Territorial jurisdiction for unfair competition claims under alternative venue rules for multiple defendants and the effect of case severance on prorogated competence

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă iniţial sub numărul x/2023, pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii: B., C., D., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. şi H. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate săvârşirea de către pârâţii sus indicaţi a faptei de concurenţă neloială constând în folosirea datelor şi informaţiilor confidenţiale obţinute de la societatea A. S.A., să constate săvârşirea de către pârâţi a faptei de concurenţă neloială constând în atragerea clienţilor A. S.A. şi să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la încetarea şi înlăturarea actelor de concurenţă neloială desfăşurate în dauna reclamantei, în sensul:

- să înceteze actele de concurenţă neloială constând în folosirea datelor şi informaţiilor confidenţiale obţinute de pârâţii persoane fizice în cadrul relaţiilor profesionale cu societatea A. S.A., în scopul cooptării oricărui client cunoscut de către pârâţi ca urmare a relaţiilor profesionale ale pârâţilor persoane fizice cu reclamanta;

- să înlăture actele de concurenţă neloială în sensul de a nu efectua niciun act din domeniul de activitate al A. S.A. către clienţii acesteia către orice client al reclamantei cunoscut de către pârâţi ca urmare a relaţiilor profesionale ale pârâţilor persoane fizice cu reclamanta;

- să oblige pârâţii în solidar la plata despăgubirilor cauzate prin actele de concurenţă neloială indicate în prezenta cerere. A estimat valoarea despăgubirilor la suma de 730.576 RON, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită printr-o expertiză contabilă.

- să dispună publicarea hotărârii judecătoreşti într-un ziar de largă circulaţie precum "I.", "Capital", "Libertatea";

Prin încheierea din 14.03.2024 instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea a trei dosare distincte, repartizate manual la completul D11ca, cu termen la 09.05.2024, ora 11:00, în care vor figura ca pârâţi: în primul dosar - C., în cel de-al doilea - E. S.R.L. şi H. S.R.L., iar în cel de-al treilea F. S.R.L., după ce anterior a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în ceea ce priveşte acţiunea în raport de aceşti pârâţi. În dosarul nr. x/2023 au rămas în calitate de pârâţi: B., D. şi G. S.R.L.

Cauza pendine, având ca pârâtă pe F. S.R.L., a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub numărul x/2024.

Prin sentinţa nr. 195/2024/civ din 28.11.2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal, îndreptată prin încheierea pronunţată de aceeaşi instanţă la 03.01.2025, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. şi pe pârâta F. S.R.L., în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data promovării cererii de chemare în judecată, reclamanta avea sediul în Bucureşti, iar pârâta în judeţul Harghita. De asemenea, din cuprinsul acţiunii reiese că actele de concurenţă neloială nu ar fi fost comise de către pârâtă pe raza judeţului Iaşi pentru a se aprecia că locul comiterii faptelor ar atrage competenţa acestei instanţe, ci pe raza judeţului Harghita.

După redarea dispoziţiilor art. 59 C. proc. civ. şi art. 112 din acelaşi cod, instanţa a apreciat că, dincolo de competenţa exclusivă reţinută, obiectul procesului, aşa cum a fost acesta motivat, nu este un drept sau obligaţie comună şi nici nu există o strânsă legătură, în condiţiile în care s-a invocat că pârâţii iniţiali au acţionat distinct, fără o înţelegere prealabilă, în diferite zone ale ţării, judecarea împreună a acestora, prin administrarea unor probatorii diferite, chiar împreună cu cererea reconvenţională formulată, ducând practic la o prelungire nejustificată a soluţionării cauzei.

Pentru aceste considerente, faţă de împrejurarea că în prezenta cauză Tribunalul Iaşi nu este instanţă competentă în raport cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 11/1991, a apreciat că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, astfel că excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei este întemeiată.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la 05.02.2025, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 835 din 03.06.2025, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

După redarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991, instanţa a reţinut, potrivit motivării acţiunii, că actele de concurenţă neloială iniţiate de pârâta F. S.R.L. au constat în abordarea directă a clienţilor A. S.A. În consecinţă, Tribunalul Harghita nu reprezintă tribunalul locului săvârşirii faptei, în sensul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991.

De asemenea, a reţinut că cele trei petite ale acţiunii au acelaşi cadru procesual, reclamanta solicitând obligarea pârâţilor, în solidar, la încetarea şi înlăturarea actelor de concurenţă neloială desfăşurate în dauna reclamantei. Din motivarea acţiunii rezultă că toate persoanele juridice reprezintă societăţi comerciale cu răspundere limitată la care pârâţii persoane fizice au devenit asociaţi, administratori sau angajaţi. Astfel, pârâţii H. S.R.L., cu sediul în Constanţa şi C., domiciliat în Braşov au calitatea de asociaţi ai pârâtei F. S.R.L., cu sediul în Harghita.

În consecinţă, în privinţa competenţei teritoriale sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

A reţinut instanţa că art. 112 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială alternativă întrucât reclamantul are alegerea între mai multe instanţe competente, respectiv, instanţele în a căror circumscripţie se află domiciliul sau sediul oricăruia dintre pârâţi.

Având alegerea între mai multe instanţe competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, reclamanta a ales Tribunalul Iaşi în a cărui circumscripţie domiciliază pârâţii G. S.R.L., D. şi B., şi, în consecinţă, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 01.07.2025.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Harghita - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În speţă, se constată că, prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Iaşi sub numărul x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii: B., C., D., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. şi H. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate săvârşirea de către pârâţi a faptei de concurenţă neloială constând în folosirea datelor şi informaţiilor confidenţiale obţinute de la societatea A. S.A., să constate săvârşirea de către pârâţi a faptei de concurenţă neloială constând în atragerea clienţilor A. S.A. şi să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la încetarea şi înlăturarea actelor de concurenţă neloială desfăşurate în dauna reclamantei.

Cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 11/1991, vizează, aşadar, o acţiune izvorând dintr-o practică de concurenţă neloială.

Prin încheierea din 14.03.2024, prima instanţă sesizată a dispus disjungerea cauzei şi formarea a trei dosare distincte, în al treilea dosar figurând ca pârâtă - F. S.R.L., după ce anterior invocase excepţia de necompetenţă teritorială.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991, acţiunile izvorând dintr-o practică de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului.

Pornind de la împrejurarea că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, rezultă, aşa cum a reţinut şi cea de-a doua instanţă sesizată, că, potrivit motivării acţiunii, actele de concurenţă neloială iniţiate de pârâta F. S.R.L. au constat în abordarea directă a clienţilor A. S.A. din Miercurea Ciuc, instanţa din Harghita nefiind, astfel, tribunalul locului săvârşirii faptei, în sensul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991.

De asemenea, raportat la elementele cererii de chemare în judecată, se observă că cele trei petite ale acţiunii au acelaşi cadru procesual, autoarea demersului judiciar solicitând obligarea pârâţilor, în solidar, la încetarea şi înlăturarea actelor de concurenţă neloială desfăşurate în dauna reclamantei.

Pentru determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

Având alegerea între mai multe instanţe competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Iaşi, în a cărui circumscripţie domiciliază pârâţii G. S.R.L., D. şi B., şi, în consecinţă, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Totodată, potrivit art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

De aceea, subliniind că Tribunalul Iaşi şi-a reţinut competenţa în judecarea cererii privind pe pârâţii B. şi D., dar şi că în litigiu se verifică premisa coparticipării procesuale pasive, Înalta Curte conchide că prorogarea de competenţă a operat în favoarea amintitei instanţe şi pentru pârâta din prezentul dosar.

Concluzia enunţată valorifică împrejurarea că prorogarea legală de competenţă operează de la momentul sesizării instanţei cu acţiunea introductivă cu pluralitate de pârâţi, astfel încât, fiind o măsură procesuală menită pentru buna administrare a justiţiei, disjungerea nu poate determina necompetenţa instanţei iniţial învestite, iar cauza disjunsă rămâne în competenţa acesteia, legal învestită atât material, cât şi teritorial.

În raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2025.