Conflict of negative jurisdiction: determinative scope of "place of execution" for attachment of third-party funds under pre-2013 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia Civilă, la 22 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, contestatoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., în contradictoriu cu intimata-creditoare SINAIA S.A. şi terţul poprit A. S.A. Oneşti, a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2011, aflat pe rolul B., respectiv a adresei de înfiinţare a popririi din 5 noiembrie 2024 şi a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare din 30 octombrie 2024, întoarcerea executării silite, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 139/2025 din 14 ianuarie 2025, Judecătoria Bacău, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, raportat la data începerii executării silite, sunt incidente prevederile art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. de la 1865 şi că, în absenţa unor norme derogatorii de la dreptul comun, competenţa exclusivă de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei în circumscripţia căreia are loc executarea, respectiv Judecătoriei Oneşti, în raza căreia se află sediul terţului poprit A. S.A., vizat de măsura popririi.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti, iar prin sentinţa civilă nr. 477 din 5 martie 2025, această instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi a invocat decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, reţinând că Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită ce face obiectul prezentei contestaţii, fiind instanţa de executare competentă teritorial exclusiv să soluţioneze cauza, indiferent de actele contestate de debitor sau de sediul acestuia.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, secţia I civilă, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 6492/2025 din 6 iunie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa de conflict a reţinut că regula instituită de art. 373 C. proc. civ. de la 1865 se fundamentează pe o prezumţie simplă care poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deţine bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripţia altei judecătorii decât cea de la domiciliul sau sediul acestuia.

Astfel, raportat la faptul că sediul terţului poprit A. S.A., ale cărui sume de bani se urmăresc a fi obţinute, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Oneşti, aceasta este instanţa de executare în funcţie de locul unde executarea silită este efectuată în mod concret, nefiind aplicabil principiul unicităţii instanţei de executare.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 1 august 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, ivit între cele trei instanţe care s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, conflictul negativ a fost generat de interpretările divergente privind instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de societatea debitoare.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că sub aspectul legii aplicabile în timp sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Cum executarea silită în cadrul căreia a fost formulată contestaţia la executare a început în anul 2011, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 la 15 februarie 2013, legea aplicabilă în cauză este C. proc. civ. de la 1865.

Înalta Curte reţine că obiectul demersului judiciar îl constituie anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuţional nr. x/2011, aflat pe rolul B., cu privire la sumele de bani indisponibilizate ca efect al înfiinţării popririi, datorate de către terţul poprit A. S.A. debitoarei AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S.

Potrivit art. 343 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, instanţa de executare judecă, printre altele, contestaţiile la executare, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, forma executării silite, respectiv poprirea sumelor de bani ale terţului poprit, constituie elementul pe baza căruia este identificat criteriul în funcţie de care se determină instanţa competentă teritorial, esenţial pentru stabilirea acesteia fiind instanţa în circumscripţia căreia sunt îndeplinite efectiv actele de executare.

Astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflat la dosarul cauzei, sediul terţului poprit A. S.A., ale cărui sume de bani fac obiectul popririi, este situat în Municipiul Oneşti, judeţul Bacău, acesta fiind locul în care executarea silită contestată se desfăşoară efectiv şi în funcţie de care se determină instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare pendinte, conform art. 343 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, competenţă ce revine judecătoriei care funcţionează în aceeaşi localitate, respectiv Judecătoriei Oneşti.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.