Insolvency Law exclusivity of appeal bars cassation recourse: fraudulently transferred assets recovery

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 18 iulie 2024 sub nr. x/2024, Cabinet Individual de Insolvenţă A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii C. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar D.. şi pe E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate, în temeiul art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nulitatea transferurilor efectuate de către B. S.R.L. către C. S.R.L., să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea de către C. S.R.L. a sumei de 5.530.000 RON şi a dobânzii legale, până la data plăţii efective şi obligarea pârâtului E., în temeiul art. 84 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, la plata sumei de 5.530.000 RON, reprezentând prejudiciul cauzat debitoarei.

Prin sentinţa nr. 226 din 7 noiembrie 2024, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a promovat apel Cabinetul Individual de Insolvenţă A., în calitate de lichidator judiciar al societăţii B. S.R.L.

La 10 februarie 2025, F. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. G., a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul apelantului-reclamant.

La termenul de judecată din 19 martie 2025, Curtea de Apel a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de societatea F. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. G..

Prin decizia nr. 63 din 2 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea.

S-a constatat nulitatea absolută a plăţii sumei de 2.765.000 RON, efectuate de reclamanta debitoare B. S.R.L. către pârâta C. S.R.L. la data de 24.12.2019, prin ordinul de plată nr. x/24.12.2019, cu titlu de "transfer".

S-a constatat nulitatea absolută a plăţii sumei de 2.765.000 RON, efectuate de reclamanta debitoare B. S.R.L. către pârâta C. S.R.L. la data de 27.12.2019, prin ordinul de plată nr. x/27.12.2019, cu titlu de "transfer".

S-a constatat că pârâta C. S.R.L. a restituit reclamantei B. S.R.L. suma de 5.155.000 RON.

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a fost obligată pârâta C. S.R.L., prin administrator judiciar D.., să restituie către reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. A., diferenţa de sumă în cuantum de 375.000 RON.

A fost obligată pârâta C. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar D.., să plătească reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal, calculată începând cu data de 24.12.2019, astfel: dobânda legală aferentă sumei de 200.000 RON se va calcula până la data de 31.12.2019, dobânda legală aferentă sumei de 2.765.000 RON se va calcula până la data de 10.03.2020, dobânda legală aferentă sumei de 2.190.000 RON se va calcula până la data de 10.03.2020, iar dobânda legală aferentă sumei de 375.000 RON se va calcula până la data restituirii efective.

A fost menţinută soluţia de respingere ca nefondat a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului administrator special E. la plata către reclamanta debitoare B. S.R.L. a sumei de 375.000 RON şi a dobânzii legale aferente.

A fost admisă cererea de intervenţie accesorie în favoarea apelantei, formulată de societatea F. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, C. S.R.L. - în insolvenţă şi E., în calitate de administrator special al B. S.R.L. au declarat recurs, susţinând că hotărârea recurată este nelegală, întrucât este motivată contradictoriu în raport de probele administrate (incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), cu încălcarea puterii de lucru judecat (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.) şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În acest sens, recurenţii susţin că, deşi instanţa de apel a reţinut că litigiul dedus judecăţii are ca obiect insolvenţa debitoarei B. S.R.L. şi că dosarul este format din dosarul de fond şi dosarele asociate, în mod contradictoriu a concluzionat că hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2021 nu poate fi reţinută cu putere de lucru judecat în raport de petitul prezentei cauze, întrucât nici E. şi nici C. S.R.L. nu au fost parte în acesta.

Recurenţii apreciază că acest raţionament este unul greşit, întrucât hotărârea pronunţată în dosarul în raport de care au invocat puterea pozitivă a lucrului judecat a avut ca obiect contestaţie la distribuirea sumelor realizate din valorificarea bunurilor debitoarei B. şi în care argumentele apelantei reclamante şi ale intervenientei au fost identice (adică nerespectarea art. 84 şi art. 87 din Legea 85/2014), iar instanţele au concluzionat că sumele obţinute din aceste transferuri şi, implicit distribuirea acestora, nu pot fi considerate transferuri cu caracter fraudulos în accepţiunea legii insolventei.

Sub un ultim aspect, recurenţii susţin că instanţa de apel a interpretat dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. în mod greşit, în final, raţionamentul conducând la aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material.

La 17 septembrie 2025, intimatul-reclamant Cabinet Individual de Insolvenţă A. - lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. VĂDENI, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentat a avocatului semnatar al cererii de recurs şi excepţia lipsei de interes a recurentului E.. A mai arătat că hotărârea este definitivă, neputând fi atacată cu recurs, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. De asemenea, a arătat că nu îşi însuşeşte cererea de recurs formulată de administratorul special E., prin avocat.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, va lua în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, prioritar faţă de excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentat a avocatului semnatar al cererii de recurs şi excepţia lipsei de interes, reţinând următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de decizia nr. 63 din 2 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, într-un dosar asociat dosarului de insolvenţă al debitoarei B. S.R.L. (nr. 720/113/2019), cererea fiind formulată în temeiul dispoziţiilor art. 84 alin. (1) şi 87 din Legea nr. 85/2014.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, hotărârile judecătorului sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel, iar art. 43 alin. (1) dispune: "(1) Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Se reţine că, sub aspect material, Legea nr. 85/2014 reglementează deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii insolvenţei, iar potrivit dispoziţiilor art. 342 din Legea nr. 85/2014, prevederile acestui act normativ se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În accepţiunea conferită de legiuitor, printre hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt şi cele care nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Aşa fiind, având în vedere că prin Legea nr. 85/2014 s-a stabilit că singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenţei este apelul, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului este inadmisibilă, decizia ce formează obiectul prezentului recurs având caracter definitiv de la pronunţarea sa, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., prin raportare la art. 43 alin. (1) teza finală şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi E., în calitate de administrator special al B. S.R.L. şi de C. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei nr. 63 din 2 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.