Territorial jurisdiction for union labor claims: secondary office qualifies as "seat" under Labor Code

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 28 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul SINDICATUL ACORD, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIŢA NR. 276, a solicitat obligarea pârâtei: 1. să păstreze funcţia şi drepturile salariale ale membrilor de sindicat reprezentaţi aflate în plată în luna decembrie 2022, urmare a transferului de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 la unitatea de învăţământ pârâtă, conform art. 173 din Codul muncii; 2. la întocmirea, începând cu 1 ianuarie 2023, a contractelor individuale de muncă, cu respectarea drepturilor salariale şi a funcţiei avute în luna anterioară transferului, cu valorificarea majorărilor salariale stabilite de la 1 ianuarie 2023, potrivit O.U.G. nr. 168/2022; 3. la calculul şi plata, în favoarea acestora, a despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între drepturile salariale cuvenite, conform art. 173 din Codul muncii raportat la O.U.G. nr. 168/2022, şi cele efectiv plătite de către pârâtă începând cu 1 ianuarie 2023 şi în continuare; 4. actualizarea sumelor de bani prevăzute la petitul nr. 3 al acţiunii cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuia acordat sporul şi până la data plăţii efective, plus dobânda legală penalizatoare aferentă aceleiaşi perioade; 5. plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5137 din 15 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut că, raportat la dezlegările obligatorii stabilite prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, noţiunea de "sediu" al sindicatului reclamant nu se referă la sediul secundar, a cărui posibilitate de înfiinţare nu este prevăzută de Legea nr. 367/2022, ci la sediul principal, acesta fiind criteriul în funcţie de care se determină instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 1865/2023 din 21 decembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul de negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei, valorificând considerentele decisive ale deciziei nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care îşi menţin aplicabilitatea în cauză, instanţa de conflict a reţinut că acţiunea a fost formulată de către sindicat în numele membrilor săi, conform art. 28 alin. (3) din Legea nr. 367/2022, astfel că instanţa competentă teritorial exclusiv să soluţioneze cauza se stabileşte în raport cu sediul reclamantului situat în Bucureşti, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 16 iunie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată vizează obligarea pârâtei GRĂDINIŢA NR. 276 la plata unor drepturi salariale, în discuţie fiind competenţa teritorială a instanţelor de judecată aflate în conflict, care se stabileşte conform regulilor aplicabile conflictelor de muncă.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii, respectiv 28 aprilie 2023, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii, confederaţii sindicale şi uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, dată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de reclamantul SINDICATUL ACORD, în numele şi pentru membrii săi persoane fizice, transferate de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 la unitatea de învăţământ pârâtă, la 1 ianuarie 2023, iar nu de către membrii de sindicat, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de preşedintele sindicatului, fiind anexate la dosar şi împuternicirile acordate de angajaţi organizaţiei sindicale.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi verificările efectuate în sistemul de evidenţă electronică a dosarelor al Judecătoriei Târgu Mureş rezultă că, prin sentinţa civilă nr. 3005 din 19 iunie 2017 pronunţată de această instanţă, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, au fost autorizate, printre altele, modificările privitoare la statut, respectiv deschiderea unui sediu secundar al SINDICATULUI ACORD în Bucureşti, str. x, cu respectarea dispoziţiilor art. 6, art. 8 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011.

Aşadar, deschiderea unui sediu secundar al sindicatului reclamant s-a realizat conform dispoziţiilor legale la momentul solicitării formulate în acest sens, modificările intervenite în statut fiind înscrise în Registrul special al sindicatelor.

Conform art. 227 C. civ. "(1) Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. (2) În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru. Dispoziţiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător."

În aceste condiţii, noţiunea de "sediu", utilizată în textul legal, nu se referă numai la sediul principal al persoane juridice, ci şi la sediul secundar, deschis în condiţiile legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, au fost respectate prevederile legale privind competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul (secundar) al sindicatului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.