Conflict of jurisdiction over appeal competence when a party is a court clerk and territorial incompetence was not raised at first instance

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 februarie 2024 pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş, sub număr de dosar x/2024, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se constatate că în Contractul de credit bancar nr. x/07.07.2010 încheiat între reclamanţi şi pârâtă sunt stipulate clauze abuzive, respectiv clauza prevăzută la art. 6 din contractul de credit, care prevăd plata unui comision de analiză; să se dispună anularea acestei clauze şi, drept consecinţă, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea sumei achitată de reclamanţi cu titlu de comision de analiză, actualizată cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data plăţii şi până la restituirea efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 2326 din 14 iunie 2024 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; s-a constatat că are caracter abuziv clauza prevăzută în art. 6 din Contractul de credit bancar nr. x/07.07.2010 (prin care se stabileşte obligaţia de plată a comisionului de analiză); s-a constatat nulitatea absolută a prevederilor art. 6 din Contractul de credit bancar nr. x/07.07.2010, fiind obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele de bani percepute în temeiul clauzei cu privire la care s-a stabilit că are un caracter abuziv, respectiv sumele percepute cu titlu de comision de analiză.

Totodată, a fost obligată pârâta să achite reclamanţilor dobânda legală penalizatoare asupra sumelor percepute în temeiul clauzei declarate abuzive, cu privire la care s-a dispus restituirea, de la data primirii acestor sume până la restituirea lor efectivă. A fost obligată pârâta să achite reclamanţilor suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta C. S.A. a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Mureş sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2025, Tribunalul Specializat Mureş a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale doar pentru jurisdicţia apelului, raportat la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., cu referire la calitatea intimatei-reclamante de grefier în cadrul acestei instanţe.

Prin decizia civilă nr. 220/A/2025 din 7 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalului Specializat Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Învestit prin declinare, Tribunalul Alba a reţinut, în esenţă, că, în raport cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., dacă necompetenţa teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei de necompetenţă nu mai este posibilă în calea de atac.

Totodată, dacă s-ar accepta reaprecierea de către instanţa de control judiciar a competenţei determinate de prevederile art. 127 C. proc. civ., s-ar repune în discuţie implicit temeiul stabilirii competenţei primei instanţe. Or, necompetenţa primei instanţe, inclusiv sub acest aspect, poate fi invocată doar în termenul şi în condiţiile prescrise art. 130 alin. (2) C. proc. civ., nefiind posibilă invocarea sa direct în apel.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 559/2025 din 18 iunie 2025, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, fiind suspendată de drept judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Mureş, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competenţă pendinte vizează soluţionarea apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă de judecătorie, în urma dezînvestirii instanţei competente să soluţioneze calea de atac, prin raportare la calitatea de grefier în cadrul acesteia a intimatei-reclamante.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Cât priveşte competenţa de soluţionare a apelului, sunt aplicabile, de principiu, prevederile Capitolului IV privind incidentele procedurale referitoare la competenţa instanţei, deoarece acestea se încadrează în sfera dispoziţiilor generale ce vizează toate etapele procesului, conform normelor compatibile cu fiecare fază procesuală în parte.

Instanţa se poate dezînvesti de soluţionarea apelului prin admiterea excepţiei de necompetenţă, însă în limitele stabilite de legiuitor privind stabilirea competenţei primei instanţe.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Astfel, dacă necompetenţa teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei de necompetenţă nu mai este posibilă în calea de atac.

În calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competenţa primei instanţe.

Pe de altă parte, dacă excepţia necompetenţei primei instanţe ar fi fost invocată şi respinsă, iar partea interesată ar fi criticat modalitatea de soluţionare a pricinii de către o instanţă necompetentă, instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat sentinţa criticată nu ar fi putut proceda la declinarea competenţei de soluţionare a căii de atac în favoarea instanţei ierarhic superioare celei care ar fi trebuit să soluţioneze cauza în primă instanţă, potrivit criteriilor de stabilire a competenţei, ci ar fi avut un temei legal să analizeze competenţa primei instanţe şi să dispună în consecinţă, inclusiv printr-o decizie de anulare a sentinţei şi de trimitere a judecării cauzei instanţei competente.

Raportând considerentele expuse anterior la situaţia din speţă, rezultă că soluţionarea cauzei în primă instanţă de Judecătoria Târgu-Mureş şi neinvocarea excepţiei necompetenţei în etapa procesuală a fondului, atrage competenţa Tribunalului Specializat Mureş de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei.

De altfel, competenţa de soluţionare a apelului, prin raportare la calitatea petentei de grefier la Tribunalul Specializat Mureş, nu poate fi pusă în discuţie în apel, întrucât ar fi încălcate dispoziţiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., mai sus evocate.

Prin soluţionarea acţiunii având ca obiect "clauze abuzive - Legea nr. 193/2000" de către Judecătoria Târgu-Mureş, rezultă că apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate în fond de această instanţă revine, conform dispoziţiilor art. 95 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalului Specializat Mureş, ca instanţă ierarhic superioară.

Înalta Curte reţine că această instanţă nu putea să invoce necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 130 alin. (2) din acelaşi act normativ, excepţia necompetenţei nefăcând obiectul dezbaterii la instanţa de fond.

Faţă de această împrejurare, rezultă că Tribunalul Specializat Mureş este instanţa competentă să judece apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Târgu-Mureş.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2025.