Electricity supplier’s rescission claim quashed and remanded; unilateral price adjustment barred absent contractual mechanism.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursurilor dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 9 septembrie 2021, sub numărul x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020 din culpa pârâtei, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin neexecutarea culpabilă a contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020, prejudiciu precizat, după efectuarea expertizei tehnice, la cuantumul de 735.044,59 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 961 din 24 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Specializat; Cluj în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., şi s-a dispus rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020 din culpa pârâtei B. S.R.L.

A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 440.929,98 RON, reprezentând prejudiciu încercat de reclamantă urmare a rezilierii contractului. A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 21.000 RON cheltuieli de judecată, proporţional cu admiterea cererii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. S.A. şi pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 631/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a Ii-a Civilă, a fost respins apelul reclamantei A. S.A., a fost admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 961 din 24 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei B. S.R.L., a fost obligată reclamanta A. S.A. să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 38.037,20 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă şi a fost obligată intimata să plătească apelantei B. S.R.L. suma de 14.258 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta A. S.A., indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În motivarea recursului, după expunerea situaţiei de fapt şi a soluţiilor pronunţate în cauză, recurenta-pârâtă a arătat, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii), că raţionamentul instanţei de apel are la bază mai multe concluzii contradictorii privind situaţia contractuală şi modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce face ca dezlegarea acesteia să fie confuză şi contradictorie în ansamblu.

Astfel, sub un prim aspect, recurenta a arătat că, deşi instanţa de apel a reţinut faptul că există o dispută cu privire la interpretarea contractului, devenind incidente dispoziţiilor art. 1266 - 1268 C. civ., respectiv interpretarea clauzelor în sensul în care acestea pot produce efecte, şi că pentru modificarea preţului stabilit prin contractul de furnizare a energiei electrice active ca urmare a modificării condiţiilor tehnico-economice (...) pârâta avea nevoie de acordul reclamante, în final, aceasta stabileşte faptul că intimata ar fi procedat în mod legal la suspendarea unilaterală a furnizării energiei şi, implicit, la nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate.

Continuând în aceeaşi manieră, instanţa de apel a reţinut, iniţial, că "preţul agreat la încheierea contractului includea tarifele de dezechilibre, astfel cum erau reglementate la acel moment" şi că "într-adevăr în Anexa nr. 1 la contract se prevede că preţul de 235 Iei/MWh include şi aceste tarife", pentru ca, mai apoi, sa susţină că nu pot fi validate cele afirmate de apelanta-reclamantă cu privire la preţul garantat pe toată perioada stabilită a contractului (...) nu există nicio excepţie în cuprinsul art. 11 din contract cu privire la perioada pentru care preţul e garantat, astfel încât aceasta să fie exclusă de la aplicarea clauzei de modificare automată a preţului.

Tot în legătură cu caracterul contradictoriu al motivării, recurenta-reclamantă face referire la faptul că, deşi instanţa aminteşte că aceasta din urmă a răspuns notificărilor intimatei şi chiar a propus o întâlnire în acest sens, în continuare reţine că "{...) reclamanta nu a fost dispusa nici să accepte şi nici să negocieze noul preţ", ignorând complet situaţia de fapt pe care anterior o validase, din care rezulta că la fiecare nouă întâlnire pârâta B. S.R.L. propunea un preţ majorat faţă de cel notificat anterior.

Recurenta-reclamantă a arătat că această modalitate de motivare a hotărârii încalcă exigenţele prevăzute de lege, întrucât motivarea hotărârii instanţei trebuie să ofere claritate şi precizie în expunerea argumentelor, evitând ambiguităţile şi contradicţiile între constatări şi concluzii.

Sub un al doilea aspect, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea recurată este parţial nemotivată, raţionamentul instanţei lipsind cu desăvârşire în ceea ce priveşte apelul acesteia. Totodată, instanţa de apel reţine că nu au existat modificări de circumstanţe dintre cele enumerate de art. 11 din Contract, însă ar fi existat circumstanţe tehnico-economice care făceau necesară renegocierea preţului, fără însă ca respectivele modificări de circumstanţe tehnico-economice să fie dovedite şi analizate concret, din perspectiva impactului direct/potenţial asupra costurilor livrărilor de energie, în cadrul probatoriul administrat de apelanta-pârâtă.

Or, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Faptul că decizia pronunţată în apel nu cuprinde, în parte, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, instanţa de apel respingând apelul ca nefondat doar prin trimitere la concluziile expuse cu privire la apelul intimatei şi fără a indica probele care justificau intervenţia impreviziunii pretinse de intimată, echivalează, în opinia recurentei-reclamante, cu o nemotivare şi atrage casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Printr-un al doilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat faptul că decizia recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1270 şi 1271 C. civ.

Astfel, principiul forţei obligatorii a contractului este consacrat printr-o normă juridică imperativă, părţile fiind obligate să îşi îndeplinească obligaţiile, chiar dacă îndeplinirea acestora a devenit mai costisitoare, fie din cauza creşterii costurilor de executare, fie din cauza scăderii valorii contraprestaţiei. Chiar dacă norma anterior amintită nu este absolută, existând excepţii de la principiul forţei obligatorii, numai în mod absolut excepţional modificarea/încetarea contractului se poate face fără acordul ambelor părţi, respectiv atunci când o normă prevede astfel, iar nu în mod arbitrar atunci când una dintre părţile contractului doreşte.

Recurenta-reclamantă a arătat că, în speţă, instanţa de apel a încălcat flagrant principiul forţei obligatorii a contractului, justificându-şi soluţia pe o presupusă încălcare a principiului bunei-credinţe în derularea contractului căreia i-a oferit prioritate în analiză. Or, o astfel de soluţie este vădit nelegală, având în vedere următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, prin respingerea argumentelor reclamantei, care avea dreptul la executarea contractului, şi admiterea poziţiei furnizorului, care încerca să găsească o cale de a nu-şi mai executa propriile obligaţii, instanţa de apel a neglijat principiul pacta sunt servanda şi a validat, indirect, conduita intimatei de a modifica unilateral contractul, contrar prevederilor art. 1270 din C. civ., interpretare care încalcă direct dispoziţiile legale şi principiul simetriei în contract, potrivit căruia modificările sau încetarea contractului ar trebui să se facă prin consimţământul ambelor părţi.

Astfel, deşi instanţa de apel reţine că părţile au agreat faptul că preţul va rămâne acelaşi în perioada indicată şi că, pentru modificarea preţului stabilit prin contractul de furnizare a energiei electrice active ca urmare a modificării condiţiilor tehnico-economice care au stat la baza încheierii contractului (...) pârâta avea nevoie de acordul reclamantei, în mod nejustificat, aceasta ignoră principiul forţei obligatorii a contractului şi reţine un drept arbitrar al intimatei, pe de-o parte, de a impune un preţ nou şi, pe de altă parte, în cazul unui dezacord al subscrisei, dreptul de a rezilia contractul.

Sub un al doilea aspect, instanţa de apel a apreciat că ar fi existat, fără o probă administrată nemijlocit, un presupus dezechilibru tehnico-economic ca justificare pentru schimbarea unilaterală a preţului, în ciuda faptului că părţile au agreat un preţ garantat pentru o perioada specifică, ce includea şi un tarif suplimentar de dezechilibre.

Însă, aşa cum s-a arătat, situaţiile în care părţile pot acţiona altfel decât a fost agreat prin contract, în sensul modificării sau încetării contractului, sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura un circuit economic stabil. Or, în speţă, intimata nu numai că a încercat să impună consunatorului alte condiţii contractuale decât cele asumate iniţial, dar a şi procedat la încetarea furnizării serviciilor la care s-a obligat prin contract, afectând grav activitatea recurentei.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, din această perspectivă, instanţa de apel a ignorat voinţa părţilor, a ignorat principiul forţei obligatorii a contractului şi principiul simetriei contractuale şi, în plus, a pronunţat o soluţie care a încurajat atitudinea abuzivă a intimatei, deşi intimata era cea obligată a dovedi o eventuală impreviziune survenită în executarea contractului.

Modificarea preţului contractual reglementată de art. 11 avea în vedere strict acele componente în privinţa cărora se stabileşte un tarif (o valoare) reglementată şi care pot fi aplicate automat de părţi. Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, într-o primă fază, simpla formulare a unei solicitări de către intimată în sensul modificării preţului energiei electrice nu se încadra în acele ipoteze de modificare automată, ci presupunea un proces de negociere, fiind condiţionată de acordul reclamantei şi de încheierea unui act adiţional.

În măsura în care intimata ar fi apreciat că obligaţiile sale contractuale ar fi devenit excesiv de oneroase, aceasta ar fi avut la dispoziţie un mecanism (excepţie de la principiul forţei obligatorii) pus la dispoziţie de legiuitor, specific acestor situaţii, respectiv să dovedească impreviziunea.

Recurenta-reclamantă susţine că numai apelând la această instituţie intimata ar fi putut pretinde modificarea clauzelor contractuale (ori chiar încetarea contractului), situaţie în care ar fi trebuit, în mod evident, să dovedească îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 1271 alin. (3) C. civ.. Din această cauză, judecătorul nu poate, în lipsa unei clauze de impreviziune, să intervină în contract în vederea reechilibrării prestaţiilor afectate de cauze imprevizibile survenite ulterior momentului încheierii contractului.

Sub un al treilea aspect, a arătat recurenta-reclamantă că argumentul invocat de către instanţa de apel, în sensul că intimata ar fi manifestat în speţă bună-credinţă în executarea contractului, este vădit neîntemeiat, întrucât aşa-zisa bună-credinţă pe care ar fi manifestat-o intimata nu reprezintă altceva decât un paravan pentru o modificare unilaterală şi abuzivă a condiţiilor contractuale care, la un anumit moment, pe parcursul derulării acestuia, nu au mai fost mulţumitoare pentru aceasta, tot astfel cum nici argumentul potrivit căruia pârâta n-a manifestat disponibilitate în negocieri nu poate fi primit întrucât, în logica instanţei de apel, în speţă, negocierea ar fi fost echivalentă doar cu acceptarea unui preţ mai mare decât cel agreat prin contract.

Sub un al patrulea aspect, tot cu referire la presupusa bună-credinţă a intimatei, recurenta-reclamantă a precizat faptul că aceasta avea obligaţia de a achiziţiona energia la momentul încheierii contractului, fapt ce ar fi trebuit să o protejeze de fluctuaţiile ulterioare ale preţurilor.

În fine, sub un al cincilea aspect, s-a susţinut de către recurentă că instanţa de apel a ignorat înseşi mecanismele juridico-economice, din perspectiva faptului că orice contract sinalagmatic, în sine, prezintă o componentă de risc pe care fiecare parte trebuie să şi-o asume, fiind de neînţeles poziţia instanţei de apel care, ignorând voinţa părţilor, a considerat că, din cauza unor condiţii economice pe care nu le aprofundează sub aspect probatoriu, intimata ar fi îndreptăţită să impună cocontractantului o modificare de preţ. Nicio clauză contractuală sau legală nu atribuie părţii răspunzătoare pentru eşecul contractului dreptul de a efectua o analiză proprie a gradului de onerozitate al obligaţiei pe care n-a fost capabilă să o execute.

Cu alte cuvinte, competenţa de a constata dacă există un dezechilibru contractual şi dacă acesta este "excesiv de oneros" şi justifică reechilibrarea contractului aparţine instanţei de judecată, investită să soluţioneze o acţiune în adaptarea sau încetarea contractului în temeiul dispoziţiilor art. 1271 C. civ., nicidecum părţilor.

În cadrul aceluiaşi motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat şi faptul că decizia recurată a fost pronunţată ca urmare a unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor art. 1531 şi art. 1533 C. civ., prin aceea că instanţa de apel a omis să analizeze conduita intimatei din perspectiva răspunderii civile contractuale, justificând acţiunile acesteia şi, ulterior, soluţia pronunţată, prin modificările de preţ apărute în piaţa de energie electrică.

Omisiunea acestui aspect esenţial reprezintă o neglijare a naturii reciproce a angajamentelor contractuale, în care fiecare parte contribuie la realizarea scopului comun şi se expune la riscuri în mod echitabil.

Chiar şi în situaţia în care s-ar considera că intimatei i se poate imputa doar o culpă simplă, devin incidente dispoziţiile 1533 C. civ. prima teză, referitoare la prejudiciul previzibil, pe care instanţa de apel, în mod nelegal, nu Ie-a analizat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea acestei căi de atac.

Intimata-pârâtă a arătat, în privinţa motivului de recurs întemeiat pe existenţa de motive contradictorii în decizia recurată - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că recurenta-reclamantă urmăreşte aplicarea selectivă a dispoziţiilor contractuale privind preţul, critica privind aşa-zisele motive "contradictorii" întemeindu-se pe extragerea trunchiată de afirmaţii din considerentele instanţei de apel.

Contradicţia se află însă în raţionamentul recurentei, care, deşi menţionează în mod corect principiul conform căruia clauzele se vor interpreta în sensul de a produce efecte, în continuare încearcă să convingă asupra lipsei de eficienţă a dispoziţiilor contractuale ce permit pârâtei să iniţieze demersurile privind ajustarea preţului contractual. Or, instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că, potrivit art. 9 lit. c) coroborat cu art. 13 alin. (2) lit. b) şi art. 11, încă de la momentul negocierii şi încheierii contractului de furnizare a energiei electrice în discuţie, atât pârâta cât şi reclamanta au prevăzut şi au admis că este posibilă modificarea contractului în acest caz specific menţionat, respectiv în cazul în care intervin modificări ale reglementărilor/circumstanţelor sau a condiţiilor tehnico-economice care au stat la baza încheierii acestuia, iar refuzul consumatorului de a-şi da acordul în sensul arătat este suficient de important încât permite furnizorului să rezilieze contractul în acest caz. Intimata-pârâtă arată că instanţa de apel a realizat o interpretare sistematică si judicioasă a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor contractuale şi a reţinut că, în lipsa de stipulaţie contrară, noţiunea de "preţ garantat", invocată de recurenta A. S.A., va fi interpretata prin coroborare şi cu restul dispoziţiilor contractuale (art. 11), respectiv că preţul este garantat în condiţii obişnuite de piaţa, în timp ce în situaţia unei extraordinare "modificări a circumstanţelor" devin aplicabile dispoziţiile art. 11.

În privinţa motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8, C. proc. civ., respectiv pe greşita aplicare a normelor de drept material ale art. 1270 C. civ. şi următoarele, intimata-pârâtă a arătat că recurenta-reclamantă urmăreşte o aplicare arbitrară a principiului forţei obligatorii, astfel încât normele contractuale privind preţul să cadă sub incidenţa forţei obligatorii, în timp ce, potrivit argumentelor subiective ale recurentei, dispoziţiile aceluiaşi contract privind modificarea preţului şi eventuala încetare a contractului ar fi lipsite de efecte, efecte pe care aceleaşi părţi le-au convenit.

Sub acest aspect, a arătat intimata că s-a reţinut corect în decizia recurată faptul că nu pot fi primite susţinerile apelantei reclamante, în sensul că pârâta ar fi trebuit să apeleze cu prioritate la normele de drept comun în materie pentru a obţine pe cale judiciară reechilibrarea prestaţiilor în contract (art. 1271 C. civ.), cât timp părţile au agreat un astfel de mecanism odată cu stabilirea raporturilor juridice, prin încheierea contractului de furnizare a energiei electrice.

Recurenta alege să ignore faptul că, în definiţia convenită la art. 11 din Contract privind modificarea de circumstanţe se află şi ipoteza prezentei cauze, anume, potrivit art. 11 alin. (1), prin "modificare de circumstanţe" se înţelege [...] o schimbare a metodologiei şi a condiţiilor economice avute în vedere la data încheierii prezentului contract, privind fundamentarea elementelor utilizate la stabilirea preţului contractual.

Recurenta-reclamanta A. S.A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport cu criticile formulate de către recurenta - reclamantă, cu temeiurile de drept invocate şi cu apărările intimatei, constată că, în cauza supusă judecăţii, situaţia de fapt a fost reţinută în mod concordant de ambele instanţe de fond.

Astfel, între reclamanta A. S.A. şi pârâta B. S.R.L. s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020, pe o perioadă de 14 luni, cu începere de la data de 01.11.2020, aşa cum este prevăzut în art. 12 alin. (1) din contract.

Prin Anexa 2 la contract, părţile au convenit asupra preţului (235 RON/MWh), ca preţ garantat pentru perioada 01.11.2020-31.12.2021, care include şi tarifele de dezechilibre.

Părţile au încheiat la data de 22.10.2020 Actul Adiţional nr. 1 la contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533, prin care au convenit modificarea art. 12 din contractul iniţial, cu privire la perioada pentru care se încheie contractul, urmând ca aceasta să fie 22.11.2020-31.12.2021, cu precizarea că îşi va produce efectele odată cu încheierea de către furnizor a contractelor de transport şi distribuţie energie electrică, precum şi menţiunea expresă că toate celelalte termene şi condiţii ale contractului rămân neschimbate, în măsura în care nu contravin prevederilor actului adiţional.

La data de 02.12.2020, părţile au încheiat Actul adiţional nr. x la contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533, prin care au completat art. 2 al contractului iniţial cu locurile de consum convenite suplimentar între părţi, pentru furnizare energie, s-a convenit modificarea graficului de livrări anuale din Anexa 3 la contractul iniţial, s-a convenit completarea corespunzătoare a tabelului cu identificarea locurilor de consum, Anexa 4 la contract, şi s-a înscris menţiunea expresă a păstrării restului dispoziţiilor contractuale, în cazul în care nu contravin prevederilor actului adiţional.

Prin Actul adiţional nr. x la contractul de furnizare a energiei electrice s-a procedat la o nouă actualizare a locurilor de consum.

Ulterior, începând cu data de 05.04.2021, pârâta a notificat în mod repetat reclamanta în vederea amendării contractului cu noi preţuri de furnizare a energiei electrice, având în vedere modificările de pe piaţa energiei şi modificările legislative în materie, invocând, totodată, rezilierea contractului cu referire la art. 13 alin. (2) pct. b, pentru refuzul de semnare a actelor adiţionale transmise.

Reclamanta A. S.A. a transmis pârâtei B. S.R.L. răspuns la aceste notificări, prin care a solicitat respectarea preţului contractual de 235 RON/MWj, cu invocarea art. 11 din contract, respectiv a prevederii exprese privind garantarea preţului neschimbat până la data de 31.12.2021.

La data de 07.07.2021, pârâta B. S.R.L. a transmis reclamantei A. S.A. un înscris, prin care a făcut trimitere la notificarea de reziliere contract din data de 25.06.2021, şi a comunicat încetarea contractului de furnizare a energiei electrice începând cu data de 13.07.2021.

La data de 13.07.2021, pârâta a suspendat livrările de energie către reclamantă, aspect necontestat de pârâtă.

Prin cerere de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.A. a solicitat rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020, din culpa pârâtei B. S.R.L., şi obligarea pârâtei la plata sumei de 735.044,59 RON, cu titlu de prejudiciu ca urmare a încetării furnizării energiei electrice.

Pornind de la această precizare a premiselor litigiului şi a limitelor cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată următoarele:

Sunt nefondate criticile recurentei-reclamante A. S.A. subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atât cele întemeiate pe teza existenţei unor motive contradictorii, cât şi cele vizând pretinsa nemotivare a hotărârii.

În acest sens, contrar susţinerilor recurentei-reclamante circumscrise acestui motiv de casare, privind existenţa unor concluzii contradictorii cu referire la situaţia contractuală, Înalta Curte reţine că, pornind de la constatările factuale ale primei instanţe, care nu au fost contestate, instanţa de prim control judiciar a expus raţionament propriu care a condus la soluţia de admitere a apelului şi de respingere a pretenţiilor reclamantei.

Recurenta a arătat că, deşi s-a reţinut de către instanţa de apel faptul că pentru modificarea preţului stabilit prin contractul de furnizare a energiei electrice active, ca urmare a modificării condiţiilor tehnico-economice, pârâta avea nevoie de acordul reclamante, în final, aceasta stabileşte faptul că intimata ar fi procedat în mod legal la suspendarea unilaterală a furnizării energiei şi, implicit, la nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate.

Critica este nefondată, pentru că instanţa de apel a constatat că, pentru reechilibrarea prestaţiilor, în vederea surmontării dificultăţilor rezultate din această modificare a condiţiilor tehnico-economice, părţile au stabilit un mecanism contractual, suspendarea de către pârâtă a livrărilor de energie electrică activă, începând cu data de 13.07.2021, fiind justificată de rezilierea contractului din iniţiativa furnizorului, în temeiul art. 13 alin. (2) lit. b) din contract, pentru refuzul consumatorului de a-şi da acordul la modificarea preţului.

De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa contradicţie între recunoaşterea existenţei unui preţ garantat, care includea tarifele de dezechilibre, pe de o parte, şi reţinerea aplicabilităţii clauzei de modificare automată a preţului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat că preţul este garantat numai în condiţii obişnuite de piaţa, în timp ce în situaţiile indicate în art. 11 alin. (2) din contract devine aplicabilă clauza de modificare automată a preţului.

Cât priveşte susţinerea recurentei referitoare la ignorarea completă a situaţiei de fapt pe care aceeaşi instanţă o validase anterior, din care ar rezulta că la fiecare nouă întâlnire pârâta B. S.R.L. propunea un preţ majorat faţă de cel notificat anterior, Înalta Curte constată că aceste aspecte privesc, în mod evident, aspecte de temeinicie a hotărârii, iar nu caracterul contradictoriu al motivării hotărârii.

Nefondate sunt şi criticile recurentei-reclamante fundamentate pe lipsa considerentelor care să susţină soluţia de respingere a apelului reclamantei A. S.A., prin care aceasta a solicitat schimbarea în parte a sentinţei primei instanţe şi admiterea în tot a pretenţiilor deduse judecăţii.

În acest sens, se reţine că instanţa de apel a examinat existenţa faptei ilicite - condiţie premisă pentru angajarea răspunderii civile contractuale, potrivit art. 1350 C. civ. - şi, apreciind că aceasta nu este realizată, a respins în tot cererea de chemare în judecată, astfel încât nu mai era necesar a se cerceta prejudiciul, nici din perspectiva existenţei, nici din perspectiva întinderii acestuia.

Prin urmare, constatând că hotărârea respectă obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă atât exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi celor ale art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care să facă posibilă exercitarea controlul de legalitate a hotărârii.

Trecând la examinarea criticilor pe care recurenta-reclamantă le formulează din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt parţial fondate.

Astfel, în cadrul acestui motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a invocat pronunţarea hotărârii cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1270 şi 1271 C. civ., susţinând încălcarea principiului forţei obligatorii a contractului şi a regulilor privitoare la impreviziune, întrucât, deşi a reţinut că simpla formulare a unei solicitări de către intimata-pârâtă în sensul modificării preţului energiei electrice nu se încadra în acele ipoteze de modificare automată a preţului convenite de părţi, ci presupunea un proces de negociere, a apreciat asupra unui drept arbitrar al intimatei de a impune un preţ nou şi de a rezilia contractul, în cazul unui dezacord al reclamantei în legătură cu preţul impus.

A mai arătat recurenta-reclamantă că, în măsura în care intimata ar fi apreciat că obligaţiile sale contractuale ar fi devenit excesiv de oneroase, aceasta avea la dispoziţie mecanismul pus la dispoziţie de legiuitor, specific acestor situaţii, respectiv să dovedească impreviziunea.

Potrivit art. 1270 C. civ.:

"(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.."

De asemenea, impreviziunea este reglementată la art. 1.271 din C. civ.:

"(1) Părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei.

(2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, instanţa poate să dispună:

a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

b) încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.

(3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă:

a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;

b) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;

c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc;

d)debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului."

Impunerea principiului forţei obligatorii în materie contractuală, astfel cum este prevăzut la art. 1.270 C. civ. şi reiterat la alin. (1) al art. 1.271 C. civ., îşi are fundamentul, pe de o parte, în necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile, iar, pe de altă parte, în imperativul respectării cuvântului dat (pacta sunt servanda).

Totodată, din dispoziţiile legale mai sus redate rezultă că acest principiu nu este privit în mod absolut, intangibil, limitarea lui fiind însă condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prescrise de alin. (2)-(3) ale art. 1.271 C. civ., care reglementează mecanismul impreviziunii ca excepţie de la obligativitatea contractului şi numai dacă obligaţia devine excesiv de oneroasă pentru una dintre părţi.

În cauza supusă judecăţii, instanţa de apel a reţinut că părţile au stabilit, prin contractul de furnizare a energiei electrice, pentru reechilibrarea prestaţiilor, un mecanism contractual, convenind, prin art. 9.2 lit. c), un) drept al furnizorului de "a iniţia modificarea şi/sau completarea prin acte adiţionale a contractului de furnizare a energiei electrice atunci când apar elemente noi care necesită modificarea ori completarea prin act adiţional a unor clauze din contract", iar, în ipoteza refuzului consumatorului de a-şi da acordul la modificarea preţului, intervenea rezilierea unilaterală a contractului, din iniţiativa furnizorului, în temeiul art. 13 alin. (2) lit. b) din contract.

În aceste condiţii, s-a apreciat, prin hotărârea recurată, că nu pot fi primite susţinerile apelantei-reclamante, în sensul că pârâta ar fi trebuit să apeleze la normele de drept comun în materia impreviziunii, pentru a obţine, pe cale judiciară, reechilibrarea prestaţiilor (art. 1271 C. civ.), întrucât părţile au agreat contractual un astfel de mecanism de surmontare a dificultăţilor rezultate din modificarea condiţiilor tehnico-economice, care excludea intervenţia instanţei.

Însă, aşa cum ambele instanţe de fond au constatat, contractul nu defineşte, fie şi în termeni generali, ce înseamnă modificarea condiţiilor tehnico-economice, nu indică caracteristicile modificărilor la care se referă, aşa cum o face pentru modificarea circumstanţelor, prin art. 11 alin. (1) din contract, în care include schimbarea condiţiilor economice avute în vedere la data încheierii prezentului contract, stabilind că:

"În sensul prezentului contract, prin modificare de circumstanţe se înţelege intrarea în vigoare a unor legi/reglementări, precum şi modificarea abrogarea celor existente, introducerea unor noi impozite sau taxe, o schimbare a modalităţilor de impunere sau taxare, o majorare/diminuare a oricărora dintre impozitele şi taxele existente ori o schimbare a metodologiei şi a condiţiilor economice avute în vedere la data încheierii prezentului contract, privind fundamentarea elementelor utilizate la stabilirea preţului contractual."

Este de menţionat că, pentru această ipoteză, a modificării circumstanţelor, care au sau pot avea ca efect modificarea tarifelor reglementate, a preţului energiei reactive, a contribuţiei pentru cogenerare, certificatelor verzi şi cursului accizelor, contractul prevede în mod expres modificarea automată a preţului de contract, de la data intrării în vigoare a modificărilor, fără a fi necesară încheierea unui act adiţional.

De asemenea, contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020 nu circumstanţiază efectele pe care modificarea condiţiilor tehnico-economice le-ar produce asupra executării contractului şi nici regulile/modalităţile de restabilire a echilibrului contractual, având în vedere că însuşi conceptul de reechilibrare a prestaţiilor presupune readucerea contractului în situaţia în care executarea acestuia să fie echitabilă pentru ambele părţi, în raport cu obligaţiile de care sunt ţinute, iar nu impunerea unui preţ nou.

Deşi instanţa de apel a constatat că pentru modificarea preţului garantat, prevăzut în Anexa 2 la contract pentru perioada 22.11.2020-31.12.2021, care includea şi tarifele de dezechilibre, ca urmare a modificării condiţiilor tehnico-economice care au stat la baza încheierii contractului, pârâta avea nevoie de acordul reclamantei, prin interpretarea dată clauzelor contractuale, în raport cu dispoziţiile legale care au fost anterior menţionate, a consfinţit, sub aparenţa unui mecanism contractual de echilibrare a prestaţiilor, un drept al furnizorului de a impune consumatorului un alt preţ, sub sancţiunea rezilierii unilaterale a contractului, în cazul dezacordului acestuia din urmă.

În absenţa unor clauze contractuale care să contureze un astfel de mecanism, competenţa de a constata dacă există un dezechilibru contractual şi dacă acesta a devenit excesiv de oneros şi justifică reechilibrarea contractului aparţine instanţei de judecată investită să soluţioneze o acţiune în adaptarea sau încetarea contractului, în temeiul dispoziţiilor art. 1271 C. civ., nicidecum părţilor. Este de menţionat că scopul principal al adaptării contractului pentru impreviziune este echilibrarea contractului, iar numai dacă aceasta nu este posibilă se va pronunţa încetarea efectelor contractului, de la momentul şi în condiţiile concret stabilite de către judecător.

Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de apel, în condiţiile în care nicio clauză contractuală sau legală nu atribuie părţii dreptul de a efectua o analiză proprie a gradului de onerozitate a obligaţiei ce-i incumbă, nu se poate reţine că părţile ar fi agreat un mecanism contractual de reechilibrare a prestaţiilor, derogatoriu de la mecanismul legal al impreviziunii, aplicabil în situaţia modificării condiţiilor tehnico-economice.

Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. şi va casa decizia atacată, urmând a trimite apelurile spre o nouă judecată la aceeaşi curte de apel

La rejudecarea cauzei, instanţa de apel va avea în vedere, pe lângă aspectele mai sus arătate, şi raportul dintre clauzele generale ale contractului de furnizare a energiei electrice şi normele specifice din Anexa 2 a aceluiaşi contract, aplicând regulile de interpretare a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 631/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a Ii-a Civilă.

Casează în tot hotărârea atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor, la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2024.