Cassation appeal annulled for re-arguing facts, not illegality; lower rulings on no barter modification upheld.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Civilă la 29.12.2020, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta Producătorii de Legume - B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata contravalorii celor 116,340 tone de cartofi de sămânţă la preţul cartofilor timpurii din luna aprilie 2020, respectiv suma de 814.380 RON, profit nerealizat, ca urmare a nerespectării dreptului de preemţiune de care beneficia în baza contractului de barter încheiat de părţi, cu cheltuieli de judecată.

La 12.04.2021, reclamanta a formulat o cerere completatoare, prin care a solicitat, în subsidiar, în ipoteza în care vor fi respinse primele două capete de cerere, obligarea pârâtei la plata sumei de 207.666,90 RON, reprezentând contravaloarea cartofilor de sămânţă.

Ulterior, la 09.06.2021, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 207.666,90 RON, reprezentând contravaloarea cartofilor de sămânţă menţionată în documentele de achiziţie.

Prin sentinţa civilă nr. 64/01.03.2023, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1488/12.10.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

În motivare, după expunerea situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile art. 666, art. 1.268 şi art. 1.270 C. civ., precum şi natura juridică a actului dedus judecăţii, respectiv procesul-verbal din 04.06.2020, pronunţând o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, în raport cu probatoriul administrat şi temeiul de drept aplicabil.

Astfel, a arătat că respectivul proces-verbal, semnat de reprezentanţii intimatei, consfinţeşte înţelegerea părţilor, stabilind clar modalităţile de stabilire şi de finalizare a contractului de barter; în plus, existenţa a trei variante de finalizare a contractului fac dovada bunei-credinţe a recurentei în derularea raporturilor contractuale.

A susţinut, de asemenea, că procesul-verbal din 04.06.2020 are natura juridică a unei convenţii, respectiv a unui contract nenumit, al cărui conţinut nu este expres reglementat prin norme de drept, ci este stabilit de către părţi; ca atare, acesta trebuie interpretat şi executat potrivit intenţiei comune a părţilor, iar, în completare, în conformitate cu normele generale în materia contractelor civile.

În continuare, recurenta a afirmat că procesul-verbal din 04.06.2020 are natura unui contract sinalagmatic, iar în cazul refuzului de executare din partea uneia dintre părţi, cealaltă parte poate invoca excepţia de neexecutare, poate solicita executarea silită, plata de despăgubiri sau, după caz, rezoluţiunea contractului.

Totodată, invocând art. 666 C. civ., a susţinut că sunt îndeplinite elementele esenţiale ale unui contract, întrucât procesul-verbal reprezintă un acord de voinţă încheiat între două persoane juridice, exprimat în mod liber şi având ca scop modificarea raporturilor juridice existente.

Recurenta a criticat faptul că instanţa de apel a înlăturat înţelegerea părţilor şi a interpretat actul în favoarea intimatei, deşi părţile au convenit, la data de 04.06.2020, asupra modalităţii de continuare a derulării contractului de barter. Or, notificarea ulterioară de la 05.06.2020 a recurentei de către un membru cooperator, fără putere de reprezentare a Cooperativei, în sensul renunţării la înţelegerea anterioară, constituie, în opinia sa, o încălcare a obligaţiilor contractuale. Curtea de apel a ignorat aceste aspecte şi nu a analizat natura juridică a respectivului proces-verbal, respectiv aceea de convenţie, astfel că interpretarea dată de instanţă nu are temei legal, contrar probatoriului şi înţelegerii părţilor.

După evocarea principiului forţei obligatorii a contractului, recurenta a concluzionat că intimata era ţinută să respecte obligaţiile asumate prin convenţia din 04.06.2020; în susţinerea acestui punct de vedere, a invocat art. 1.270 alin. (2) C. civ. şi a afirmat că intimata nu putea decide la 05.06.2020 neexecutarea contractului, fără să încalce obligaţiile contractuale asumate, astfel că instanţa de apel a interpretat greşit natura convenţiei dintre părţi, reţinând eronat că membrii intimatei nu au agreat propunerile recurentei, deşi exista un înscris în cuprinsul căruia au fost stabilite în mod indubitabil obligaţiile B..

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În acest sens, a redat un paragraf din hotărâre, potrivit căruia "procesul-verbal încheiat la data de 04.06.2020 nu are natura juridică a unei convenţii prin care a fost modificat contractul de barter nr. x/30.09.2019 şi actul adiţional nr. x/24.10.2019" şi a evidenţiat că instanţa nu a oferit o motivare efectivă, făcând referire că ar fi argumentat anterior; or, în partea anterioară a hotărârii, instanţa analizase alte aspecte şi care nu aveau legătură cu calificarea dată procesului-verbal de recurentă, aceea de convenţie.

În final, recurenta a arătat că instanţa de apel nu a analizat efectiv argumentele expuse, respingându-le în mod formal, fără o motivare adecvată, context în care a invocat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs conduce la concluzia că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva hotărârii atacate, care să poată fi circumscrise în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinerile sale reflectă, în esenţă, nemulţumirea acesteia faţă de modul în care instanţa de apel a evaluat situaţia de fapt şi probatoriul administrat, în contextul menţinerii soluţiei de respingere a acţiunii.

În acest sens, recurenta a invocat lipsa motivării hotărârii, arătând că instanţa de apel s-a limitat la a afirma că procesul-verbal din 04.06.2020 nu are natura juridică a unei convenţii, subliniind că nu a fost prezentat un raţionament care a condus la această concluzie şi nici nu s-a răspuns susţinerilor sale.

Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanţa de apel a motivat soluţia de respingere a apelului, analizând susţinerile părţilor şi expunând raţionamentul pentru care a concluzionat că procesul-verbal din 04.06.2020 nu are natura juridică a unei convenţii care să fi modificat contractul de barter nr. x/30.09.2019 şi actul adiţional nr. x/24.10.2019; instanţa de apel a arătat că acel proces-verbal reflectă discuţiile părţilor asupra unor posibile variante de modificare sau stingere a raportului contractual, şi nu de a constitui/modifica/stinge efectiv un raport juridic.

Prin urmare, hotărârea atacată cuprinde considerentele care fundamentează soluţia pronunţată, chiar dacă acestea nu sunt conforme cu propriile convingeri ale recurentei, astfel cum au fost expuse şi în memoriul de recurs.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel ar fi interpretat greşit dispoziţiile art. 666, art. 1.268 şi art. 1.270 C. civ., precum şi natura juridică a procesului-verbal din 04.06.2020; aceasta deoarece recurenta consideră că respectivul proces-verbal constituie o convenţie care modifică raportul contractual anterior.

În realitate, însă, recurenta tinde la o reanalizare în recurs a susţinerilor formulate în apel şi o reapreciere a probatoriului, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală; astfel, deşi invocă încălcarea mai multor norme de drept material, recurenta nu formulează veritabile critici de nelegalitate, ci reiterează argumente deja analizate de instanţa de apel, referitoare la natura procesului-verbal, respectiv aceea de convenţie, la presupusa nesocotire a înţelegerii exprimate de părţi la 04.06.2020 şi la interpretarea actului.

Înalta Curte notează că, prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestită cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

În plus, analiza deciziei recurate relevă că instanţa de apel a interpretat conţinutul procesului-verbal din 04.06.2020 în corelaţie cu probatoriul administrat, concluzionând că respectivul înscris nu are natura unei convenţii care modifică contractul de barter nr. x/30.09.2019 şi actul adiţional nr. x/24.10.2019, ci exprimă doar intenţii viitoare ale părţilor de a analiza oportunităţile/variantele de modificare/stingere a raporturilor contractuale, nicidecum de a le modifica/stinge efectiv. Această concluzie, fiind fundamentată pe probatoriu, nu poate fi cenzurată în recurs sub pretextul unei pretinse încălcări a normelor de drept material, în absenţa unor critici de nelegalitate.

Recurenta nu face altceva decât să îşi exprime dezacordul faţă de modul în care instanţa de apel a înţeles să interpreteze probatoriul administrat şi să califice raportul juridic dintre părţi. Or, examinarea instanţei de recurs este limitată de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1488/12.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Producătorii de Legume - B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.