiciar nu a avut în vedere dispoziţiile art. 1.517 C. civ., respectiv împrejurarea că intimata nu putea opune neexecutarea obligaţiilor de către recurentă, în măsura în care aceasta nu şi-a îndeplinit propria obligaţie de preluare a cantităţii de grâu în perioada stabilită de părţi.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi Cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă criticile de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive, iar în cadrul recursului se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta şi-a întemeiat calea de atac pe cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 - nemotivarea hotărârii recurate - şi 8 din acelaşi Cod - încălcarea normelor de drept material, inclusiv în ceea ce priveşte motivele de recurs depuse la 27 septembrie 2024.

Legala motivare a recursului circumscris primului motiv de nelegalitate impune individualizarea situaţiei de nemotivare de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizată contrarietatea sau caracterul străin al considerentelor, precizarea inechivocă a motivelor împotriva cărora se îndreaptă critica.

Cerinţa motivării ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune argumentarea în concret a modului în care instanţa de apel a încălcat normele de drept material prin raportare la dezlegările date de către aceasta chestiunii litigioase, însă fără a aduce în discuţie aspecte de netemeinicie sau a relua întocmai susţinerile expuse în etapele procesuale anterioare.

Verificând memoriul de recurs în aceste coordonate, Înalta Curte constată că acesta nu relevă incidenţa vreuneia dintre ipotezele nemotivării hotărârii, argumentele dezvoltate de autoarea căii de atac neputând fi integrate cazului de casare reglementat de legiuitor în mod limitativ la cele trei situaţii enunţate mai sus.

Toate susţinerile recurentei vizează netemeinicia deciziei recurate, ca o consecinţă a evaluării greşite ori ignorării probelor, or, lipsa motivării, pentru a justifica casarea hotărârii, presupune demonstrarea lipsei raţionamentului juridic care să susţină decizia atacată.

În recurs, deşi pârâta afirmă că decizia recurată aplică greşit art. 1.517 şi art. 1.519 C. civ., precum şi art. 1.719 lit. a) din acelaşi act normativ, singura susţinere pe care o expune în argumentare se referă, în realitate, la aplicarea legii la o situaţie de fapt greşit stabilită, circumstanţă, de asemenea, ataşată netemeiniciei şi nu nelegalităţii deciziei recurate.

Dezlegările instanţei în evaluarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii contractuale sunt consecinţa exclusivă a analizei probatoriului şi reprezintă aprecieri cu grad înalt de factualitate, care, în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) şi ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs.

Susţinerile recurentei se referă la interpretarea elementelor probatorii şi contestă concluziile instanţei de apel cu privire la starea de fapt reţinută, tinzând să repună în discuţie temeinicia judecăţii, respectiv provocarea unui control de fond al hotărârii, incompatibil cu natura recursului, astfel cum aceasta este stabilită prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În acest context, instanţa supremă conchide în sensul că argumentele sintetizate anterior, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din acelaşi Cod, nu pot fi nici analizate din perspectiva acestor cazuri de casare şi nici încadrate într-un alt motiv de nelegalitate, în privinţa lor fiind incidentă sancţiunii nulităţii, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Criticile recurentei din notele scrise depuse la 27 septembrie 2024 nu vor fi analizate, întrucât au fost invocate cu depăşirea termenului legal pentru motivarea recursului, prevăzut de art. 487 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta, în condiţiile în care, contrar autoarei căii de atac, prin argumentele expuse în dezvoltarea aceloraşi cazuri de casare, recurenta deduce verificării alte chestiuni litigioase decât cele indicate prin memoriul de recurs.

Cum noile motive de recurs au fost invocate ulterior împlinirii termenului imperativ de 30 de zile de la comunicare deciziei recurate, verificarea lor prin prisma art. 483 alin. (3), coroborat cu art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este posibilă.

Astfel, reamintind că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea unei căii de atac nu poate fi realizată decât în condiţiile şi termenele stabilite de lege, şi constatând că motivele de recurs, invocate în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) din acelaşi Cod, nu respectă cerinţele art. 483 alin. (3) şi art. 488 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ B. împotriva deciziei civile nr. 193/LP din 13 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.