Territorial jurisdiction over former judicial staff suing courts: discretionary option under Art. 127(2) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania ruled that the Ploiești Court of Appeal (Tribunal Prahova) had territorial jurisdiction, resolving a negative conflict of competence where both the Ploiești and Brăila Courts of Appeal initially declined jurisdiction. The dispute involved two former judicial clerks who were pensioners and sought unpaid salary differences and a sectoral reference value (VRS) from the Brăila Court of Appeal and Galați Court of Appeal, challenging the interpretation of jurisdictional rules for litigants who are no longer active civil servants. The decisive legal basis was Article 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure, which grants a plaintiff suing a court or judicial official the discretionary right to choose between the normally competent court or a court of the same grade within an adjacent Court of Appeal district; the Supreme Court held that because the plaintiffs exercised this option by filing in an adjacent district, the Ploiești Court of Appeal became exclusively competent to hear the case, and the originally competent Brăila Court of Appeal could not reject its jurisdiction from its own motion.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ; Territorial jurisdiction over former judicial staff suing courts: discretionary option under Art. 127(2) CPC: The dispute involved two former judicial clerks who were pensioners and sought unpaid salary differences and a sectoral reference value (VRS) from the Brăila Court of Appeal and Galați Court of Appeal, challenging the interpretation of jurisdictional rules for litigants who are no longer active civil servants. The decisive legal basis was Article 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure, which grants a plaintiff suing a court or judicial official the discretionary right to choose between the normally competent court or a court of the same grade within an adjacent Court of Appeal district; the Supreme Court held that because the plaintiffs exercised this option by filing in an adjacent district, the Ploiești Court of Appeal became exclusively competent to hear the case, and the originally competent Brăila Court of Appeal could not reject its jurisdiction from its own motion.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision explicitly cited in the immediate preamble to the dispositive to establish the territorial competence of the Tribunal Prahova, serving as the direct legal basis for the final order.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 21.02.2024 sub nr. x/2024, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Brăila şi Curtea de Apel Galaţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună recunoaşterea şi acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite a unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON, neplafonată, începând cu 01.08.2016, până la 20.12.2021 (pentru A.), respectiv 01.01.2019 (pentru B.), majorată cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1 - Dispoziţii comune din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie, Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constiuţională - Legea nr. 153/2017, plata diferenţei drepturilor salariale lunare corespunzătoare unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu 01.08.2016, până la 21.12.2021, respectiv 01.01.2019, la care să se aplice o majorare de 25%, raportate la aplicarea prevederilor enunţate, actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate până la plata efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 1442/09.12.2024, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Pentru a hotărî astfel, faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (1)-(3) C. proc. civ., a reţinut că norma instituie o competenţă de ordine publică, aplicabilă numai cererilor formulate de către judecătorii, procurorii, asistenţii judiciari şi grefierii care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece respectiva cerere sau la instanţa ierarhic superioară care soluţionează calea de atac împotriva hotărârii pronunţate la fond.
Cum, în speţă, reclamantele sunt foşti grefieri, pensionari, a conchis că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi, întrucât au domiciliul în oraşul Făurei, judeţul Brăila, a statuat că revine Tribunalului Brăila competenţa în soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 413/04.06.2025, Tribunalul Brăila a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
În considerentele acestei sentinţe civile, prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21), raportat la art. 116 C. proc. civ., s-a reţinut că Tribunalul Brăila are calitate de pârât, iar reclamantele au sesizat Tribunalul Prahova ca instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Brăila.
Întrucât prevederile art. 127 C. proc. civ. instituie o regulă esenţială în materie de competenţă teritorială alternativă, iar alegerea între instanţele competente este discreţionară, neputând fi cenzurată de către pârât sau instanţă, a concluzionat că, prin înregistrarea acţiunii pe rolul Tribunalului Prahova, instanţa sesizată de reclamante a devenit competentă în mod definitiv să judece cererea cu care a fost sesizată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Prahova competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamantele A., grefier în cadrul Judecătoriei Făurei (judeţul Brăila) până la 21.12.2021 şi B., grefier în cadrul Judecătoriei Făurei (judeţul Brăila) până la 01.01.2019, când au fost eliberate din funcţie ca urmare a pensionării, au învestit Tribunalul Prahova cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Tribunalul Brăila şi Curtea de Apel Galaţi.
Prin urmare, la data introducerii acţiunii, reclamantele erau grefieri pensionari.
Aşadar, având în vedere că, în speţă, reclamantele au domiciliul în oraşul Făurei, judeţul Brăila, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanţei, 21.02.2024), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantele îşi au domiciliul, respectiv Tribunalului Brăila.
Însă, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:
"în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ.:
"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acţiunii, reclamantele nu se aflau în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., adică nu îşi desfăşurau activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Brăila), în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., care reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată (art. 127 alin. (21) teza a II-a C. proc. civ.), fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.
În speţă, reclamantele au învestit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Prahova, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Galaţi de care aparţine Tribunalul Brăila (instanţa care ar fi fost competentă să judece litigiul).
Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamantele şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile şi potrivit dreptului conferit de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.
Cum dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă iar dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, înseamnă că, odată ce reclamantele şi-au manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Prahova, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.
În consecinţă, instanţa supremă constată că reclamantele şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.