Territorial jurisdiction for former judges in social insurance litigation: exclusive plaintiff option under Art. 127(2) C. proc. civ. overrides mandatory declination

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, la 24 mai 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Botoşani, Curtea de Apel Suceava şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat obligarea pârâţilor să îi elibereze o adeverinţă de actualizare a pensiei de serviciu în raport cu indemnizaţia de încadrare brută lunară în funcţia de preşedinte de secţie a tribunalului în activitate şi să înainteze această adeverinţă pârâtei Casa Teritorială de Pensii Botoşani, care să fie obligată să îi elibereze reclamantului o altă decizie de actualizare a pensiei de serviciu, având în vedere noua adeverinţa emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La 26 septembrie 2024, reclamantul a depus precizare de acţiune, prin care a solicitat judecarea cauzei de către Tribunalul Cluj, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, această curte de apel fiind învecinată celei în a cărei rază teritorială se găseşte instanţa iniţial învestită, în temeiul art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1047/2024 din 17 decembrie 2024, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de trimitere a valorificat poziţia procesuală a reclamantului sub aspectul instanţei competente teritorial, exprimată de acesta prin precizarea depusă la 26 septembrie 2024, şi reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ., precum şi a deciziei nr. 169 din 24 martie 2016 pronunţate de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 353 din 9 mai 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza I şi art. 145 alin. (1) teza I din acelaşi cod, a apreciat ca fiind necesară declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 1602/2025 din 26 iunie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul avea calitatea de judecător pensionar, după ce, la 1 noiembrie 2015, a fost eliberat din această funcţie, ultima instanţă în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea fiind Tribunalul Botoşani, împrejurare care exclude incidenţa în cauză atât a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cât şi a deciziei nr. 169 din 24 martie 2016 pronunţate de Curtea Constituţională, care vizează dispoziţii legale privind instituţia juridică a strămutării.

Ca urmare a celor constatate, tribunalul a dat eficienţă dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, fără ca judecătorul să poată invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale facultative.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 30 iulie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamantul, care a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Botoşani, fiind pensionat la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Botoşani cu o acţiune prin care a solicitat eliberarea unei decizii de actualizare a pensiei de serviciu, litigiu asimilat materiei asigurărilor sociale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În contextul în care reclamantul nu îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, nemaifiind judecător la data sesizării instanţei, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în Botoşani, competenţa de soluţionare a cauzei revenea, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Botoşani.

Având în vedere că cererea a fost introdusă şi împotriva Tribunalului Botoşani, căruia i-ar reveni competenţa soluţionării în fond a cererii, şi Curţii de Apel Suceava, este atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În acest cadru legislativ, reclamantul are dreptul să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

Aşadar, norma reglementează un drept de opţiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă acţiunea împotriva unei instanţe de judecată, fie la instanţa competentă potrivit regulii de competenţă aplicabile (de drept comun sau speciale, astfel cum este cea prevăzută în cazul litigiilor din materia asigurărilor sociale), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, reclamantul a depus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Botoşani, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Suceava, uzând de dreptul conferit de lege prin introducerea acţiunii la instanţa căreia îi revine competenţa, potrivit legii, chiar dacă anterior acesta a activat în cadrul aceluiaşi tribunal.

Procedând astfel, reclamantul a renunţat, ab initio, la beneficiul sesizării altei instanţe aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei pe raza căreia funcţionează tribunalul competent să judece cauza în primă instanţă. Odată exercitat dreptul de opţiune, reclamantul a determinat competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată, instanţa astfel învestită, respectiv Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, fiind stabilită în mod definitiv, fără ca titularul acţiunii să mai poată reveni asupra manifestării sale de voinţă sau instanţa să poată cenzura, din oficiu, dreptul de opţiune care aparţine în mod exclusiv reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.