Prison sentence execution interruption: denial for insufficient proof of statutory family hardship requirements
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate decision that denied his motion to interrupt the execution of his 16-year imprisonment sentence and ordering him to pay 800,000 lei in judicial costs. The dispute centered on whether the prisoner's claimed family hardship—specifically that his wife and children lived in difficult conditions and he intended to retrieve two minors previously entrusted to an institution—constituted a sufficient ground for a three-month suspension of his sentence, a claim supported by a social inquiry report indicating no health issues within the family, receipt of state aid, and adequate housing facilities. The Court held that the interruption of sentence execution is admissible only in strictly defined legal scenarios requiring proof of the conditions set forth in Article 453(lit. c) read in conjunction with Article 455 of the Code of Criminal Procedure, which the prisoner failed to demonstrate; consequently, under Article 385(1)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, the appeal was rejected as the prior decisions were found to be legally and factually sound.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 455 C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Prison sentence execution interruption: denial for insufficient proof of statutory family hardship requirements: În cauză condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1215 din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.A.
A obligat petiționarul la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivul invocat de condamnat în sprijinul cererii sale, condițiile în care locuiește familia sa, nu justifică întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 49/1999 a Tribunalului Buzău.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 798 din 3 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul M.A. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate și că hotărârile atacate sunt temeinice și legale.
Este de reținut că pentru asigurarea concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea deîndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situații în care, instanța investită cu cererea, constată incidența unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
În motivarea cererii sale condamnatul a invederat instanței că soția lui locuiește în condiții grele împreună cu doi dintre copii, unul minor, altul major, ultimul fiind căsătorit și având doi copii minori și că se impune prezența lui, pentru 3 luni în mijlocul familiei, întrucât intenționează să aducă acasă ceilalți doi copii minori pe care soția i-a încredințat unei instituții specializate.
Referatul de anchetă socială întocmit în cauză a concluzionat că nici unul dintre membrii familiei condamnatului nu au probleme de sănătate, soția primește ajutor social conform Legii nr. 416/2001 și-și completează veniturile, prestând o serie de activități ocazionale.
Locuința este compusă din două camere, este iluminată electric, încălzită cu lemne și acoperită cu plăci din azbociment.
În cauză condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de condamnatul M.A.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 798 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2005.