Negative jurisdictional conflict resolved: Pogoanele Court competent to hear challenge to enforcement distribution plan, Sector 1 Bucharest rejected.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling in favor of the Pogoanele Court (Judecătoria Pogoanele), which is to hear the case challenging a distribution plan in an enforcement proceeding; the Sector 1 Bucharest Court was rejected as the competent forum. The underlying dispute involves two creditors contesting the distribution of sums from forced execution, including the annulment of a conciliation report and the distribution project. The Court held that, since enforcement began in October 2015, the applicable procedural rules (Code of Civil Procedure, Articles 651(1), 666(2), 714(1)) designate the execution court as the court in whose district the debtor’s domicile is located at the time the enforcement body was seized, which was in Buzău County, making Pogoanele Court competent. The Court distinguished this from prior jurisprudence (decisions for the interpretation of the law no. 20/2021 and no. 27/2021), which apply only when the enforcement was authorized by a court, not by a bailiff, as occurred here; the fact that the executable title was vested with the execution formula by the Sector 1 Bucharest Court does not make that court the execution court. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 666 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 640 C. proc. civ, art. 641 C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: Pogoanele Court competent to hear challenge to enforcement distribution plan, Sector 1 Bucharest rejected: În considerentele acestei sentinţe civile, s-a reţinut că, în dosarul execuţional nr. x/2015 al B.E.J. C., cererea de executare silită a fost înregistrată la 12.10.2015, că nu a existat o încheiere de încuviinţare a executării silite, întrucât potrivit art. 666 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la momentul la care a început executarea silită, încuviinţarea executării era în competenţa executorului judecătoresc şi nu a instanţei de executare, nefiind incident nici principiul unicităţii instanţei de executare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la 15.07.2024 sub nr. x/2024, astfel cum a fost modificată la 07.08.2024, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B., contestaţie împotriva proiectului de distribuire a sumelor realizate din urmărirea silită din dosarul de executare nr. 1676/2015, aflat pe rolul B.E.J. C., ca urmare a procesului-verbal de conciliere din 10.07.2024, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că deţine o creanţă egală în grad de preferinţă cu cea a celorlalţi creditori urmăritori, anume D. S.A., E., Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN S.A. şi S.C. F. S.R.L., că deţine o creanţă superioară în grad de preferinţă faţă de creanţele executorilor judecătoreşti G., B.E.J. H., B.E.J. I., B.E.J. J. şi B.E.J. C., că deţine o creanţă inferioară în grad de preferinţă faţă de Primăria Luciu şi creditorii E., pentru suma de 1.453 RON, reprezentând cheltuieli de executare avansate de creditor în dosarul nr. x/2015, D. S.A., pentru suma de 240 RON, reprezentând cheltuieli de executare avansate de creditor în dosarul nr. x/2015 şi pentru suma de 240 RON, reprezentând cheltuieli de executare avansate de creditor în dosarul nr. x/2015, să admită contestaţia şi să dispună anularea proiectului de distribuire a sumelor realizate din urmărirea silită, cu obligarea B.E.J. C. la eliberarea sumelor direct proporţional cu creanţa fiecărui creditor, în funcţie de gradul de preferinţă legal stabilit.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe la 17.07.2024 sub nr. x/2024, contestatoarea S.C. F. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii D. S.A., E., S.C. A. S.R.L., B., Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN S.A. şi B.E.J. C., contestaţie la executare, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de conciliere încheiat la 10.07.2024, în urma şedinţei de conciliere din dosarul de executare nr. x/2015, anularea proiectului de distribuire sume din 04.06.2024, restituirea taxei judiciare de timbru, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 20.11.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, instanţa a admis excepţia de conexitate, invocată de intimata-creditoare S.C. A. S.A. şi contestatoarea-creditoare S.C. F. S.R.L. şi a conexat cauza la cea care formează obiectul dosarului nr. x/2024
Prin sentinţa civilă nr. 1152/03.12.2024, Judecătoria Pogoanele a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., la cele statuate prin deciziile pronunţate în interesul legii nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, la încheierea din 13.08.2025 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2019, prin care s-a încuviinţat executarea silită a contractului de credit/fidejusiune/ipotecă mobiliară nr. x/30.05.2012, respectiv la principiul unicităţii instanţei de executare, a reţinut că, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale; în consecinţă, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite sunt de competenţa aceleiaşi instanţe de executare.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 5659/23.05.2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Pogoanele, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.
În considerentele acestei sentinţe civile, s-a reţinut că, în dosarul execuţional nr. x/2015 al B.E.J. C., cererea de executare silită a fost înregistrată la 12.10.2015, că nu a existat o încheiere de încuviinţare a executării silite, întrucât potrivit art. 666 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la momentul la care a început executarea silită, încuviinţarea executării era în competenţa executorului judecătoresc şi nu a instanţei de executare, nefiind incident nici principiul unicităţii instanţei de executare.
Constatând că la data demarării executării silite debitorii din dosarul de executare silită aveau domiciliul în comuna Luciu, sat Caragele, judeţul Buzău, a conchis că instanţa de executare este Judecătoria Pogoanele, aceasta fiind şi instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Pogoanele competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la 12.10.2015 pe rolul B.E.J. C., creditoarea K. S.A. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit/fidejusiune/ipotecă mobiliară nr. x/30.05.2012 - învestit cu formulă executorie de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin încheierea din 13.08.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 - împotriva debitoarei L. şi fidejusorului B., în vederea recuperării debitului restant în cuantum de 30.311,65 RON, precum şi a cheltuielilor de executare silită efectuate până la recuperarea integrală a debitului.
Prin încheierea din 12.10.2015, B.E.J. C. a admis cererea de executare silită şi a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2015.
Împotriva proiectului de distribuire a sumelor realizate din urmărirea silită efectuată în dosarul execuţional, S.C. A. S.A. a formulat contestaţie la executare.
Înalta Curte reţine că, raportat la data formulării cererii de executare silită (12.10.2015), sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. în vigoare la acea dată, art. 24 statuând în sensul că:
"Dispoziţiile legii noi sunt alicabile numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
Conform dispoziţiilor art. 640 C. proc. civ., "Cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială".
În ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie, art. 641 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea că:
"(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor".
În aplicarea acestor dispoziţii legale, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din 13.08.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis cererea formulată de K. S.A. şi a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit/fidejusiune/ipotecă mobiliară nr. x/30.05.2012.
Referitor la încuviinţarea executării silite, art. 666 alin. (2) C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea că:
"Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor", iar alin. (6) că:
"Încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii".
Actele dosarului relevă că executarea silită a fost încuviinţată de către executorul judecătoresc prin încheierea din 12.10.2015, iar nu de către instanţa de judecată.
Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestaţie la executare, devin incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:
"Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar în ceea ce priveşte instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona contestaţia la executare, aceasta se stabileşte în raport cu prevederile art. 651 din acelaşi Cod, care statuează că:
"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Ca atare, contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorii aveau domiciliul în comuna Luciu, sat Caragele, judeţul Buzău.
Împrejurarea că titlul executoriu a fost învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu o transformă pe aceasta în instanţă de executare, competentă a soluţiona contestaţia la executare ce face obiectul cauzei, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanţa competentă a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie - judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului - iar procedura de învestire cu formulă executorie este anterioară începerii executării silite. Or, aşa cum rezultă din economia art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare se determină prin raportare la data sesizării organului de executare cu cererea de executare silită, iar nu prin raportare la proceduri premergătoare oricărei cereri de executare silită.
În acest context normativ, instanţa care învesteşte titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă şi nici nu devine instanţă de executare.
Este important de subliniat că, în cauză, nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/2021 şi, pe cale de consecinţă, nici decizia în interesul legii nr. 27/2021, prin care s-a statuat că:
"instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, care să devină, astfel, instanţă de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pogoanele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pogoanele.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.