Appeal and third-party intervention annulled for unpaid stamp duty; prior dismissals stand.

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 03.02.2020, reclamanta A. S.R.L., prin administrator special, a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din contractele încheiate cu pârâta B., să anuleze aceste clauze, cu consecinţa antrenării răspunderii băncii pârâte, prin obligarea ei la plata de daune materiale şi morale, să constate caracterul abuziv al contractelor de credit, intervenirea prescripţiei dreptului de creanţă al băncii, nulitatea absolută a mandatului şi a contractului de cesiune încheiat de cele două pârâte, determinată de lipsa calităţii de reprezentant pentru C. S.A., intervenirea prescripţiei dreptului creditorului de a solicita executarea silită, lipsa calităţii procesuale a băncilor pârâte, nulitatea clauzei de cesiune din contractele de credit şi să dispună anularea acesteia şi să constate prejudiciul ce i-a fost cauzat de pârâta B., estimat la 200.000 euro. A solicitat, de asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2622/27.10.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, prin administrator special D..

La termenul din 13.02.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel, iar prin decizia civilă nr. 199, pronunţată la aceeaşi dată, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a respins cererea de apel, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator special D., a declarat recurs împotriva deciziei, solicitând casarea ei şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, spre rejudecarea apelului.

Prin decizia civilă nr. 2480/22.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 199/13.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 765/2024 din 20 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva sentinţei civile nr. 2622/27.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. şi intimata-pârâtă C. S.A., prin mandatar F. S.A, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator special D., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, a cărei hotărâre să fie, de asemenea, casată, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat totodată şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La 8 octombrie 2024, I.I. D. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul recurentei-reclamante A. S.R.L., care a fost comunicată părţilor; prin adresele emise la 7 noiembrie 2024 şi 28 ianuarie 2025, i s-a pus în vedere, în raport de dispoziţiile art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, ca până la termenul din 6.02.2025, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6778,2 RON în vederea soluţionării cererii de intervenţie.

Totodată, la 5 februarie 2025, G. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul recurentei-reclamante A. S.R.L.

Recurenta A. S.R.L. a depus la aceeaşi dată o cerere de renunţare la pretenţiile băneşti formulate în acţiunea introductivă şi în căile de atac, pentru a facilita accesul terţilor intervenineţi în cauză.

Prin încheierea din 6 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a luat act de netimbrarea cererii de intervenţie formulată de I.I. D., a dispus comunicarea către părţi a cererii de intervenţie formulate de G. S.R.L. şi a pus în vedere acesteia să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 6777,3 RON aferentă cererii formulate.

Titularele cererilor de intervenţie au solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina lor.

Prin încheierea din 10 aprilie 2025, instanţa a constatat că recursul principal nu a fost timbrat în acord cu dispoziţiile legale, faţă de precizările depuse la dosarul cauzei la filele x şi i-a pus în vedere recurentei să depună, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 6777,3 RON; totodată, a înaintat completului imediat următor spre soluţionare, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de G. S.R.L.

Prin încheierea din 3 iunie 2025, Înalta Curte a respins ca lipsită de interes cererea formulată de petenta I.I. D. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru şi a respins ca nefondată cererea formulată de petenta G. S.R.L. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru.

Analizând cererea de intervenţie formulată de G. S.R.L. din perspectiva excepţiei de netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel, iar prevederile art. 197 din acelaşi cod stipulează că dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii, precum şi că netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Totodată, art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală şi cererile de chemare în garanţie se taxează conform regulilor aplicabile obiectului cererii, ca şi cum ar fi fost formulate pe cale principală.

În acord cu dispoziţiile legale evocate, prin încheierea din 6 februarie 2025, instanţa de recurs a stabilit în sarcina G. S.R.L., titulară a cererii de intervenţie în interes propriu şi în interesul recurentei-reclamante A. S.R.L., obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6777,3 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

G. S.R.L a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa pentru cererea de intervenţie, prin raportare la renunţarea recurentei la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri în cuantum de 200.000 euro.

Prin încheierea din 3 iunie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată cererea formulată de petenta G. S.R.L. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, reţinând că obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie, pe lângă solicitarea reclamantei A. S.R.L. de a se constata nulitatea absolută a unor clauze apreciate ca fiind abuzive din contractele încheiate cu pârâta C. S.A. (fostă B.) şi plata unui prejudiciu estimat la suma de 200.000 euro, chiar recurenta având obligaţia de a completa taxa de timbru cu suma de 6777,3 RON, aşa cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2025.

Se cuvine subliniat că potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., părţile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia.

Aşa fiind, comunicarea încheierii din 3 iunie 2025, de respingere a cererii de reexaminare, constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înţeleagă care este suma ce trebuie să fie achitată pentru soluţionarea cererii de intervenţie.

Tocmai în considerarea caracterului ei redundant, legea nu obligă instanţele judecătoreşti să notifice debitorului obligaţiei de timbrare, ulterior comunicării acestei încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiaşi obligaţii.

Aşadar, Înalta Curte constată că prezenta cerere de intervenţie nu a fost timbrată anticipat, iar petenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în până la termenul de judecată din 25 septembrie 2025.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.

În consecinţă, reţinând că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 148 alin. (6) coroborate cu art. 197 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula, ca netimbrată, cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul debitoarei A. S.R.L. formulată de petenta G. S.R.L.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, ce ţin de fondul ori de conţinutul cererii de recurs, urmează a anula recursul ca insuficient timbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia netimbrării/insuficientei timbrări reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Prin dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

Articolul 32 din acelaşi act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Prin aceeaşi comunicare instanţa aduce la cunoştinţa părţii posibilitatea formulării, în condiţiile legii, a cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 486 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Or, achitarea taxei judiciare de timbru aferente respectivei căi de atac reprezintă o cerinţă prevăzută de lege ce este legată esenţial de legala învestire a instanţei de judecată, ea reprezentând o obligaţie procesuală care trebuie îndeplinită prioritar oricăror alte aspecte care ţin de desfăşurarea judecăţii.

În speţă, prin rezoluţia de primire a dosarului din 25 august 2024, s-a constatat că recurenta-reclamantă a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON şi, având în vedere că prin cererea de recurs a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., i s-a pus în vedere să precizeze cuantumul pretenţiilor şi al dobânzii solicitate şi să timbreze la valoare.

Prin adresa depusă la 8 septembrie 2024, recurenta-reclamantă a precizat că valoarea obiectului cererii este de 200.000 euro, susţinând că este o societate în insolvenţă şi că, în raport cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, prin achitarea unei taxe judiciare de timbru în sumă de 100 RON consideră că s-a conformat prevederilor art. 1 din acelaşi act normativ.

Prin încheierea din 10 aprilie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând că recursul nu a fost timbrat în acord cu dispoziţiile legale, faţă de precizările de la dosarul cauzei, i-a pus în vedere recurentei să depună, în completare, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6777,3 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest sens, la 29 aprilie 2025, a fost emisă către recurentă o adresă prin care a fost încunoştiinţată că are obligaţia de a depune la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6777,3 RON, sub sancţiunea anulării cererii, aşa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare, aflat la dosarul de recurs.

Contrar susţinerilor recurentei, în condiţiile în care acţiunea pendinte nu intră în atribuţiile exclusive ale administratorului sau lichidatorului judiciar, de vreme ce nu s-a adresat judecătorului-sindic şi nu se circumscrie art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, recursul fiind declarat de administratorul special D., societăţii A. S.R.L. îi revine obligaţia de a timbra recursul, întrucât nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Constatând că dispoziţiile legale mai sus menţionate nu sunt incidente în speţă, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, s-a calculat şi determinat cuantumul taxei de timbru.

La termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, 25 septembrie 2025, recurenta-reclamantă nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a făcut dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligaţia de achitare anticipată a acestora este justificată, ca şi sancţiunea anulării cererii, în caz de neplată, aşa cum s-a apreciat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanţa de contencios european a reţinut că, deşi instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin aceasta se urmăreşte un scop legitim, vizând, în esenţă, buna administrare a justiţiei. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanţă, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esenţial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Reţinând că partea nu a dat curs solicitării instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) din acelaşi cod.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 765/2024 din 20 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul debitoarei A. S.R.L. formulată de petenta G. S.R.L.

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 765/2024 din 20 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., prin mandatar F. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2025.