Perimare of commercial appeal after suspension lifted: applicable six-month deadline despite claim of non-commercial nature

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2003 la 21.03.2003, reclamanţii A. S.A. şi B. au chemat în judecată pârâţii Agenţia Domeniilor Statului, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Comunei Cernica şi Comisia Judeţeană Ilfov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. şi Primarul Comunei Cernica, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să anuleze protocolul de predare-primire a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului nr. 821000/09.12.2002 şi hotărârea Comisiei Judeţene nr. 930/20.11.2002, precum şi suspendarea efectelor actelor administrative menţionate până la soluţionarea cauzei, respectiv suspendarea emiterii titlurilor de proprietate şi a punerilor în posesie pe terenul în litigiu.

La 23.04.2003, reclamanţii au completat acţiunea, arătând că au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi că protocolul a cărui anulare o solicită încalcă mai multe prevederi legale.

Prin sentinţa civilă nr. 1385/17.09.2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Comercială, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2003.

Prin sentinţa comercială nr. 3378/09.03.2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2004.

Prin sentinţa civilă f.n./25.06.2004, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru pronunţarea regulatorului de competenţă; dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 32/31.08.2004, completată prin încheierea din 21.02.2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2005 la secţia a VI-a Comercială din cadrul tribunalului.

Prin încheierea din 20.10.2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a luat act că A. S.R.L. renunţă la judecata împotriva pârâtului C..

Prin încheierea din 15.06.2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ambilor pârâţi persoane fizice, D. şi C..

Prin sentinţa comercială nr. 5937/25.04.2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acţiunea, aşa cum a fost completată şi precizată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin încheierea din 15.06.2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cererii având ca obiect anularea Hotărârii nr. 930/20.11.2002 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Măsura suspendării judecării cauzei a fost menţinută succesiv prin încheierile din 13.02.2012, 27.05.2013, 22.09.2014, 11.01.2016 şi 06.02.2017; prin ultima încheiere, instanţa a reţinut că menţinerea suspendării este justificată de stadiul de soluţionare a dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, având în vedere acel dosar are ca obiect analizarea legalităţii Hotărârii nr. 930/20.11.2002 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

La 21.05.2024, numiţii E. şi F., neavând calitatea de părţi în prezenta cauză, au solicitat repunerea cauzei pe rol şi constatarea perimării cererii de apel. Totodată, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, instanţa de apel a fixat termen la 17.06.2024 pentru a verifica dacă mai subzistă motivele care au stat la baza suspendării judecării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 995A/17.06.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a constatat perimate ambele apeluri.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 pentru a opera perimarea, întrucât de la data de 17.10.2023 - când a fost soluţionat irevocabil dosarul nr. x/2009 şi până la termenul fixat din oficiu pentru data de 17.06.2024, a trecut mai mult de şase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere a cursului perimării, subliniind că acest termen pentru reluarea judecăţii a expirat la 17.04.2024.

Totodată, curtea de apel a respins susţinerile apelanţilor cu privire la termenul de perimare de un an din perspectiva naturii litigiului, reţinând că prin regulatorul de competenţă pronunţat în cauză competenţa de soluţionare a litigiului a fost stabilită în favoarea secţiei comerciale a tribunalului, context în care la acest moment nu se mai poate aprecia că litigiul ar avea altă natură.

În ceea ce priveşte termenul de perimare, curtea de apel a reţinut că acesta este de şase luni, potrivit art. 248 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, aflat în vigoare la data de 21.03.2003, data promovării acţiunii.

În final, instanţa de apel a evidenţiat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, indiferent de inexistenţa in cuprinsul încheierii de suspendare a momentului până la care durează suspendarea.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanţii au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate.

În motivare, după o prezentare succintă a parcursului procesual, recurenţii au susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile la circumstanţele concrete ale cauzei.

Astfel, recurenţii au detaliat obiectul şi temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, insistând asupra faptului că litigiul nu are natura comercială, chiar dacă o reclamantă este o societate comercială; în susţinerea poziţiei lor, au făcut trimitere la decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi au subliniat că abrogarea art. 248 alin. (3) C. proc. civ. prin Legea nr. 71/2011 confirmă realitatea juridică enunţată.

În acest context, recurenţii au susţinut că, atât timp cât obiectul litigiului nu este unul în materie comercială, aplicarea sancţiunii perimării după trecerea unui termen de şase luni de nelucrare de către curtea de apel este nelegală, fiind în dezacord cu finalitatea avută în vedere de legiuitor.

Astfel, în considerarea celor arătate, recurenţii au susţinut că prevederile art. 248 C. proc. civ. nu au fost aplicate în litera şi spiritul lor, iar cauzei îi este aplicabil termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, care ar fi urmat să se împlinească la data de 17.10.2024.

În drept, au invocat art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.

La 20.09.2024, intimata Comisia Judeţeană Ilfov pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor a depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că instanţa de apel a dat eficienţă în mod corect sancţiunii perimării apelului.

Examinând recursul, prin prisma motivului invocat şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează, potrivit recurenţilor, greşita aplicare a sancţiunii perimării, ca urmare a stabilirii eronate a termenului de perimare de şase luni, în locul termenului de un an, susţinându-se că litigiul nu ar avea natură comercială.

Cerinţele prevăzute de lege pentru a interveni sancţiunea perimării decurg din conţinutul art. 248 C. proc. civ. din 1865, fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţilor, care nu au acţionat în scopul reluării judecăţii, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În cauza de faţă, suspendarea judecăţii a fost dispusă la cererea părţilor, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura fiind luată prin încheierea din 15.06.2009.

Dosarul aflat la baza motivului de suspendare a fost soluţionat prin decizia nr. 150/17.10.2023 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2009.

Aceasta este data de la care începe să curgă termenul de perimare, în condiţiile în care potrivit art. 244 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.

În memoriul de recurs, recurenţii susţin că termenul de perimare aplicabil în cauză ar fi de un an, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, şi nu cel de şase luni reglementat de alin. (3) al aceluiaşi articol; astfel, au invocat faptul că litigiul nu are natură comercială, raportându-se la obiectul şi temeiul de drept al acţiunii, chiar dacă unul dintre reclamanţi are calitatea de societate comercială.

Această susţinere nu poate fi primită, având în vedere sentinţa civilă nr. 32/31.08.2004, dată în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a statuat că problema competenţei soluţionării cauzei a intrat în puterea lucrului judecat, ca urmare a neatacării cu recurs a sentinţei civile nr. 1385/17.09.2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin care s-a reţinut că litigiul este de competenţa secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 137/2002.

Prin urmare, cum chestiunea naturii litigiului nu mai putea fi repusă în discuţie la termenul din 17.06.2024, decizia atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, fiind nefondate criticile recurentei sub acest aspect.

Aşadar, Înalta Curte reţine că de la data de 17.10.2023, când cauza a rămas în nelucrare, a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ., acesta împlinindu-se la 17.04.2024, când perimarea a operat de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. S.A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 995A/17.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Agenţia Domeniilor Statului, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Comunei Cernica şi Comisia Judeţeană Ilfov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.