Appeal annulled for lack of cassation grounds; partnership equipment-use claim rejected.

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iulie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul Spitalul de Boli Cronice Smeeni a chemat în judecată Spitalul de Psihiatrie Cronici Dumbrăveni, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 387.177,04 RON, reprezentând suma pe care reclamantul a fost obligat să o ramburseze, conform procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor bugetare privind proiectul "Sănătate în spitale".

În susţinerea cererii, s-a arătat că procesul-verbal invocat a fost emis în contextul verificării îndeplinirii obligaţiilor aferente contractului de finanţare nerambursabilă, cod SMIS 38139, încheiat între Ministerul pentru Societatea Informaţională, în calitate de organism intermediar şi reclamant, în calitate de beneficiar şi lider de proiect. Verificările efectuate au relevat folosirea de către pârât, partener al reclamantului în cadrul consorţiului, a echipamentelor în alt scop decât cel al proiectului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998-999 C. civ., art. 1.350 C. civ., art. 1.357 C. civ.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1154 din 13 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Prin încheierea din 25 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a şi de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamant.

A fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea.

A fost suspendată judecata cauzei, fiind înaintat dosarul Curţii de Apel Galaţi în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 107/F- C. civ. din 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Vrancea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă la data de 20 decembrie 2018 sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 88/2023 din 1 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 190.466,125 RON.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Spitalul de Psihiatrie Cronici Dumbrăveni.

Prin decizia civilă nr. 102/2024 din 3 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost admis apelul pârâtului, fiind schimbată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei decizii, la data de 23 mai 2024, a formulat recurs reclamantul Spitalul de Boli Cronice Smeeni, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

S-a arătat că prima instanţă a reţinut corect faptul că acţiunea este fundamentată pe răspunderea contractuală ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de implementare a echipamentelor şi software-ului aferent proiectului "Sănătatea în spitale", izvorul pretenţiilor fiind Acordul de parteneriat încheiat între reclamant, în calitate de lider de proiect şi pârât, în calitate de partener, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. (10) şi art. 6 alin. (8) din Acord care stabilesc răspunderea solidară a liderului de proiect şi a partenerului în cazul producerii unui prejudiciu, prevederi contractuale care au drept corespondent dispoziţiile art. 1.456 C. civ. - regresul între codebitori.

Totodată, s-a învederat că instanţa de apel a avut în vedere lipsa dovezii de plată a sumei de 387.177,04 RON, reprezentând valoarea imputată prin sentinţa nr. 271/28.01.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă ca urmare a respingerii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 6201/19.11.2020.

Recurentul a invocat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., apreciind că soluţia primei instanţe este cea corectă.

La data de 27 august 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata Spitalul de Psihiatrie Dumbrăveni, prin care a fost invocată excepţia nulităţii recursului, deoarece recurentul nu a indicat cazurile de casare incidente în cauză, în finalul cererii făcându-se trimitere în mod generic la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. S-a mai arătat că, deşi recurentul a indicat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., nu a formulat critici concrete din perspectiva acestui text de lege.

La data de 11 septembrie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul Spitalul de Boli Cronice Smeeni, prin care s-a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare, arătându-se că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei. De asemenea, a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Prin rezoluţia din 11 septembrie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 29 octombrie 2024, constatându-se întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluţia din data de 2 decembrie 2024 a fost stabilit termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, în complet de filtru, la 21 ianuarie 2025.

4. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, reţine următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalităţile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, prin cererea de recurs nu a fost indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. În egală măsură, examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate privitoare la decizia instanţei de apel, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea rezumându-se la enunţarea unor susţineri lipsite de caracter concret şi aplicat.

Astfel, recurentul face trimitere la clauzele art. 5 alin. (10) şi art. 6 alin. (8) din acordul încheiat între părţi, dispoziţiile art. 1.456 C. civ., precum şi la cele ale art. 22 C. proc. civ., fără să se raporteze propriu-zis la considerentele instanţei de apel care au determinat soluţia de admitere a apelului pârâtului, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin simpla enunţare a unor dispoziţii contractuale sau a unor norme legale, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raţionament ale instanţei de apel, apte să fie încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurentul şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a recursului.

De asemenea, se susţine temeinicia soluţiei favorabile primite în primă instanţă, cu toate că, în calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ci se analizează exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, din perspectiva criticilor formulate de recurent şi a motivelor de casare prevăzute de lege.

Recurentul face referire şi la probaţiune, arătând că instanţa de apel s-ar fi raportat în cadrul analizei sale la lipsa dovezii de plată a sumei de 387.177,04 RON, reprezentând valoarea imputată în dosarul nr. x/2018, deşi probele şi modul de apreciere a acestora în cadrul judecăţii pe fond nu pot face obiectul cenzurii în recurs.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii în raport cu soluţia atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părţii, a fost pronunţată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reţine că recurentul nu critică considerentele instanţei de apel şi nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, susţinerile sale neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, prin răspunsul la întâmpinare, partea a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., imputându-se instanţei de apel că nu ar fi cercetat fondul cauzei. De asemenea, a mai alegat recurentul, fără a argumenta, faptul s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Raportat la dispoziţiile art. 487 alin. (1) prima teza C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) din acelaşi cod, susţinerile din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, fiind formulate în afara termenului de 30 de zile, de motivare a căii de atac, nu pot completa valabil motivele de recurs.

În consecinţă, dat fiind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul SPITALUL DE BOLI CRONICE SMEENI împotriva deciziei civile nr. 102/2024 din 3 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul SPITALUL DE BOLI CRONICE SMEENI împotriva deciziei civile nr. 102/2024 din 3 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.