Insolvency administrator's claim against municipality over public works contract quashed and remanded for fresh ruling due to unlawfully composed appellate panel.

DOSAR NR. x/2024

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.12.2019 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2019, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar a debitoarei S.C. B. S.R.L. societate în faliment, în contradictoriu cu pârâta Comuna Apa, a solicitat obligarea pârâtei la plata către falită a sumei de 197.213,01 RON plus TVA, reprezentând lucrări efectuate de către falita S.C. B.. în favoarea pârâtei în baza contractului de lucrări în perioada 01.10.2015 până la rezilierea unilaterală a contractului din data de 17.12.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 133/24.09.2024, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi a respins ca prescrisă acţiunea formulată de A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comuna Apa.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.. în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L. prin care a solicitat instanţei să dispună în principal anularea hotărârii şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea evocării fondului cauzei.

Prin decizia nr. 10/2025-A/23.01.2025, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 133/24.09.2024, pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi a obligat debitoarea la plata în favoarea intimatei Comuna Apa a sumei de 595 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei curţii de apel a formulat recurs B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 133/24.09.2024, pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a precizat că, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost făcută în termenul de prescripţie a dreptului la acţiune, respectiv la data de 17.12.2019.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut în cuprinsul deciziei recurate faptul că "plata din data de 31 iulie 2017 nu are semnificaţia unei plăţi parţiale, pentru a interveni efectul întreruptiv prevăzut de art. 2537 din C. civ., ci reprezintă o plată integrală, corespunzătoare întinderii obligaţiei, astfel cum ea a fost recunoscută de către debitor."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 2537 pct. 1 din C. civ. cu cele ale art. 2538 alin. (1) şi (2) din C. civ. rezultă că plata parţială este reglementată drept act de recunoaştere tacită, cauza de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive.

Astfel, a reiterat faptul că în anul 2017 Comuna Apa a Tăcut o serie de plăti către debitoare, ultima în sumă de 288.534,54 RON fiind făcută la data de 17.12.2017.

Recurenta-reclamantă a susţinut că această plată reprezintă un act voluntar de executare parţială a contractului încheiat între cele două părţi, astfel fiind întrerupt termenul de prescripţie a dreptului la acţiune, iar în prezenta cauză a început să curgă un nou termen de prescripţie ce s-ar fi împlinit în data de 17.12.2020.

Având în vedere aceste elemente, recurenta-reclamantă consideră că interpretarea dată de instanţa de apel dispoziţiilor art. 2537 al C. civ. este una eronată, fiind astfel aplicabil motivul de recurs regăsit în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că prin hotărârea recurată nu au fost analizate toate aspectele relevante în speţă, astfel că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului.

Recurenta-reclamantă a arătat faptul că la momentul soluţionării atât în fond cât şi în apel, instanţa nu a ţinut cont de toate probele din prezenta cauză, respectiv nu a ţinut cont de expertiza judiciară încuvinţată şi nici de o sene de documente depuse, respectiv expertiza judiciară depusă pentru termenul din 22.09.2021 şi procesul-verbal de recepţie finală nr. x/14.06.2018, precum şi de expertiza judiciară depusă pentru termenul din 09.04.2024.

Având în vedere că expertul desemnat în prezenta cauză a identificat faptul că o serie de lucrări efectuate de fapt de către B. S.R.L. (şi nu de către Proiect Invest S.R.L.) au fost recepţionate de către Comuna Apa prin Procesul-verbal de recepţie nr. x/14.06.2018, coroborat cu reaua-credinţă a Comunei Apa de a încheia un proces-verbal de recepţie parţială a lucrărilor la momentul rezilierii contractului dintre UAT şi debitoare, recurenta a susţinut că a început să curgă un nou termen de prescripţie de de 3 ani în favoarea B. S.R.L. de la momentul recepţionării lucrărilor. Acest nou termen de prescripţie s-ar fi împlinit în data de 14.06.2021.

Recurenta-reclamantă a subliniat faptul că aceste probe nu au fost avute în vedere nici de către instanţa de fond la momentul pronunţării sentinţei nr. 133/24.09.2024 a Tribunalului Satu Mare şi nici de către Curtea de Apel Oradea la momentul pronunţării deciziei nr. 10/2025-A, fiind astfel incident motivul de recurs reglementat de către art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Intimata-pârâtă Comuna Apa a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform înscrisurilor din dosar.

La termenul de judecată din 25 septembrie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu şi în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., a invocat motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., referitor la pronunţarea hotărârii atacate de către un complet care nu a fost alcătuit potrivit dispoziţiilor legale, în raport de dispoziţiile din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data începerii procesului, respectiv 17.12.2019 şi a rămas în pronunţare asupra acestui motiv de ordine publică.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, din perspectiva chestiunilor de drept mai sus evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

Printre motivele de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs se numără şi cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul căruia se poate dispune casarea hotărârii când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Pentru a se pronunţa asupra motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte urmează a verifica dacă decizia recurată a fost legal pronunţată în compunerea prevăzută pentru soluţionarea apelului, sens în care, prioritar, va stabili în raport cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ., dacă este corectă menţiunea din dispozitivul sentinţei nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal potrivit căreia aceasta este supusă căii de atac a apelului, în 30 de zile de la comunicare.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, la data de 17.12.2019, reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.. a investit instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei Comuna Apa la plata sumei de 197.213,01 RON plus TVA, reprezentând lucrări efectuate în baza contractului de lucrări nr. x/16.07.2012, în perioada 01.10.2015 şi până la rezilierea unilaterală a contractului din data de 17.12.2015.

Contractul de lucrări nr. x/16.07.2012 este un contract de achiziţie publică, încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, de către o autoritate publică, având ca obiect lucrări de construcţii si instalaţii in cadrul obiectivului de investiţii "Înfiinţare Reţea de Canalizare şi Statie de Epurare în localitatea Comuna Apa, judeţul Satu Mare."

Verificarea obiectului şi a cauzei acţiunii conduc spre concluzia că cererea reclamantei aduce în dezbatere modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor decurgând din contractul atribuit printr-o procedură de achiziţie publică, în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora contractul de achiziţie publică este acel contract cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una ori mai multe autorităţi contractante, care are ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 forma în vigoare la data sesizării instanţei, 17.12.2019, "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice". De asemenea, dispoziţiile art. 55 alin. (3) au recunoscut calea de atac a recursului, ca unic remediu posibil a fi exercitat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative.

Prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), că hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Raportat la circumstanţele factuale reţinute şi la dispoziţiile legale evocate, instanţa supremă constată că cererea de faţă se circumscrie noţiunii de cerere care decurge din executarea unor contracte administrative şi, prin urmare, că sentinţa nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal era supusă numai recursului, menţiunea din cuprinsul sentinţei nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, potrivit căreia aceasta este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare fiind inexactă.

În consecinţă, raportat la forma în vigoare la data începerii procesului a dispoziţiilor art. 55 alin. (3) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în cauză, hotărârea pronunţată în primă instanţă se putea ataca cu recurs la instanţa ierarhic superioară, cale de atac ce se impunea a fi soluţionată într-un complet alcătuit din 3 judecători, în acord cu dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma în vigoare la data începerii procesului.

Astfel, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluţionată în primă instanţă categoria de litigii circumscrise Legii nr. 101/2016, în care se include şi prezenta cauză, Înalta Curte reţine că sentinţa nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu era susceptibilă de a fi atacată cu apel, ci cu recurs, dând prevalenţă, prevederilor legale derogatorii ale actului normativ sus-citat, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Pe de altă parte, conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de textul de lege, cum este şi ipoteza de la pct. 1 al acestui articol în care instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Normele juridice care reglementează căile de atac şi ordinea lor de exercitare, precum şi alcătuirea sau compunerea instanţei, sunt norme imperative de ordine publică cuprinse în C. proc. civ. respectiv în legea de organizare judiciară, de la care părţile nu pot deroga nici expres şi nici tacit.

În acest context, interesul general, vătămat prin nesocotirea unor astfel de norme imperative care apără ordinea publică, nu poate fi nici acoperit prin pasivitatea ori tăcerea părţilor decât dacă legea - sursa făuritoare a ordinii publice - permite expres o astfel de derogare.

În ipoteza pasivităţii procesuale a părţilor litigante, restabilirea ordinii publice încălcate se poate realiza numai prin mijlocirea instanţei, prin invocarea din oficiu a neregularităţii procesuale intervenite, ca urmare a nesocotirii unei norme imperative care apără ordinea publică.

Posibilitatea instanţei de recurs de a restabili ordinea publică încălcată nu poate fi limitată de interesul particular al părţilor de a profita de situaţia juridică astfel creată, prin nesocotirea normelor imperative ce apără ordinea publică, corelat cu pasivitatea acestora în a invoca ele însele o astfel de neregularitate.

Plecând de la aceste considerente, se constată că, în speţa dedusă judecăţii, calificarea greşită a căii de atac a avut drept consecinţă nelegala compunere a completului de judecată, întrucât instanţa ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Oradea a pronunţat decizia în completul prevăzut de lege pentru judecata apelului, format din doi judecători, deşi calea de atac prevăzută de lege era recursul care se impunea a fi soluţionat într-un complet alcătuit din trei judecători, aşa cum impune imperativ art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, soluţionând calea de atac a apelului, în compunerea legală pentru această cale de atac, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 457 alin. (1) coroborat cu art. 25 C. proc. civ. şi raportat la art. 53 alin. (1) şi 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la 17.12.2019, precum şi normele de organizare judiciară cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în ceea ce priveşte alcătuirea instanţei.

Astfel, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în forma aplicabilă cauzei, raportat la data iniţierii procesului, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Cum decizia nr. 10/2025-A din 23 ianuarie 2025 a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă în apel, în complet format doar din 2 judecători, motivul de casare invocat din oficiu se dovedeşte a fi fondat, astfel încât, în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza curţii de apel, spre o nouă judecată în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea recursului, context în care nu va mai lua în analiză şi criticile formulate prin memoriul de recurs.

Cu privire la solicitările de acordare a cheltuielilor de judecată în faza de recurs, formulate de intimata-pârâtă Comuna Apa, dovedite cu înscrisurile înaintate la dosar, Înalta Curte notează că, în cazul admiterii unei căi de atac prin care este casată/anulată hotărârea atacată şi trimisă cauza spre rejudecare, cererea nu este încă soluţionată iar procesul urmează a fi tranşat cu ocazia rejudecării. Cum la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului, se constată că, prin trimiterea cauzei spre rejudecare, nu s-a stabilit încă partea câştigătoare, astfel încât, la acest moment, nu se poate face aplicarea prevederilor art. 453 C. proc. civ., asupra tuturor cheltuielilor de judecată avansate de părţi urmând a se pronunţa curtea de apel, cu ocazia rejudecării pricinii, în funcţie de soluţia ce se va pronunţa în cauză şi de concluzia referitoare la partea care va câştiga respectiv partea care va pierde procesul în recurs, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.., împotriva deciziei nr. 10/2025-A din 23 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMUNA APA.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel, ca instanţă de recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2025.