Territorial competence for forced execution: debtor's registered seat at time of court seisin determines competent district court

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă, la 5 iunie 2025, sub nr. x/2025, petentul SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREŞTI A., a solicitat, la cererea creditorului B., încuviinţarea executării silite a debitoarei C. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 8016/2024 din 26 noiembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2024, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului rezultat din titlul executoriu, respectiv plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 651 alin. (3) şi ale art. 666 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9121/2025 din 19 iunie 2025, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă sesizată a reţinut că din interogarea bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului a rezultat că, la data sesizării organului de executare, debitoarea C. S.A. figura cu sediul în localitatea Şcheia, judeţul Suceava, astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 666 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Suceava.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, secţia Civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 4126 din 4 iulie 2025, această instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Tribunalul Suceava în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în baza cărora competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei de executare de la sediul debitorului care, la data sesizării organului de executare, era situat în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, conform informaţiilor din Registrul comerţului.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 127 din 10 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut că nu este competent material să soluţioneze conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, întrucât nu este instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 23 iulie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 8016/2024 din 26 noiembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2024, la cererea creditorului B. împotriva unui debitor persoană juridică.

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce priveşte sediul debitorului societate pe acţiuni.

În privinţa încuviinţării executării silite, instanţa de executare, la care face referire art. 666 C. proc. civ., se determină conform art. 651 din acelaşi cod, prin luarea în considerare a domiciliului/sediului debitorului.

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.", iar alin. (3) stabileşte că instanţa de executare soluţionează, printre altele, cererile de încuviinţare a executării silite.

Întrucât, în ceea ce priveşte debitorii persoane juridice, dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 227 C. civ. "(1) Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. (2) În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru. Dispoziţiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător."

Sediul societăţii pe acţiuni este unul dintre elementele de identificare a acesteia, potrivit art. 81 din Legea nr. 31/1990, fiind cuprins în actul constitutiv, conform art. 8 din aceeaşi lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 228 C. civ., "Persoana juridică poate să îşi schimbe denumirea sau sediul, în condiţiile prevăzute de lege.", iar la art. 229 se prevede că, în raporturile cu terţii, dovada acestor elemente se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

Din certificatul constatator privind societatea C. S.A., emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflat la dosarul cauzei, rezultă că, la 20 martie 2025, a intervenit o modificare în ceea ce priveşte sediul actual al debitoarei, acesta fiind situat în municipiul Iaşi.

De asemenea, Înalta Curte constată că dosarul de executare nr. 2617/N/2025 a fost deschis prin încheierea din 22 mai 2025, pronunţată de SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREŞTI A., ca urmare a cererii de executare silită formulate de creditorul B., la aceeaşi dată.

Prin urmare, având în vedere că sediul societăţii debitoare C. S.A., la data sesizării organului de executare, respectiv 22 mai 2025, era situat, din 20 martie 2025, în municipiul Iaşi, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulată în cauză revine, în temeiul art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., judecătoriei care funcţionează în aceeaşi localitate, respectiv Judecătoriei Iaşi.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.