Exclusive territorial jurisdiction for consumer credit adaptation: de facto residence prevails over administrative domicile records

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă la 12.08.2024 sub nr. x/2024, în temeiul Legii nr. 77/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei adaptarea contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/04.09.2007 şi a contractului de credit ipotecar nr. x/11.07.2007, constatând intervenită impreviziunea, prin reechilibrarea prestaţiilor rămase de executat, în sensul plăţii acestora la un curs valutar diminuat şi cu o eşalonare a fiecărei datorii, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 718/05.02.2025, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, evocând dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, art. 107 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 91 C. civ., a statuat că, în cauză, competenţa teritorială se stabileşte în raport cu domiciliul reclamantului la data învestirii instanţei, or, în urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, s-a constatat că reclamantul figurează cu domiciliul activ în municipiul Bucureşti, bd. x, respectiv că reşedinţa din municipiul Piteşti este expirată începând cu 19.02.2016.

A mai reţinut că, deşi prin notele scrise înaintate la dosar pentru termenul de judecată din 20.01.2025, reclamantul a afirmat că pârâta cunoştea faptul că reşedinţa sa este cea de la adresa din municipiul Piteşti, împrejurarea nu a fost dovedită prin niciun înscris, corespondenţa prin care îi indica o adresă la care să îi fie comunicate actele, din municipiul Piteşti, neputând face dovada faptului că pârâta ar fi cunoscut acea reşedinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 6414/03.06.2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.

În considerentele acestei sentinţe civile s-a reţinut, în raport cu dispoziţiile art. 87 şi 91 C. civ., că menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, precum şi că, din perspectiva legii procesual-civile, pentru stabilirea instanţei competente, interesează adresa la care persoana locuieşte în mod efectiv.

Cum înscrisurile depuse de reclamant au evidenţiat faptul că la data învestirii Judecătoriei Piteşti acesta locuia în fapt în municipiul Piteşti, iar împrejurarea a fost adusă la cunoştinţa pârâtei în mod repetat, inclusiv în cursul executării silite, a concluzionat că aparţine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului vizează cererea reclamantului, consumator, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016, prin care solicită instanţei ca, urmare a constatării impreviziunii, să dispună adaptarea contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, respectiv a contractului de credit ipotecar încheiate cu pârâta, prin reechilibrarea prestaţiilor rămase de executat, în sensul plăţii acestora la un curs valutar diminuat şi cu o eşalonare a fiecărei datorii.

Articolul 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată statuează că:

"Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul". Aşadar, legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul debitorului.

În situaţia particulară a cauzei, ceea ce interesează, pentru determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul, este locuinţa în fapt a reclamantului, la data promovării acţiunii.

Examinarea înscrisurilor dosarului relevă că, la data învestirii instanţei, 12.08.2024, domiciliul activ al reclamantului era în municipiul Bucureşti, bd. x, iar reşedinţa din municipiul Piteşti, judeţul Argeş era expirată din 19.02.2016.

Susţinerile reclamantului, dovedite cu înscrisuri, au fost în sensul că reşedinţa sa este în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, la această adresă locuind împreună cu familia, că în timpul executării contractului de credit a adus la cunoştinţa pârâtei adresa de reşedinţă şi a solicitat comunicarea oricăror notificări/înştiinţări să fie făcută la această adresă, că notificările de exigibilitate anticipată a contractelor au fost comunicate de către pârâtă (şi) la adresa din Piteşti, precum şi faptul că actele din dosarul de executare silită deschis de pârâtă împotriva acestuia i-au fost comunicate la adresa de reşedintă; prin urmare, domiciliul în fapt era cunoscut de către pârâtă.

În acest context, se constată că reclamantul, consumator, a făcut dovada că, la data învestirii Judecătoriei Piteşti, domiciliul său faptic şi real se afla în municipiul Piteşti, judeţul Argeş.

Împrejurarea că din informaţiile ce rezultă din evidenţele autorităţilor publice, solicitate din oficiu de instanţa de judecată, rezultă că domiciliul reclamantului ar fi în municipiul Bucureşti, este irelevantă în economia speţei deoarece, din punct de vedere procedural, ceea ce interesează este domiciliul de fapt şi efectiv. Noţiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general, şi, implicit, competenţa de soluţionare a cererii pendinte, în particular, nu corespunde numai elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de "domiciliu de fapt" deoarece raţiunile pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de adresa de domiciliu sau de reşedinţă, urmăresc asigurarea şi respectarea dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

În egală măsură, prezintă relevanţă prevederile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care stabileşte că, prin locul citării, se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziţii legale în cauză, se reţine că noţiunea de "domiciliu", care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de "domiciliu de fapt", iar în raport cu locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia nu domiciliază în fapt reclamantul, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului care, prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, a urmărit să asigure părţilor, având calitatea de consumator, în raporturile juridice avute cu instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor, accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuiesc.

În condiţiile în care locuinţa efectivă a reclamantului se afla la data sesizării instanţei în municipiul Piteşti şi având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, care reglementează o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a litigiului, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.