Conflict of jurisdiction over nullity of guarantee insurance contract resolved by applying general territorial competence rules to declare Bucharest Court of Appeal competent
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal, which was ordered to hear the case, thereby rejecting the Prahova Court of Appeal’s declination. The dispute involved an action for the absolute nullity of a guarantee insurance contract, its additional act, and related advance payment guarantees, where the initial court had incorrectly applied special territorial competence rules for insurance claims seeking damages. The Supreme Court determined that because the plaintiff sought only the declaration of nullity rather than compensation, the general rule of territorial jurisdiction under Article 107 of the Code of Civil Procedure applied, supplemented by Article 112 regarding multiple defendants; since no specific contractual clause designated a place of performance under Article 113, the plaintiff validly exercised its right under Article 116 to select a competent court based on the defendant's seat, consolidating the jurisdiction of the initially seized tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 115 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 115 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over nullity of guarantee insurance contract resolved by applying general territorial competence rules to declare Bucharest Court of Appeal competent: The dispute involved an action for the absolute nullity of a guarantee insurance contract, its additional act, and related advance payment guarantees, where the initial court had incorrectly applied special territorial competence rules for insurance claims seeking damages. The Supreme Court determined that because the plaintiff sought only the declaration of nullity rather than compensation, the general rule of territorial jurisdiction under Article 107 of the Code of Civil Procedure applied, supplemented by Article 112 regarding multiple defendants; since no specific contractual clause designated a place of performance under Article 113, the plaintiff validly exercised its right under Article 116 to select a competent court based on the defendant's seat, consolidating the jurisdiction of the initially seized tribunal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to establish the territorial competence of the Tribunalul Bucureşti.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 12.06.2023 sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. (fostă S.C. D. S.R.L., la rândul său fostă S.C. E. S.R.L.), S.C. F. S.R.L. şi G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de asigurare de garanţii - garantare privind returnarea avansului nr. x/10.02.2014, a actului adiţional nr. x/28.01.2015 la acesta, a garanţiilor pentru plata avansului din 11.02.2014 şi din 28.01.2015, emise în temeiul său, precum şi obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat art. 1.254, art. 2.203 şi art. 2.204 alin. (1) C. civ.
Pe calea întâmpinării, pârâta G. a invocat excepţiile lipsei calităţii sale procesuale pasive, prescripţiei dreptului material la acţiune şi autorităţii de lucru judecat prin raportare la hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Prahova, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.
Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile necompetenţei teritoriale, autorităţii de lucru judecat şi lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.
Pârâta S.C. F. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
Pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii privind constatarea nulităţii contractului de asigurare de garanţii - garantare privind returnarea avansului nr. x/10.02.2014 şi a actului adiţional nr. x/28.01.2015 la acesta, ca neîntemeiată, respingerea cererii privind constatarea nulităţii garanţiilor pentru plata avansului din 11.02.2014 şi din 28.01.2015, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. În cazul admiterii acţiunii, în subsidiar, a solicitat obligarea reclamantei la restituirea originalului biletului la ordin seria x nr. x emis la 28.01.2015 şi predat cu titlu de contragaranţie în baza contractului de asigurare a cărui nulitate se solicită, precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1244/16.05.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 130 alin. (2) şi art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cu referire la art. 107 şi art. 115 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a apreciat ca fiind neîntemeiată susţinerea reclamantei privind incidenţa unei competenţe teritoriale alternative, având în vedere că, pe de o parte, este vorba despre o cauză în legătură cu un contract de asigurare privind despăgubirea solicitată în baza scrisorii de garanţie emisă de S.C. A. S.A. în anul 2015, iar, pe de altă parte, niciunul dintre pârâţi, părţi în contractul de asigurare, nu are sediul pe raza Municipiului Bucureşti, riscul asigurat s-a produs în Ploieşti, sediul S.C. B. S.A. este în Ploieşti, iar bunurile asigurate se află pe raza Municipiului Câmpina, judeţul Prahova.
Prin sentinţa civilă nr. 1016/05.06.2025, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Analizând obiectul cererii, această instanţă a apreciat că, deşi este o acţiune în materie de asigurare, nu a fost formulată o cerere privitoare la despăgubiri, ci una prin care se solicită constatarea nulităţii contractului de asigurare de garanţii şi a altor acte, devenind, astfel, incidentă regula generală înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., completată cu dispoziţiile art. 112 alin. (1) şi art. 113 din acelaşi cod, şi nu dispoziţiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ.
Cum competenţa teritorială de soluţionare a unei astfel de cauze revine, în mod alternativ, instanţelor competente din punct de vedere teritorial în circumscripţia cărora îşi au sediul pârâţii, iar dreptul de a alege între aceste instanţe deopotrivă competente îi revine reclamantului, a conchis că, prin înregistrarea acţiunii pe rolul Tribunalului Bucureşti, S.C. A. S.A. a optat pentru învestirea instanţei în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâta S.C. C. S.R.L., astfel că tribunalul din circumscripţia municipiului Bucureşi este competent a soluţiona acţiunea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului nu îl reprezintă o cerere privitoare la despăgubiri, ci o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui contract de asigurare de garanţii, a unui act adiţional la acesta, precum şi a două garanţii pentru plata avansului, astfel că dispoziţiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., reţinute de instanţa iniţial sesizată, nu îşi găsesc aplicabilitate, ci regula generală în materia competenţei teritoriale, înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Este adevărat că art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente următoarele instanţe: (...) 3. în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei" însă, pentru a fi incident acest caz de competenţă teritorială alternativă, este necesar ca părţile să fi stabilit în mod expres, în contractul vizat prin cerere locul executării, fie şi în parte, al obligaţiei. Cum în convenţia încheiată nu se regăseşte o astfel de clauză, rezultă că articolul menţionat nu îşi găseşte aplicare.
Totodată, art. 112 alin. (1) C. proc. civ., statuează, pentru ipoteza pluralităţii de pârâţi, că "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".
În speţă, se observă că opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei de către instanţa în circumscripţia căreia se află sediul uneia dintre societăţile pârâte, S.C. C. S.R.L. - contractant al asigurării şi a cărei conduită neconformă a fost invocată în susţinerea acţiunii în nulitate promovată - respectiv în localitatea Bucureşti.
Or, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care prevăd dreptul reclamantului de alegere între mai multe instanţe, cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, se constată că Tribunalul Bucureşti a fost în mod legal învestit cu soluţionarea cauzei.
Înalta Curte notează că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine părţii reclamante iar, odată învestită una dintre instanţele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, competenţa nu mai poate fi contestată, de către instanţă sau de către pârâţi, întrucât, prin introducerea acţiunii, instanţa sesizată de reclamant şi-a consolidat competenţa de a judeca cererea cu care a fost sesizată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.