Biomass supplier wins green-certificate damages after appeal rejected and incidental plea inadmissible.

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 191685,23 RON, cu titlu de prejudiciu, ca urmare a livrării unei cantităţi de 1217 tone biomasă care nu a fost avizată de Garda Forestieră Cluj şi pentru care nu s-a putut solicita contravaloarea a 1374,16 certificate verzi.

Pârâta B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, şi obligarea reclamantei-pârâte A. la plata sumei de 36887,74 RON, cu titlu de preţ neachitat.

Prin sentinţa civilă nr. 59 din 22 mai 2023, Tribunalul Bistriţa - Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., şi, în consecinţă, a obligat reclamanta-pârâtă A. să plătească pârâtei - reclamante B. S.R.L. suma de 36887,76 RON, cu titlu de preţ neachitat. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A. de obligare a pârâtei B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată. A fost obligată reclamanta A. să plătească pârâtei B. S.R.L. cheltuieli de judecată în sumă totală de 6712 RON, constând în taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenţionale, în sumă de 1.712 RON, şi onorariu expert, în sumă de 5.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., care a arătat că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte cererea principală.

Prin decizia civilă nr. 536/2023 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă A. în contradictoriu cu intimata - pârâtă B. S.R.L., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A fost admisă cererea de chemare în judecată precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 191685,23 RON cu titlu de prejudiciu.

A fost păstrată soluţia primei instanţe privind cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta A..

Au fost compensate creanţele reciproce dintre părţi până la valoarea cea mai mică dintre ele şi, pe cale de consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 154797,47 RON diferenţă rămasă necompensată.

A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 4.938,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, constând în taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise.

A fost păstrată în parte soluţia primei instanţe privind obligarea reclamantei A. la plata cheltuielilor de judecată privind cererea reconvenţională până la valoarea de 1712 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă.

A fost respinsă cererea pârâtei B. S.R.L. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în suma de 5.000 RON, cu titlu de onorariu expert depus la fond.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi la fond până la valoarea cea mai mică şi, pe cale de consecinţă, a fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 3.226,7 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond. S-a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L..

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a considerat în mod greşit că avizele emise de Garda Forestiera Cluj îi sunt opozabile şi că dovada calităţii de terţ faţă de aceste avize nu se poate face decât cu o hotărâre judecătoreasca prin care să se stabilească această împrejurare,

Cele doua avize au fost emise.de Garda Forestiera Cluj la solicitarea intimatei -reclamante şi nu i-au fost comunicate recurentei - pârâte, pentru că aceasta nu a solicitat avizarea, nefiind producător de energie din surse regenerabile şi, pe cale de consecinţă, nici beneficiară a schemei de promovare prin certificate verzi, prevăzută de Legea nr. 220/2008.

Avizele prin care au fost avizate parţial cantităţile de biomasă livrate sunt acte administrative adresate in mod direct intimatei recurente, emise ca răspuns la cererile de avizare depuse de intimata reclamanta potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul M.M.A.P. nr. 1534/2016.

Actele emise de Garda Forestiera Cluj nu i-au produs recurentei un prejudiciu pentru ca aceasta să justifice un interes legitim pentru a le contesta potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dacă raţionamentul instanţei de apel ar fi corect, în sensul că lipsa calităţii de subiect al raportului administrativ se poate face doar cu o hotărârea judecătorească, atunci recurenta ar fi pusă în situaţia de a formula o acţiune în contencios administrativ vădit nelegală, doar în scopul de a dovedi că nu are calitate procesuală activă.

În acest context, recurenta-pârâtă a învederat că, fără niciun fundament legal, instanţa de apel reţine în considerentele hotărârii că pârâta nu poate contesta starea de fapt stabilită prin acte administrative adresate altui subiect de drept.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurenta-pârâtă a vizat interpretarea contractului de către instanţa de apel, prin extinderea efectelor acestuia, întrucât instanţa de apel consideră obţinerea avizului Gărzii Forestiere ca fiind o condiţie intrinseca a calităţii produselor livrate.

Obligaţia asumată de recurenta-pârâtă a fost aceea de a livra produse care să îndeplinească condiţiile prevăzute în Ordinul nr. 1534/2016, nu de a obţine avizul pentru produsele livrate. Norma legală nu prevede că biomasa este "fracţiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară şi secundară pe teritoriul României a lemnului (...)" care este avizată de autoritatea publică.

Obţinerea avizului nu este o condiţie intrinseca pentru ca tocătura produsă de recurentă să fie încadrată în categoria "biomasa". Avizul se obţine după verificarea îndeplinirii unor condiţii faptice anterioare livrării, privind sursa şi modalitatea de obţinere a produsului, condiţii care pot fi verificate prin mijloacele legale de probă în cadrul procesului, pentru a se stabili dacă produsele livrate se încadrează în categoria biomasă, respectiv dacă furnizorul şi-a executat obligaţiile contractuale.

Recurenta-pârâtă a criticat şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 220/2008 în ce priveşte stabilirea valorii prejudiciului, arătând că numărul de certificate verzi se acordă producătorului de energie din biomasa în raport de cantitatea de energie electrică din surse regenerabile (din biomasă, în speţă) produsă şi livrată în reţeaua naţională, exprimată în MWh, nu în raport de cantitatea de materie primă folosită exprimată în metri steri ori tone, întrucât cantitatea de energie obţinută din arderea diverselor produse variază în raport de puterea calorică a acestora, care este stabilita în Anexa 7 la Ordinul nr. 1534/2016.

A arătat recurenta că, pentru a face legătura, inexistentă legal, între cantitatea de biomasă livrată de recurentă şi numărul certificatelor verzi aferente, instanţa de apel a recurs la o construcţie juridică inexistentă în dreptul român, dând eficienţă unei simple situaţii scriptice şi reţinând că reclamanta a dovedit întinderea prejudiciului pentru faptul că pârâta nu a combătut în mod direct modalitatea de calcul prezentată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea din 11 aprilie 2024, recurenta-pârâtă a invocat excepţia de nelegalitate a actelor administrative ale Gărzii Forestiere Cluj, respectiv nota de constatare nr. x/26.02.2020 şi refuzul de avizare ca biomasă a cantităţii de 2576,23 mc (9016,77mst) tocătură provenită din prelucrarea primară a lemnului, livrată intimatei de către recurentă, solicitând admiterea excepţiei de nelegalitate şi casarea hotărârii atacate.

În motivarea acestei excepţii, recurenta a arătat că hotărârea se sprijină pe actele administrative atacate, care au fost emise în procedura de avizare declanşată la solicitarea intimatei-reclamante A.. Prin răspunsul la obiectivul nr. 3 al expertizei tehnice în specialitatea silvicultură efectuat la fondul cauzei s-a arătat, în mod neechivoc, faptul că şi cantitatea de 2576,22 mc (9016,77mst) tocătură provenită din prelucrarea primară a lemnului, livrată de recurentă intimatei, se integrează în categoria biomasă provenind din silvicultură şi din industriile conexe, pentru care se emit certificate de origine, fiind eronate constatările Gărzii Forestiere Cluj şi nelegal refuzul de avizare ca biomasă a acestei cantităţi.

Intimata Garda Forestieră Cluj a depus întâmpinare la excepţia de nelegalitate formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L., invocând excepţia lipsei de interes, a tardivităţii, precum şi inadmisibilitatea invocării acestei excepţii de nelegalitate.

Intimata-reclamantă A. a depus precizări cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de către recurenta-pârâtă, arătând că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a excepţiei, întrucât nota de constatare nu constituie un act administrativ, ci un act premergător, care nu putea fi atacat decât odată cu actul administrativ producător de consecinţe juridice, respectiv odată cu avizele nr. x/11.03.2020 şi nr. y/17.03.2020, pe calea acţiunii directe.

La termenul de judecată din 18 iunie 2024, Înalta Curte a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia tardivităţii invocării excepţiei de nelegalitate, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei de nelegalitate, examinată în contextul verificării condiţiilor de invocare a excepţiei de nelegalitate, desprinse din prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.", Înalta Curte apreciază că sunt fondate susţinerile intimate-reclamante A. şi ale intimatei Garda Forestieră Cluj privitoare la neîndeplinirea cerinţei ca excepţia să se refere la nelegalitatea unui act administrativ cu caracter individual.

Astfel, mijlocul de apărare invocat de recurenta-pârâtă are ca obiect nelegalitatea notei de constatare nr. x/26.02.2020, întocmită de Garda Forestieră Cluj, a cărei natură juridică este, neîndoielnic, aceea de act premergător/preparator actelor administrative reprezentate de avizele nr. x/11.03.2020 şi nr. y/17.03.2020, emise de Garda Forestieră Cluj pe baza acestei notei de constatare, respectiv refuzului de avizare ca biomasă a cantităţii pentru care au fost constatate neconformităţi.

Excepţia de nelegalitate este o cale distincta, accesorie prin care se verifică legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual şi nu poate fi invocată în cazul actelor preparatorii, cercetarea nelegalităţii acestora realizându-se pe calea acţiunii directe la instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care:

"lnstanta este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii."

În consecinţă, cum motivele invocate de recurenta-pârâtă B. S.R.L. în susţinerea excepţiei de nelegalitate privesc nota de constatare nr. x/26.02.2020, care a stat la baza refuzului de avizare ca biomasă a cantităţii de 2576,23 mc (9016,77 mst), excepţia de nelegalitate urmează a fi respinsă.

Trecând la examinarea recursului dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că, deşi acesta este întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), o mare parte a criticilor invocate de către recurenta-pârâtă se circumscriu unui aspect de natură procesuală, respectiv lipsei calităţii pârâtei de subiect al raportului juridic administrativ, susţinându-se că instanţa de apel a reţinut în mod greşit faptul că avizele emise de Garda Forestiera Cluj îi sunt opozabile şi că dovada calităţii de terţ faţă de aceste avize nu se poate face decât cu o hotărâre judecătoreasca prin care să se stabilească această împrejurare,

A mai susţinut recurenta-pârâtă că cele doua documente prin care au fost avizate parţial cantităţile de biomasă livrate sunt acte administrative adresate în mod direct intimate-reclamante, emise ca răspuns la cererile de avizare depuse de aceasta potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul M.M.A.P. nr. 1 534/2016, şi că actele emise de Garda Forestiera nu i-au produs recurentei un prejudiciu care să justifice un interes legitim în a le contesta potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Critica este nefondată, întrucât, pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că pârâta şi-a asumat contractual obligaţia ca tocătura de lemn furnizată reclamantei cu titlu de biomasă să îndeplinească condiţiile impuse de Ordinul nr. 1534/2016, avizele pentru biomasă fiind emise de o autoritate a statului, respectiv de Garda Forestieră.

Chiar dacă avizele au fost emise la solicitarea intimate-reclamante, recurenta-pârâtă nu poate pretinde că este terţ absolut faţă de această procedură de avizare şi că actele emise de Garda Forestieră Cluj nu îi sunt opozabile, atâta vreme cât avizarea s-a făcut în baza Notei de constatare privind rezultatul verificărilor efectuate la operatorii economici menţionaţi în adresa Gărzii Financiare Cluj nr. 18017 din 02.12.2019, printre care şi pârâta B. S.R.L., pentru livrările de produse din lemn din perioada 01.09.2019 - 30.11.2019, iar pârâta a luat cunoştinţă, din notificările adresate de intimata-reclamantă, că avizele nu au fost emisepentru întreaga cantitate de tocătură livrată, actele administrative emise de Garda Forestieră Cluj faţă de intimata-reclamantă nefiind anulate în procedura specială de contestare a actelor administrative şi bucurându-se de prezumţia de legalitate.

În acest sens, art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede, la alin. (1), că " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.", iar la alin. (2), că " Se poate adresa instantei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a constatat că prima instanţă a eludat prevederile Ordinului nr. 1534/2016 şi a înlăturat, pe baza concluziilor expertizei judiciare efectuate în cauza de faţă, eficacitatea actelor administrative de care reclamanta a înţeles să se prevaleze, care se bucură de prezumţia de legalitate cât timp nu au fost desfiinţate.

Cât priveşte critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că instanţa de apel a interpretat extensiv obligaţia decurgând din contractul de livrare, încheiat între părţi, Înalta Curte apreciază că, în absenţa indicării concrete a normelor de drept material încălcate, aceasta se constituie într-o critică de netemeinicie a hotărârii atacate, referitoare la aprecierea probatoriului, care nu poate fi examinată în cadrul recursului.

Nu poate fi primit nici motivul de recurs prin care se critică aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 220/2008 în ceea ce priveşte stabilirea valorii prejudiciului, arătându-se că instanţa de apel ar fi dat eficienţă unei simple situaţii scriptice şi că certificatele verzi se acordă în raport de cantitatea de energie electrică din surse regenerabile produsă şi livrată în reţeaua naţională exprimată în MWh, iar nu în raport de cantitatea de materie primă folosită.

Sub acest aspect, răspunzând apărării pârâtei, instanţa de apel a constatat, având în vedere calculul prezentat de reclamantă în precizarea depusă la data de 11 ianuarie 2022 în dosarul de fond şi datele rezultând din adresa Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica", depusă la fila x verso, dosar fond, vol II, că prejudiciul la a cărui reparare este îndrituită reclamanta este în cuantum de 191685,35 RON, a fost dovedit şi că modalitatea de stabilire a prejudiciului nu a fost combătută în mod concret de către intimate-pârâtă.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, soluţia instanţei s-a întemeiat pe probele administrate în cauză, respectiv pe datele provenind de la însuşi emitentul certificatelor verzi, care a atestat numărul de certificate verzi necuvenite aferente celor 1217 tone de biomasă neeligibilă, chestiunile legate de stabilirea întinderii prejudiciului, pe care le aduce în discuţie recurenta, privind în mod evident situaţia de fapt şi aprecierea probelor, critici de netemeinicie incompatibile cu controlul de legalitate care se exercită în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru toate considerentele expuse şi constatând că prin recursul dedus judecăţii nu se relevă o încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea hotărârii atacate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul recurentei-pârâte B. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate, invocată de recurenta-pârâtă B. S.R.L..

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 536/2023 din 17 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2024.