Competence resolved in favor of Teleorman Tribunal for salary claims by prosecutor's office clerks

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal, la 30 septembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, au solicitat: 1. recunoaşterea şi acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite a unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu 1 august 2016, la zi şi pentru viitor, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 raportat la art. 12 din Secţiunea 1 - Dispoziţii comune din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie, Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională - Legea nr. 153/2017; 2. plata diferenţei drepturilor salariale lunare corespunzătoare acestei valori, aferentă intervalului indicat, conform prevederilor legale invocate la pct. 1; 3. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.531, art. 1.535 C. civ., art. 95, art. 127 alin. (1) şi (3), art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 153/2017, ale art. 166 din Codul muncii şi decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale.

Prin sentinţa nr. 16 din 15 ianuarie 2025, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În considerentele hotărârii, s-a reţinut că, raportat la calitatea reclamantelor de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, al căror domiciliu nu este indicat în cererea de chemare în judecată, instanţa competentă teritorial se determină conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, nefiind incidente prevederile art. 127 alin. (1)-(3) C. proc. civ., întrucât nicio instanţă nu are calitate de pârâtă în cauză, ci mai multe unităţi de parchet.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 999/2025 din 19 mai 2025, această instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâţi prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei, instanţa de conflict a reţinut că reclamantele au calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Tribunalului Teleorman revenindu-i competenţa să soluţioneze cauza, având în vedere alegerea efectuată de autoarele acţiunii introductive, în limitele conferite de lege.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 9 iulie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal a fost învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantele care activează în calitate de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, acţiunea având ca obiect acordarea drepturilor salariale, împrejurare care impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Conform alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere cuprinse în art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Dispoziţiile legale evocate anterior au făcut obiectul mecanismului de asigurare a unei practici judiciare unitare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a pronunţat decizia nr. 7/2016 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, stabilind că "art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti."

Înalta Curte constată că litigiul pendinte este asimilat conflictelor de muncă supuse dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care partajează competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze între tribunalele în a căror circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul, astfel că, potrivit acestei text legal, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în primă instanţă ar reveni Tribunalului Vâlcea.

Însă, raportat la calitatea reclamantelor de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, instanţa supremă constată că sunt îndeplinite cerinţele pentru stabilirea competenţei în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., deoarece acestea îşi desfăşoară activitatea la parchetul de pe lângă instanţa de competenţa căreia este pricina dedusă judecăţii.

Astfel, întrucât Tribunalul Teleorman se află în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti în a cărei rază teritorială se găseşte Tribunalul Vâlcea, pe lângă care funcţionează unitatea de parchet în cadrul căreia reclamantele activează în calitate de grefier, Înalta Curte constată că sesizarea primei instanţe s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., opţiunea reclamantelor consolidând, în mod definitiv, competenţa teritorială a instanţei iniţial învestite.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.