Recusal for prior pronouncement: identical party litigation does not create impartiality doubts under Art. 42 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL B. S.A., a solicitat să se dispună:

(1) obligarea pârâtei la plata sumei de 3.286.865,27 RON, cu titlu de ajustare a preţului contractului de lucrări nr. x/14.12.2017 pentru manopera aferentă lucrărilor rămase de executat la data de 01.01.2019, ca urmare a modificărilor legislative instituite de O.U.G. nr. 114/2018 în sensul creşterii salariului minim în domeniul construcţiilor la suma de 3.000 RON/lună;

(2) constatarea dreptului reclamantei la prelungirea duratei de execuţie a contractului de lucrări nr. x/14.12.2017 cu încă 10 luni, ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligaţiei legale de ajustare a preţului în contextul modificărilor legislative instituite de O.U.G. nr. 114/2018;

(3) obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractul de lucrări nr. x/14.12.2017 având ca obiect ajustarea preţului şi prelungirea duratei de execuţie cu 10 luni, în considerarea efectelor modificărilor legislative instituite prin O.U.G. nr. 114/2018 şi constatarea inexistenţei dreptului pârâtei de a percepe penalităţi de întârziere;

(4) obligarea pârâtei la plata sumei de 236.844,66 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,02% (conform clauzei 42(6) din contractul de lucrări nr. x/14.12.2017), calculate de la data de 01.02.2019 până la data de 14.09.2021, precum şi la plata în continuare a penalităţilor de întârziere calculate până la data achitării întregului debit restant;

(5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 238 şi art. 240 din Legea 99/2016, art. 158 din H.G. nr. 394/2016, art. 1270, art. 1271, art. 1351, art. 1538, art. 1556 din C. civ.

II. Hotărârile pronunţate în cauză:

Prin sentinţa civilă nr. 759/05.04.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta la plata sumei de 3.689.768,27 RON, cu titlu de ajustare a preţului contractului de lucrări nr. x/14.12.2017 pentru manopera aferentă lucrărilor rămase de executat la data de 01.01.2019, ca urmare a creşterii salariului minim în domeniul construcţiilor la suma de 3.000 de RON/lună; a obligat pârâta să încheie un act adiţional la contractul de lucrări nr. x/14.12.2017 având ca obiect ajustarea preţului contractului cu suma de 3.689.768,27 RON, reprezentând contravaloare manoperă aferentă lucrărilor rămase de executat la data de 01.01.2019, ca urmare a creşterii salariului minim în domeniul construcţiilor la suma de 3.000 de RON/lună; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a penalităţilor de întârziere de 0,02%/zi, calculate asupra debitului principal, de la data de 01.02.2019 până la achitarea debitului principal; a respins în rest, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată; a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei civile nr. 759/05.04.2024, pârâta Compania Naţională de Transport al B. S.A. a promovat, în termen legal, apel, solicitând ca, în urma admiterii acestei căi ordinare de atac, să se dispună schimbarea în parte a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2021, primind termen de judecată la data de 15 iulie 2024.

La termenul de judecată acordat, intimata-reclamantă A. S.A. a formulat oral cerere de recuzare a completului de judecată, arătând că acelaşi complet a soluţionat o cauză identică, având aceleaşi părţi şi aceeaşi situaţie juridică, fiind diferit doar numărul contractului încheiat între părţi, motivarea apelantei-pârâte din prezentul dosar preluând argumentele hotărârii pronunţate în dosarul anterior.

Prin încheierea din 17 iulie 2024, cererea de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se, pe de o parte, că nu se pune problema exprimării de către judecători a părerii cu privire la prezenta cauză, iar, pe de altă parte, în măsura în care în speţa anterioară s-ar fi reţinut chestiuni care au relevanţă cu privire la raportul juridic din prezenta cauză, asemenea constatări s-ar impune oricărei instanţe învestite ulterior, în virtutea dispoziţiilor procedurale referitoare la puterea lucrului judecat.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 1074 din 19 iulie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins, ca neîntemeiate, şi capetele de cerere care au fost admise de prima instanţă; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate. Totodată, a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei-reclamante vizând cheltuielile de judecată în apel.

III. Recursul declarat:

Împotriva încheierii din data de 17 iulie 2024, a formulat recurs reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar C.., solicitând admiterea recursului, anularea încheierii din 17 iulie 2024 şi, pe cale de consecinţă, casarea deciziei civile nr. 1074 din 19 iulie 2024 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea memoriului de recurs, după prezentarea pe scurt a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că judecătorii învestiţi cu soluţionarea cererii de apel formulate de către Transelectrica s-au pronunţat anterior, tot în etapa procesuală a apelului, într-o cauză identică în care au figurat aceleaşi părţi, existând elemente serioase ce nasc îndoieli cu privire la imparţialitatea domnilor judecători D. şi E., în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.

Precizează recurenta-reclamantă că prin decizia civilă nr. 1570A din data de 27 octombrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2020, domnii judecători D. şi E. s-au pronunţat asupra unor aspecte care ţin de chiar existenţa dreptului substanţial cu care instanţa a fost învestită.

În cadrul deciziei nr. 1570A din data de 27 octombrie 2023 pronunţate în dosarul nr. x/2020, cât şi în cadrul deciziei nr. 1074 din 19 iulie 2024 pronunţate în dosarul nr. x/2021, motivele au fost prezentate în mod identic, soluţiile sunt pronunţate în situaţii identice, între aceleaşi părţi, judecătorii recuzaţi analizând însuşi dreptul dedus judecăţii, elementele specifice ale dreptului, conturarea acordului de voinţă şi procedura legală şi contractuală.

În sprijinul imparţialităţii judecătorilor recuzaţi, consideră relevantă chiar opinia apelantei-pârâte, exprimată la termenul de judecată din data de 15 iulie 2024, potrivit căreia cauzele sunt identice.

Analizând ambele decizii pronunţate, susţine că motivarea acestora este identică atât ca opinie exprimată deja cât şi ca manieră de redactare.

Un alt aspect pe care îl consideră relevant este şi faptul că decizia civilă nr. 1074 din data de 19.07.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2021 i-a fost comunicată în a 4-a zi de la pronunţare, în condiţiile în care pronunţarea a avut loc vineri, 19.07.2024, iar comunicarea deciziei s-a făcut marţi, 23.07.2024, fiind recepţionată în data de 24.07.2024, ceea ce atestă în mod clar opinia deja formată a judecătorilor recuzaţi, concluzionând că nu a avut nicio şansă pentru judecarea în mod echitabil a cauzei de către o instanţă imparţială.

În opinia sa, prin încheierea din 17 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa nesocoteşte şi încalcă dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., în cauză fiind incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi (3), art. 483 şi următoarele, art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29 august 2024, iar prin rezoluţia din 12 noiembrie 2024 a fost stabilit termen de judecată la 4 februarie 2025.

IV. Soluţia instanţei de recurs:

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Din cuprinsul memoriului de recurs formulat de recurenta-reclamantă reiese că au fost invocate două motive de casare: pe de o parte, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, iar, pe de altă parte, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Subsumat primului motiv de recurs, încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat faptul că decizia civilă nr. 1074 din data de 19.07.2024 a fost pronunţată de judecători care s-au pronunţat anterior, tot în etapa procesuală a apelului, într-o cauză identică în care au figurat aceleaşi părţi, existând elemente serioase ce nasc îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor, în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.

Instanţa supremă are în vedere că argumentele referitoare la compunerea instanţei care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. privesc situaţia în care instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, atunci când judecătorii nu aveau dreptul să facă parte din complet pentru că erau incompatibili ori fusese admisă cererea de abţinere sau de recuzare, situaţie în care se analizează aspectul "calitativ" al compunerii.

Din examinarea memoriului de recurs se observă că recurenta-reclamantă nu a adus critici privind modalitatea de constituire a completului de la termenul de judecată din data de 17 iulie 2024, respectiv a membrilor completului de judecată care au soluţionat cererea de recuzare, de natură a indica că aceştia şi-ar fi expus părerea în legătură cu soluţia ce ar trebui pronunţată pentru judecarea acesteia, ci a invocat pretinsa lipsă de imparţialitate a judecătorilor care au pronunţat decizia civilă nr. 1074 din data de 19 iulie 2024.

Or, în speţă, obiect al prezentului demers judiciar nu îl constituie decizia civilă nr. 1074 din data de 19 iulie 2024, ci încheierea din data de 17 iulie 2024, prin care a fost soluţionată cererea de recuzare, moment la care completul de judecată era compus din doamnele judecător F. şi G..

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante privind dubiile sale cu privire la imparţialitatea şi independenţa completului de judecată care a pronunţat decizia civilă nr. 1074 din data de 19 iulie 2024 nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ci urmează a fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Din lecturarea memoriului de recurs, observă Înalta Curte că recurenta-reclamanta nu a înţeles să formuleze critici concrete la adresa încheierii atacate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ceea ce presupunea indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate, prin raportare la modalitatea de constituire a completului. În acest context, instanţa supremă constată că indicarea acestui motiv de casare s-a făcut în mod formal, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa acestuia.

Subsumat punctului 8 al art. 488 din C. proc. civ., din expunerea argumentelor în susţinerea cererii de recurs, se constată că recurenta-reclamantă a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte reţine că aceste critici nu se circumscriu motivului de casare indicat în mod expres de recurenta-reclamantă, însă pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte găseşte aceste critici neîntemeiate şi, în consecinţă, le va respinge.

Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: 1) când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil; 13) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Din modul de redactare a art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., rezultă cu claritate că judecătorul poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare, nu însă şi atunci când a soluţionat anterior un alt litigiu în care s-a pus în discuţie aceeaşi problemă de drept ca aceea din speţă sau când şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la o problemă de drept similară cu cea din speţă.

Concret, faptul că judecătorul a analizat în alte dosare critici similare cu cele ce fac obiectul disputei şi în cadrul dosarului în care s-a formulat cererea de recuzare atacată în prezentul recurs nu poate fi reţinut ca motiv de incompatibilitate, raportat la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Antepronunţarea, astfel cum este prefigurată norma enunţată, presupune că cel care urmează să ia o decizie judiciară o anunţă mai înainte de a se finaliza procedura care trebuie să premeargă acelei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când judecătorul a soluţionat anterior o cauză similară, în care s-a pus în discuţie aceeaşi problemă de drept. Aşa fiind, încheierea atacată este legală, criticile invocate de recurentă nefiind apte să conducă la casarea acesteia.

În plus, Înalta Curte constată că judecătorii recuzaţi s-au pronunţat anterior într-o altă cauză (dosarul nr. x/2020), cu privire la un alt reclamant (H.) decât recurenta-reclamantă A. S.A. şi cu privire la un alt contract de lucrări (nr. C260 din 11.12.2017) faţă de cel dedus judecăţii în prezenta cauză (nr. C264 din 14.12.2017).

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că soluţionarea dosarului nr. x/2020 de către acelaşi complet de judecată nu generează îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor, întrucât existenţa unor cauze repetitive pe rolul instanţei, purtate între unele dintre aceleaşi părţi, ce nu exclud discutarea aceleiaşi chestiuni de drept, nu este de natură a afecta încrederea părţilor în imparţialitatea judecătorului, cât timp acesta are obligaţia de a soluţiona pricina prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei cauze. Aşadar, faţă de circumstanţele litigiului, împrejurarea că domnii judecători au soluţionat o cauză similară nu reprezintă un element de natură să creeze o bănuială întemeiată cu privire la imparţialitatea acestora, încheierea recurată fiind legală şi sub acest aspect.

Antepronunţarea, ca motiv de recuzare, este reglementată şi a fost analizată distinct ca motiv prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text ce este de strictă interpretare, neputând fi extins la alte ipoteze. Aşadar, noţiunea de "antepronunţare" nu poate fi extinsă, prin interpretare, prin eliminarea unor condiţii expres prevăzute de lege (cum este cea de la pct. 1 - condiţia aceleiaşi cauze), pentru a fi invocate în temeiul motivului prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Or, în speţă, în afara împrejurării că acelaşi complet s-a pronunţat în cadrul altui dosar asupra unui raport juridic similar, nu există niciun alt indiciu de subiectivism sau imparţialitate în atitudinea judecătorilor care să răstoarne prezumţia de obiectivitate şi imparţialitate ale magistraţilor.

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a respectat, aplicat şi interpretat corect normele legale incidente în cauză şi analizând cu rigurozitate condiţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ. a statuat, în mod corect, că nu există nici un indiciu în baza căruia să se aprecieze, chiar la nivel de aparenţă, că ar putea fi ştirbită imparţialitatea judecătorilor desemnaţi pentru soluţionarea apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.., împotriva încheierii din 17 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.., împotriva încheierii din 17 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2025.