State tax appeal annulled for invalid grounds; cross-appeal barred; corporate accrual award stands

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă la 09.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 316.197 RON, reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat în calitate de persoana fizică şi 846.032 RON, cu titlu de accesorii aferente debitului principal datorat de către persoana juridică B. S.R.L., precum şi instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului, potrivit art. 952 şi următoarele din C. proc. civ., coroborat cu art. 213 din Codul de procedură fiscală. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din C. civ., art. 1447, art. 1915 alin. (1) din C. civ., Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Codul de procedură fiscală.

Prin sentinţa civilă nr. 1573/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul Statul Român în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, conform menţiunii din dispozitivul sentinţei atacate.

Prin decizia nr. 1829/R-CONT din 29 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 1573 din 17 octombrie 2017, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi că litigiul nu este unul de contencios administrativ ori de contencios fiscal, ci unul de natură civilă. Totodată, a mai reţinut că apelul este calea legală de atac, potrivit art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, reclamantul a declarat apel, prin două cereri distincte, criticând sentinţa civilă nr. 1573/2017 din 17 octombrie 2017 pentru motive de nelegalitate şi de netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 17.10.2018, sub nr. x/2017*.

Prin decizia nr. 26/A-C din 21 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul reclamantului, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare, stabilind termen pentru soluţionare.

Prin decizia nr. 169/A.com din 18 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului în cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 316.197 RON şi a respins cererea, ca lipsită de interes; a admis în parte cererea privind obligarea pârâtului A. la accesoriile aferente debitului datorat de către B. S.R.L. şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 251.618 RON, reprezentând prejudiciu constând în accesoriile aferente debitului datorat de către B. S.R.L.; a respins în rest cererea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea nr. 5616 din 17 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu şi a dispus trimiterea cauzei secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2017.

Prin decizia nr. 1560 din 22 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia civilă recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 846.032 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat de către societatea B. S.R.L. şi a sumei de 305.960 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, în calitate de persoană fizică. Totodată, a respins capătul de cerere privind instituirea măsurii sechestrului asigurător.

Împotriva deciziei nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, a declarat recurs reclamantul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, solicitând modificarea hotărârii cu privire la capătul de cerere privind instituirea măsurii sechestrului asigurător, în sensul admiterii acestuia.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Printr-o cerere distinctă, reclamantul a declarat recurs şi împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de apel cu privire la cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică, solicitând obligarea intimatului-pârât la suma de 316.197 RON.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva aceleiaşi decizii, a declarat recurs şi pârâtul A., solicitând, în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în situaţia reţinerii cauzei spre rejudecare, a solicitat anularea dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 mai 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 7 iunie 2024 recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, solicitând admiterea propriei căi extraordinare de atac şi respingerea recursului declarat de recurentul-pârât.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 15 octombrie 2024.

La termenul din 15 octombrie 2024, în completul de filtru, Înalta Curte a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023, cu privire la soluţia ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică, precum şi excepţia netimbrării recursului declarat de recurentul-pârât împotriva aceleiaşi decizii. Totodată, a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023, cu privire la soluţia referitoare la respingerea instituirii măsurii sechestrului asigurător şi a acordat termen în şedinţa publică din data de 4 februarie 2025.

La termenul de judecată din 4 februarie 2025, instanţa supremă a respins excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul-reclamant reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Totodată, a invocat, din oficiu şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei lipsei de interes în ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva soluţiei de respingere a instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în privinţa soluţiei ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, de către pârât, în calitate de persoană fizică, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu s-a constatat că recursul declarat de recurentul-reclamant în privinţa soluţiei ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică, nu cuprinde critici cu privire la normele de drept material pretins a fi fost nesocotite de instanţa de apel, recurentul-reclamant exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia instanţei de apel.

Prin încheierea din 15 octombrie 2024, Înalta Curte, în completul de filtru, a admis excepţia nulităţii recursului, reţinând că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei curţii de apel, în privinţa soluţiei ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 494 şi art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva soluţiei de respingere a instituirii măsurii sechestrului asigurător, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: (…) justifică un interes. Conform art. 33 teza întâi din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Conform art. 458 din C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (...).

Aşadar, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Potrivit prevederilor art. 952 din C. proc. civ., sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.

În cauză, instanţa supremă constată că reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamant, în sensul că a obligat pârâtul A. la plata sumei de 846.032 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat de către societatea B. S.R.L. şi a sumei de 305.960 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, în calitate de persoană fizică şi a respins capătul de cerere privind instituirea măsurii sechestrului asigurător.

Conform art. 632 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., constituie titluri executorii hotărârile prevăzute la art. 633, iar potrivit art. 633 din C. proc. civ. sunt hotărâri executorii: pct. 1) hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În considerarea celor reţinute mai sus, instanţa supremă observă că decizia civilă nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, ce face obiectul prezentului recurs, este o hotărâre definitivă, ce constituie titlu executoriu.

În aceste condiţii, interesul soluţionării prezentului recurs nu mai subzistă, întrucât recurentul-reclamant are la dispoziţie un titlu executoriu cu privire la creanţa sa, acesta putând trece la executarea silită a titlului executoriu însuşi.

Astfel, întrucât interesul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, demersul procesual al recurentului-reclamant este lipsit de finalitate practică din punct de vedere juridic.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite cerinţele art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., instanţa va admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, şi va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în privinţa soluţiei referitoare la respingerea instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Examinând cu prioritate chestiunea timbrajului cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât A., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu s-a constatat că recursul declarat de recurentul-pârât nu îndeplineşte cerinţa impusă de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Deşi raportul i-a fost comunicat acestuia la 3 iunie 2024, acesta nu s-a conformat obligaţiei de a depune la dosar dovada achitării taxei până la termenul din 15 octombrie 2024, stabilit pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului.

În acest context, prin încheierea din 15 octombrie 2024, Înalta Curte a admis excepţia netimbrării recursului declarat de recurentul-pârât. Dat fiind că această încheiere are caracter interlocutoriu conform art. 235 din C. proc. civ., instanţa nu mai poate reveni asupra dispoziţiei de admitere a excepţiei netimbrării recursului.

În consecinţă, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor legale cuprinse în art. art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., în sensul că va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât, reţinând că satisfacerea cerinţei de timbrare este o condiţie de legală sesizare a instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de către Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în privinţa soluţiei ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în privinţa soluţiei referitoare la respingerea instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2025.