Revision over res judicata rejected as inadmissible; appellate penalty award stands

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2022 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 268.765,32 RON, cu titlu de daune contractuale, calculate potrivit art. art. 7.1 lit. v) din contractul nr. x/14.09.2015, prestaţii SSP - preluare ape meteorice (canalizare pluvială), precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente chiriei şi prestaţiilor restante.

Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1051 din 12 octombrie 2023, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1051 din 12 octombrie 2023 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă; s-a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea; pârâta A. S.R.L. a fost obligată la plata către reclamanta CN APM S.A. a sumei de 54.803,44 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente debitului principal reprezentat de chiria aferentă lunilor noiembrie 2017 - martie 2018; s-a respins în rest acţiunea, ca nefondată; de asemenea, pârâta A. S.R.L. a fost obligată la plata către apelantă a sumei de 3.301,59 RON (din care suma de 2.201,06 RON - taxa judiciară aferentă fondului, proporţional cu pretenţiile admise şi suma de 1.100,53 RON - reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului).

La data de 14 mai 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. În conformitate cu art. 453 din C. proc. civ., a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

În fapt, a arătat că în dosarul nr. x/2022 s-a pronunţat decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, prin care s-a soluţionat cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii, în sensul că s-a admis în parte.

Anterior, prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată privind aceleaşi părţi, cauză şi chestiune litigioasă, obiectul fiind diferit doar prin prisma perioadei succesive de solicitare a aceloraşi pretenţii.

În cadrul dosarului civil nr. x/2022, în care a fost pronunţată hotărârea atacată, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, dar instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra acesteia, în condiţiile în care la fondul cauzei, Tribunalul Constanţa a luat-o în considerare şi i-a acordat eficienţă ca atare, prin respingerea integrală a cererii de chemare în judecată, formulată de către intimata-reclamantă.

Cele două hotărâri pronunţate asupra aceluiaşi litigiu conţin dispoziţii potrivnice.

Revizuenta a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 635 din 15 martie 2023, a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta-reclamantă Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa şi de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 500 din 15 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Având în vedere soluţia pronunţată de instanţa supremă, rezultă că prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost soluţionat, în mod definitiv, fondul procesului la data de 15 noiembrie 2021 şi, implicit chestiunea tranşată cu privire la efectele juridice ale contractului de închiriere nr. x/14.09.2015, respectiv: data la care a fost reziliat contractul de închiriere; obligaţiile de plată (debite, penalităţi) datorate de către A. S.R.L. şi până la ce dată; obligaţia CN APM S.A. de a desfiinţa clădirile de pe suprafaţa de teren închiriată, ceea ce conferă acestei hotărâri autoritate de lucru judecat în legătură cu chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Contrar chestiunii litigioase soluţionate definitiv prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 martie 2022, reclamanta CN APM S.A. a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., cea de-a patra cerere, privind pretenţii, succesive ca şi perioada celei de-a treia cerere (nr. 7092/118/2020) conexată la dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat instanţei să dispună:

1. obligarea pârâtei la plata sumei de 268.765,32 RON reprezentând daune contractuale calculate conform dispoziţiilor art. 7.1 lit. v) din contractul de închiriere nr. x/14.09.2015, prestaţii SPP - preluare ape meteorice (canalizare pluvială), precum şi penalităţi de întârziere aferente chiriei contractuale neachitate şi prestaţiilor neplătite.

În motivarea celei de-a patra cereri, reclamanta CN APM S.A. reia şi se rezumă la considerentele invocate în cererea iniţială ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2018 şi în cele conexate la acestea, în care a fost pronunţată decizia nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, prin care a fost soluţionată definitiv chestiunea litigioasă dedusă judecăţii încă din anul 2018.

Prin întâmpinare, A. S.R.L. a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, solicitând instanţei să constate că în cauză a fost soluţionată definitiv chestiunea litigioasă dedusă judecăţii, încă din anul 2018, fapt pentru care se impune respingerea cererii, ca nefondată.

Instanţa de fond, în speţă Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a dat eficienţă autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sens în care a pronunţat sentinţa civilă nr. 1051 din 12 octombrie 2023.

Împotriva sentinţei civile nr. 1051 din 12 octombrie 2023 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reclamanta CN APM S.A. a formulat apel, soluţionat prin decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit revizuentei, instanţa de apel a ignorat faptul că problema litigioasă dedusă judecăţii a fost soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Prin decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2022, atacată cu revizuire, ce priveşte aceleaşi părţi, cauză şi chestiune litigioasă, a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, obiectul fiind diferit doar prin prisma perioadei succesive de solicitare a aceloraşi pretenţii, respectiv 01.01.2021 - 31.12.2021.

A solicitat instanţei supreme să observe că problema litigioasă a penalităţilor de întârziere a fost dezlegată definitiv prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul de acordare a penalităţilor doar până la data de 8 martie 2018, dată până la care şi-a produs efectele contractul de închiriere nr. x/14.09.2015, ca urmare a rezilierii acestuia, fiind respinse penalităţile şi alte pretenţii solicitate de CN APM S.A., prin cererea principală şi cele conexe, pentru viitor, respectiv până la data de 31 decembrie 2020, dându-se astfel eficienţă dispoziţiilor art. 1.554 alin. (3) din C. civ., potrivit cărora "contractul reziliat încetează doar pentru viitor", în sensul că nu mai produce efecte pentru viitor.

Instanţa de apel a acordat penalităţi de întârziere şi după data rezilierii contractului, respectiv pentru perioada cuprinsă între 01.01.2021 - 31.12.2021, situaţie ce probează faptul că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 500/15.11.2021.

Revizuenta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire. În esenţă, a arătat că nu sunt întrunite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că nu conţin dispoziţii contradictorii cele două decizii, iar decizia nr. 7/2024 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 500/2021.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, în limitele stabilite de art. 513 alin. (3) C. proc. civ. şi prin raportare la susţinerile părţilor, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea care face uz de această cale de atac.

Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce se constituie în temeiul juridic al prezentei căi extraordinare de atac, o reprezintă necesitatea asigurării efectelor depline ale autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive, în sensul că ceea ce s-a tranşat de către o instanţă anterioară printr-o hotărâre definitivă, să nu fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar celor care au fost dezlegate în primul litigiu.

Aceasta înseamnă, în termenii dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că pentru a fi deschisă calea revizuirii trebuie să existe "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Altfel spus, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, într-o judecată ulterioară, a autorităţii de lucru judecat ataşate unei prime hotărâri.

Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranşat într-un prim proces care a vizat aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi s-a desfăşurat între aceleaşi părţi [aspectul negativ sau extinctiv al autorităţii lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ..], cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranşat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleaşi părţi (efectul pozitiv sau normativ al autorităţii de lucru judecat, regăsit la nivelul aşa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.).

Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcţia negativă, care opreşte un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesneşte, sub aspectele tranşate, judecata celui de-al doilea proces, care porneşte de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea contrazicerii), autoritatea de lucru judecat este, pe de o parte, subordonată relativităţii efectelor sale - adică se produce doar între aceleaşi părţi care au stat în judecată în ambele procese - şi, pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată şi dezbătută în al doilea litigiu.

Cea de-a doua condiţie, a neinvocării şi neanalizării autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, cu ocazia celei de-a doua judecăţi, decurge în mod necesar din caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii care sancţionează doar încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu şi modalitatea în care o a doua hotărâre, având de analizat excepţia autorităţii de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior, dă dezlegare acestor aspecte.

Aceasta, întrucât o raportare eronată a celei de-a doua instanţe la efectele lucrului judecat anterior se poate constitui într-un aspect de nelegalitate, cenzurabil prin intermediul căilor de atac, care permit reformarea unor astfel de hotărâri, în timp ce, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziţie în mod excepţional părţii, nu are loc o reformare a hotărârii, ci o sancţionare - prin anularea celei de-a doua hotărâri care a nesocotit lucrul judecat anterior.

În speţă, revizuenta a susţinut faptul că problema litigioasă a penalităţilor de întârziere a fost dezlegată definitiv prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul de acordare a penalităţilor doar până la data de 8 martie 2018, dată până la care şi-a produs efectele contractul de închiriere nr. x/14.09.2015, ca urmare a rezilierii acestuia, fiind respinse penalităţile şi alte pretenţii solicitate de CN APM S.A., prin cererea principală şi cele conexe, pentru viitor, respectiv până la data de 31 decembrie 2020, dându-se astfel eficienţă dispoziţiilor art. 1.554 alin. (3) din C. civ., potrivit cărora "contractul reziliat încetează doar pentru viitor". Instanţa de apel a acordat penalităţi de întârziere şi după data rezilierii contractului, respectiv pentru perioada cuprinsă între 01.01.2021 - 31.12.2021, situaţie ce probează faptul că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 500/15.11.2021.

Înalta Curte constată că în faza procesuală a apelului, la data de 17 ianuarie 2024, revizuenta A. S.R.L. a depus în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Constanţa, întâmpinare la apelul formulat de apelanta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., prin care a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 500 din 15 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, arătând că prin aceasta s-a stabilit în mod definitiv că "(...) până la data rezilierii contractului (08.03.2018), pârâta datorează reclamantei contravaloarea chiriei, a utilităţilor pentru care părţile au încheiat convenţii separate, precum şi a penalităţilor contractuale de întârziere, potrivit art. 5.5 din contract" (pag. 37, paragraful 4 din decizia nr. 500/15.11.2021).

De altfel, chiar prin cererea de revizuire, la pagina 11, pct. 7.3), revizuenta a arătat că "prin întâmpinare, A. S.R.L. a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, solicitând instanţei să constate că în cauză a fost soluţionată definitiv chestiunea litigioasă dedusă judecăţii, încă din anul 2018, fapt pentru care se impune respingerea cererii, ca nefondată".

Din actele dosarului, rezultă că în considerentele deciziei atacate prin prezenta revizuire (decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2022), instanţa a analizat susţinerile revizuentei şi a reţinut că "(...) faţă de considerentele deciziei civile nr. 500/15.11.2021, nu se poate reţine incidenţa, în prezenta cauză, a autorităţii de lucru judecat, astfel cum aceasta este reglementată prin prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Este real că, prin dispozitivul deciziei civile nr. 500/15.11.2021 s-a dispus admiterea, în parte, a acţiunii, în sensul obligării pârâtei A. S.R.L. la plata debitului principal în valoare de 100.097,63 RON - reprezentând contravaloare chirie şi în valoare de 4.680 RON - reprezentând contravaloare prestaţii SSP, astfel cum acesta a fost solicitat prin acţiunea iniţial introdusă, ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2018 anterior conexării celorlalte trei dosare, pretenţii care vizau perioada de până la data de 08.03.2018, când a fost emisă Notificarea de reziliere de către reclamanta CN APM S.A.

Şi în privinţa penalităţilor de întârziere solicitate în baza clauzei penale inserate de părţi la art. 5.5 alin. (1) din Contractul de închiriere nr. x/20.01.2005, curtea de apel a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 9.924,99 RON - sumă aferentă facturilor fiscale emise de reclamantă în intervalul 29.12.2017 - 31.01.2018 (dosar fond), deci, tot până la momentul emiterii Notificării de reziliere de către CN APM S.A. Aşadar, au fost admise exclusiv pretenţiile formulate prin dosarul iniţial înregistrat, nr. 18841/212/2018 fiind, implicit, respinse pretenţiile solicitate prin cele trei dosare conexate, ce au vizat şi penalităţi de întârziere calculate în baza clauzei de la art. 5.5 din contract, pentru perioada ulterioară emiterii Notificării de reziliere şi până la finalul lunii iunie 2020.

Or, în prezentul litigiu, se solicită penalităţile de întârziere aferente debitului principal în valoare de 100.097,63 RON, la plata căruia s-a dispus obligarea pârâtei A. S.R.L. prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021, pentru o perioadă de timp (anul 2021) diferită de cea vizată în dosarul civil nr. x/2018, debitul principal nefiind achitat până la finalul anului 2021 de către pârâtă, şi în privinţa cărora, apreciază Curtea că nu s-a dat o dezlegare prin considerentele acestei decizii. Fără a nega că, prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021, definitivă urmare respingerii recursului, ca inadmisibil prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 635/15.03.2023, s-a dispus respingerea pretenţiilor vizând penalităţile de întârziere aferente, însă, perioadei de după data rezilierii şi până la finalul lunii iunie 2020, apreciază Curtea că se poate reţine autoritatea de lucru judecat doar în ceea ce priveşte dezlegarea dată de instanţa de apel chestiunilor litigioase vizând momentul la care a intervenit rezilierea Contractului de închiriere nr. x/20.01.2005, ca fiind data de 08.03.2018 la care a emis reclamanta CN APM S.A. declaraţia de reziliere, şi nu cel anterior, 31.10.2017, la care pârâta A.

S.R.L. a emis o notificare similară şi, respectiv modul de interpretare al clauzei de la art. 7 alin. (1) lit.

v) din contract, în privinţa pretenţiilor ce vizau obligarea pârâtei la daune interese. În privinţa, însă, a motivelor ce susţineau respingerea restului pretenţiilor, formulate în cele trei dosare conexate, inclusiv a penalităţilor de întârziere, apreciază Curtea că nu se regăsesc considerente în cuprinsul deciziei nr. 500/15.11.2021 care să se impună în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat".

În acest context, Înalta Curte constată că promovarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2022, pentru motivul că aceasta ar fi potrivnică dezlegărilor date prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ale cărei efecte au fost invocate de revizuentă pe parcursul procesului finalizat prin hotărârea atacată cu revizuire şi care au făcut obiect al analizei Curţii de Apel Constanţa, nesocoteşte reglementarea şi fundamentul acestei căi extraordinare de atac.

În realitate, revizuenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată pe fondul cauzei şi de împrejurarea că instanţa de apel nu a valorificat dezlegările date prin decizia invocată în sensul urmărit de către aceasta, tinzând să transforme calea extraordinară de atac de retractare într-una de reformare, care să supună cenzurii instanţei de revizuire legalitatea unei hotărâri definitive, în alte cazuri decât cele strict prevăzute de lege.

Or, aşa cum s-a arătat în doctrină şi s-a statuat într-o jurisprudenţă constantă a instanţelor de judecată, în cazul revizuirii nu e permis un astfel de control de legalitate, câtă vreme verificarea pe care o poate realiza instanţa de revizuire se limitează la situaţia de contrarietate a hotărârilor, cu sancţiunea aplicabilă, respectiv a anulării celei de-a doua hotărâri care nesocoteşte lucrul judecat anterior.

Un astfel de demers este inadmisibil, situându-se, prin modalitatea în care este dedus judecăţii, în afara sistemului legal al căilor de atac şi tinzând la periclitarea securităţii raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăşi, sub autoritate de lucru judecat.

Prin demersul său, situat în afara dispoziţiilor procedurale în materie, revizuenta pune în discuţie dezlegări definitive, opozabile cu efectele lucrului judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancţionează încălcări procedurale grave şi nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Totodată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speţă (cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.

Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare şi de a asigura o jurisprudenţă unitară a instanţelor judecătoreşti, Curtea a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preţ, şi mai ales, cu încălcarea principiului securităţii juridice.

În raport de cele anterior arătate, constatând că nu este îndeplinită în speţă condiţia de admisibilitate a revizuirii ce vizează neanalizarea autorităţii de lucru judecat cu ocazia celei de-a doua judecăţi, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea celorlalte aspecte invocate de părţi.

Prin urmare, faţă de cele anterior arătate, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.