Territorial jurisdiction in labor disputes against a court: application of exclusive special competence rules for judicial staff

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la data de 26.06.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Argeş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa acesta să fie obligat la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte nivelul veniturilor majorate, aşa cum au fost ele recunoscute prin sentinţa civilă nr. 875/CM din 12 decembrie 2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 223/R/CM/2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care i s-au acordat majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, după cum urmează: 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul lunii decembrie 2006, 2% de la 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul lunii martie 2007 si cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul lunii septembrie 2007, urmând ca majorările ulterioare, produse anterior eliberării sale din funcţie, să pornească de la acest nivel al valorii de referinţă sectorială.

Prin sentinţa civilă nr. 2090/14.11.2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, evocând dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., având în vedere că norma din Codul muncii care este, în mod evident, derogatorie de la dreptul comun, stabileşte competenţa teritorială exclusivă, pe care nici părţile şi nici instanţa nu o pot înlătura.

A mai reţinut acelaşi tribunal că partea reclamantă este pensionară şi a avut calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Câmpulung şi deci nici nu se pune problema, prin ipoteză, ca instanţa pârâtă să reprezinte instanţa competentă la care aceasta şi-a desfăşurat activitatea.

Totodată, s-a constatat că nu sunt aplicabile nici alin. (2) şi (3) ale articolului 127 C. proc. civ. întrucât instanţa pârâtă este doar una din instanţele care ar fi deopotrivă competente, însă în nicio situaţie şi instanţa la care şi-a desfăşurat activitatea partea, astfel cum impun în mod expres dispoziţiile menţionate prin sintagma "îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza".

În consecinţă, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa a fost admisă, iar competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Argeş, raportat la domiciliul/reşedinţa reclamantei A..

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 31.12.2024, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1969/29.05.2025, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia propriei sale necompetenţe sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., conform cărora în cazul cererilor introduse împotriva unei instanţe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În aceste condiţii, acelaşi tribunal a constatat că reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Dâmboviţa, cu respectarea prevederilor legale menţionate mai sus, aşa cum reiese din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Drept urmare, instanţa a constatat că Tribunalul Argeş nu este competent teritorial să judece prezenta cauză şi a declinat soluţionarea acesteia în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 16.07.2025.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Argeş - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că, prin cererea formulată, reclamanta, grefier pensionar la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Dâmboviţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Argeş.

Regula de drept comun în jurisdicţia muncii - art. 269 alin. (2) din Codul Muncii - atribuie asemenea litigii în competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantului, care, în speţă, ar fi Tribunalul Argeş.

Însă, pentru situaţia particulară a unor litigii iniţiate de sau în contradictoriu cu un judecător, procuror, grefier sau o instanţă de judecată, legiuitorul a stabilit, la art. 127 C. proc. civ., reguli de competenţă speciale.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data iniţierii procesului, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere cuprinse în art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

În conformitate cu art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Raportând aceste norme la speţa de faţă, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că regulile de la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi avute în vedere la determinarea competenţei teritoriale în cauză, întrucât calitatea reclamantei de grefier a încetat prin pensionare anterior datei înregistrării procesului pe rolul Tribunalului Dâmboviţa.

Pe de altă parte, însă, constată că în calitate de pârât, figurează o instanţă de judecată, Tribunalul Argeş, care, în acord cu prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, ar fi competentă teritorial să judece cauza în primă instanţă.

În atare condiţii, la determinarea competenţei trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., alegerea instanţei competente aparţinând titularului acţiunii, în temeiul art. 116 din acelaşi Cod.

Astfel, instanţa supremă constată că Tribunalul Dâmboviţa - una dintre cele două instanţe aflate în conflict şi, totodată, instanţă către care a înţeles să se îndrepte titulara acţiunii - este una dintre instanţele judecătoreşti competente alternativ, potrivit legii, fiind o instanţă de acelaşi grad cu Tribunalul Argeş (instanţa competentă, potrivit legii, de la domiciliul reclamantei), aflată în circumscripţia unei curţi de apel (Curtea de Apel Ploieşti) învecinate curţii de apel (Piteşti) în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă, potrivit legii (Tribunalul Argeş), motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Prin urmare, dând eficienţă dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din acelaşi Cod, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2025.