Negative jurisdiction conflict resolved: exclusive territorial competence assigned to court of bailiff's seat

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, secţia Civilă, la 18 martie 2024, sub nr. x/2024, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat anularea încheierii prin care a fost respinsă cererea de încetare a executării silite, constatarea imposibilităţii continuării executării silite, respectiv încetarea executării silite ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2021, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C., raportat la abrogarea dispoziţiilor legale ce au stat la baza titlului executoriu, precum şi cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712, art. 719 şi ale art. 723 C. proc. civ.

La termenul din 4 noiembrie 2024, contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că prin contestaţia la executare a înţeles să formuleze şi plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a da curs cererii de încetare a executării silite, invocând, totodată, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani. De asemenea, a solicitat refacerea procedurii de citare şi stabilirea unui nou termen de judecată, arătând că înţelege să nu se judece în contradictoriu cu intimatul B., ci să cheme în judecată doar pe numitul D..

Prin încheierea de şedinţă din 27 ianuarie 2025, pronunţată de Judecătoria Focşani, secţia Civilă, a fost disjuns capătul de cerere privind plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc şi, după înregistrarea dosarului nr. x/2025, având ca obiect acest petit, dosarul a fost repartizat manual aceluiaşi complet, fiind stabilit termen de judecată la aceeaşi dată.

Prin sentinţa civilă nr. 1667 din 11 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, aceeaşi instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În considerentele acestei hotărâri, raportat la obiectul contestaţiei la executare reglementat de art. 712 alin. (1) C. proc. civ. şi la atribuţiile executorului judecătoresc stabilite de art. 7 din Legea nr. 188/2000, judecătoria a dat eficienţă precizărilor contestatoarei şi a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva refuzului executorului judecătoresc se determină potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege privind executorii judecătoreşti.

Prin urmare, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) raportat la art. 132 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Slatina.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 2547 din 10 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că primul termen de judecată la care instanţa de trimitere trebuia să invoce din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale de ordine publică, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a fost cel de la 4 noiembrie 2024, când s-a dispus introducerea în cauză a unui nou intimat, căruia i s-au comunicat cererea completatoare şi posibilitatea depunerii întâmpinării, soluţii care putea fi adoptate doar de către o instanţă competentă.

Or, depăşirea acestui moment procesual a determinat prorogarea legală de competenţă în favoarea Judecătoriei Focşani, care nu mai putea invoca excepţia în condiţii de legalitate la următorul termen de judecată, respectiv 27 ianuarie 2025, nefiind incidente prevederile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 16 iulie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru următoarele considerente:

Obiectul pricinii cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul D., conform precizărilor depuse de societate la termenul de judecată din 4 noiembrie 2024, stabilit în prezentul dosar după disjungerea capătului de cerere privind plângerea împotriva refuzului Biroului Executorului Judecătoresc C. de a înceta executarea silită ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2021.

Demersul judiciar al contestatoarei a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 712 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi ale art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Conform dispoziţiilor art. 712 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, "În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc", această normă instituind o competenţă teritorială de ordine publică conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Sub aspectul cadrului procesual, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 4 noiembrie 2024, Judecătoria Focşani, faţă de precizările formulate de contestatoare referitoare la persoana în contradictoriu cu care înţelege să se judece, a constatat că nu este îndeplinită procedura de citare cu intimatul D., fiind dispuse măsurile pentru ca acesta să fie citat conform legii şi să ia cunoştinţă de actele procedurale, judecarea cauzei fiind amânată pentru data de 27 ianuarie 2025.

Dispoziţiile art. 14 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul contradictorialităţii conform căruia "Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, art. 153 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte că "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Instanţa va amâna judecarea cauzei şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Înalta Curte reţine că normele evocate anterior prezintă o relevanţă deosebită pentru determinarea primului termen de judecată într-o cauză când se poate considera că părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, marcând momentul procesual la care părţile ori judecătorul trebuie să invoce necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, se reţine că termenul de judecată din 4 noiembrie 2024, când s-a constatat neregularitatea procedurii de citare a intimatului D., urmare a cererii modificatoare sub aspectul cadrului procesual formulată de contestatoare, nu poate constitui momentul procesual limită până la care necompetenţa teritorială de ordine publică trebuia invocată.

În aceste condiţii, primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, când părţile puteau pune concluzii, a fost termenul de judecată din 27 ianuarie 2025, iar prin invocarea necompetenţei teritoriale prima instanţă sesizată a respectat dispoziţiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, raportat la sediul Biroului Executorului Judecătoresc C. situat în Municipiul Slatina, competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, revine judecătoriei care funcţionează în aceeaşi localitate, respectiv Judecătoriei Slatina.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.