Competence conflict in small-value claims: forfeiture of exclusive territorial jurisdiction objection for failure to raise it at the first hearing under Art. 130(2) CPC

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 04.07.2025, sub nr. x/2024, reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul să-i plătească debit principal în cuantum de 1.079,78 RON, penalităţi de întârziere calculate iniţial la valoarea de 23,13 RON şi, în continuare, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata integrală, la un cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, sau, în subsidiar, dobândă legală penalizatoare de la data introducerii cererii până la data plăţii, precum şi daune reziliere/taxe reziliere şi echipamente în valoare de 773,12 RON; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 769 din 27.05.2025, Judecătoria Moineşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Moineşti a reţinut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata contravalorii serviciilor prestate, în baza contractului nr. x/14.01.2018 încheiat de acesta cu C. S.A.

Judecătoria Moineşti a constatat că, în urma verificărilor efectuate din oficiu în baza de date pentru evidenţa persoanelor, pârâtul are domiciliul în localitatea Hălciu, jude. Braşov.

Totodată, instanţa a evocat prevederile art. 121 şi art. 129 alin. (2) C. proc. civ. şi a arătat că în speţă, sunt incidente norme de competenţă specială, derogatorii de la regula generală şi obligatorii.

Prin urmare, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

La termenul de judecată din 19.08.2025, Judecătoria Braşov a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 7579/19.08.2025, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Judecătoria Braşov a reţinut că deşi prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 14.05.2025, la primul termen la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, Judecătoria Moineşti s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză şi a rămas în pronunţare asupra fondului, prin sentinţa civilă nr. 769 din data de 27.05.2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei la Judecătoria Braşov.

Totodată, instanţa a reţinut că în prezenta cauză niciuna dintre părţi nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Moineşti, excepţia fiind invocată de către instanţă, din oficiu, abia în momentul în care a rămas în pronunţare asupra cauzei, or, instanţa avea dreptul şi, corelativ, obligaţia să invoce excepţia de necompetenţă la data de 14.05.2025, respectiv la primul termen de judecată acordat în cauză la care procedura de citare era legal îndeplinită şi părţile puteau pune concluzii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Moineşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Moineşti şi Judecătoria Braşov s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele trei instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect o cerere cu valoare redusă prin care reclamanta A. a solicitat instanţei obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1.079,78 RON debit principal, dobândă legală de la data introducerii cererii şi până la data plăţii efective şi echipamente în valoare de 773,12 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea în primă instanţă este judecătoria, iar competenţa teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. prevăd că: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Având în vedere că dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a litigiului, excepţia de necompetenţă putea fi invocată conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială nu a fost invocată la data de 14 mai 2024, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la această dată, ci a fost invocată de către instanţă după închiderea dezbaterilor. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 C. proc. civ.

În consecinţă, prin alegerea exprimată de către reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Moineşti, iniţial învestită, a devenit competentă teritorial să judece prezentul litigiu.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2025.