Gas pricing ordinance applicability to large non-residential clients and legislative completion vs. interpretation

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra recursului, constată următoarele:

La 26 septembrie 2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care aceasta a solicitat, în principal, exonerarea parţială de la plata facturilor nr. x/01.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 6.081.491,19 RON) şi nr. x/27.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 3.041.882,64 RON); în subsidiar, a solicitat constatarea că nu datorează suma de 6.081.491,19 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/01.07.2022), respectiv suma de 3.041.882,64 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/27.07.2022); cu cheltuieli de judecată.

La 11 aprilie 2023, la dosarul cauzei a fost înregistrată cererea modificatoare formulată de reclamanta A. S.A., prin care aceasta a contestat parţial o nouă factură, solicitând, în principal, exonerarea parţială de la plata facturilor nr. x/01.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 6.081.491,19 RON), nr. x/27.07.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 3.041.882,64 RON) şi nr. x/08.09.2022 (sub aspectul componentei extracontractuale în cuantum de 1.218.070,89 RON); în subsidiar, constatarea că nu datorează suma de 6.081.491,19 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/01.07.2022), suma de 3.041.882,64 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/27.07.2022) şi, respectiv, suma de 1.218.070,89 RON (componenta extracontractuală a facturii nr. x/08.09.2022); cu cheltuieli de judecată.

La data de 24 mai 2023, la dosarul cauzei a fost înregistrată cererea reconvenţională formulată de pârâta B.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte A. la plata sumei de 12.853.213,22 RON, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată din facturile nr. x/01.07.2022, nr. x/27.07.2022,nr. x/08.09.2022,nr. x/20.09.2022 şi nr. x/21.10.2022, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei, precum şi obligarea acesteia la plata dobânzii contractuale, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

La 17 iulie 2023, la dosarul cauzei a fost înregistrată a doua cerere de modificare a cererii de chemare în judecată formulată iniţial, prin care reclamanta a înţeles să modifice cadrul procesual obiectiv, prin contestarea integrală a patru facturi noi emise de pârâtă la data de 19.05.2023, pentru aceeaşi perioadă a anului 2022, respectiv facturile nr. x/19.05.2023, nr. x/19.05.2023, nr. x/19.05.2023, nr. x/19.05.2023.

La 19 octombrie 2023, pârâta-reclamantă a formulat cererea modificatoare a cererii reconvenţionale, iar la 16 noiembrie 2023, o a doua cerere modificatoare a cererii reconvenţionale, prin care a arătat că s-a strecurat o eroare de calcul a debitului pretins pe calea cererii incidentale, sens în care solicită obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 11.649.410,04 RON, conform facturilor fiscale nr. x.

Prin sentinţa civilă nr. 1021 din 29 aprilie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. S.A. (B.), astfel cum a fost modificată.

A constatat inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei asupra reclamantei în sumă de 11.247.653,84 RON.

A admis în parte cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 400.902,34 RON cu titlu de debit principal, 19.884,76 RON penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei până la 10.08.2023, precum şi în continuare pentru diferenţa de 400.902,34 RON, până la achitarea efectivă, precum şi actualizarea creanţei principale cu indicele de inflaţie.

A respins restul pretenţiilor ca nefondate.

A obligat pârâta-reclamantă la achitarea către reclamanta-pârâtă a sumei de 162.359,88 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 9.305,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 486 A din 21 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta C. S.A. împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, ca nefondat şi a obligat apelanta la plata către intimata A. S.A. a sumei de 29.600,66 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în susţinerea căruia a precizat că disputa dintre părţi vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 şi ale Legii nr. 206/2022.

Din această perspectivă, recurenta-pârâtă susţine că potrivit dispoziţiilor din O.U.G. nr. 27/2022, aplicabile consumului de gaze naturale efectuat de A. în perioada 01.04.2022 - 13.07.2022, în forma anterioară Legii nr. 206/2022, obligau furnizorul de gaze naturale să calculeze preţul facturat conform formulei de calcul prevăzute de art. 5, indiferent dacă preţul contractual agreat de părţi era mai mare sau mai mic decât cel stabilit de legiuitor.

Recurenta-pârâtă precizează că, în esenţă, instanţa de apel a reţinut aplicabilitatea în cauză a art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 206/2022, însă, prin raportare la scopul actului normativ, a apreciat că acest articol trebuie aplicat doar dacă preţul rezultat din aplicarea formulei de calcul reglementate este mai mic decât preţul contractual, deoarece O.U.G. nr. 27/2022 ar fi o ordonanţă în favoarea consumatorului, neputând fi aplicată în defavoarea lui.

Prin acelaşi raţionament, instanţa a dat prioritate interpretării teleologice a normei legale, în defavoarea interpretării gramaticale şi sistematice a actului normativ.

Din această perspectivă, recurenta-pârâtă susţine că soluţia instanţei este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, a art. 6 C. civ. şi a prevederilor art. 60 şi art. 69 din Legea nr. 24/2000.

Dezvoltând această critică, recurenta-pârâtă arată, în primul rând, că aplicarea legii în timp nu se face în funcţie de caracterul favorabil sau nefavorabil al acesteia, deoarece legea este general aplicabilă, acesta nefiind un criteriu prevăzut de art. 6 C. civ.

În al doilea rând, recurenta-pârâtă susţine că interpretarea devine necesară atunci când norma juridică are o formulare ambiguă, imprecisă sau neclară, or, art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, în forma iniţială, avea o formulare clară, univocă acesta fiind general aplicabil tuturor clienţilor noncasnici de gaze naturale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 1 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ.

Aşadar, întrucât singura excepţie de la aplicarea art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 era cea a clienţilor noncasnici cu un consum de sub 50.000 MWh, iar această excepţie a fost prevăzută în mod expres şi clar de către legiuitor, rezultă că instanţa de apel nu putea adăuga pe cale de interpretare alte excepţii de la aplicarea acestui articol, decât cele stabilite în mod expres de legiuitor.

Potrivit recurentei-pârâte, această concluzie se impune şi prin raportare la principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", deoarece câtă vreme art. 5 nu făcea nicio distincţie dacă preţul agreat contractual era mai mic sau mai mare decât preţul stabilit de legiuitor, atunci această prevedere era una general aplicabilă, neputând fi aduse excepţii pe cale de interpretare.

Prin urmare, instanţa de apel era ţinută să facă aplicarea literală a prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, existând concordanţă deplină între formularea textului legal şi situaţia practică dedusă judecăţii care se încadrează în ipoteza acestuia, nefiind necesar a se restrânge aplicarea dispoziţiei în cauză.

În al treilea rând, chiar dacă s-ar considera că era necesară interpretarea normei legale pentru a se desluşi sensul urmărit de legiuitor în edictarea art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, prin apelarea la metoda de interpretare teleologică, concluzia instanţei că ar fi o normă în favoarea exclusiv a consumatorului, şi că legiuitorul a urmărit să ofere aceeaşi protecţie tuturor persoanelor care aveau încheiate contracte de furnizare gaze naturale/electricitate este una eronată.

Astfel, recurenta-pârâtă susţine că, deşi scopul legiuitorului la adoptarea O.U.G. nr. 27/2022 a fost şi protejarea consumatorului final, din cuprinsul reglementării şi interpretarea sistematică a acesteia, rezultă că schema de ajutor a fost gândită de legiuitor nu ca una de aplicabilitate generală, ci diferenţiată în funcţie de: tipul de energie consumată (electrică sau gaze naturale) - (art. 1 alin. (1) vs. art. 1 alin. (2) O.U.G. nr. 27/2022); categoria din care persoana care avea contract de furnizare face parte (consumator vs. client, casnic vs. noncasnic); consumul anual/lunar efectuat (100, 300 KWh, 50.000 MWh).

Ca o primă observaţie, recurenta-pârâtă susţine că, deşi în preambulul O.U.G. nr. 27/2022 se reţine că pentru scopul reglementării este "imperios necesară asigurarea unei discipline riguroase a pieţei de energie şi a unui înalt nivel de protecţie a cetăţenilor în calitatea lor de consumatori", A. nu se încadrează în categoria de consumator, ci în categoria de client noncasnic (art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022 şi interpretarea per a contrario a art. 1 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ), legiuitorul operând cu două noţiuni distincte.

Aşadar, potrivit recurentei-pârâte, raţiunea legiuitorului de a proteja consumatorii prin adoptarea O.U.G. nr. 27/2022 s-ar putea reţine doar în ipoteza persoanelor fizice (consumatorii casnici), iar nu şi a celor industriali/noncasnici, precum A. S.A.

Mai departe, având în vedere că această raţiune este aplicabilă doar pentru consumatori, utilizarea interpretării teleologice de către instanţa de apel pentru a extinde această raţiune şi la o altă categorie de subiecţi de drept reglementată de ordonanţă (clienţii noncasnici) este eronată şi nelegală.

Mai mult, chiar dacă s-ar considera că legiuitorul a urmărit protejarea şi a clienţilor finali noncasnici, instanţa de apel nu a observat că această protecţie s-a făcut diferenţiat, în funcţie de consumul anual al clienţilor industriali/noncasnici, respectiv: dacă consumul de gaze naturale era sub 50.000 MWh la nivelul anului 2021, se aplica un preţ maxim de 0,37 RON/kWh, cu T.V.A. inclus, conform art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 27/2022; dacă consumul de gaze naturale era peste 50.000 MWh la nivelul anului 2021, se aplica preţul conform formulei prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, fără excepţii.

Aşadar, faptul că legiuitorul a urmărit prin adoptarea O.U.G. nr. 27/2022 protecţia consumatorilor, sau acceptând, pentru ipoteză de lucru, a urmărit protecţia mai largă a clienţilor finali (casnici sau noncasnici), această raţiune nu înseamnă automat şi implicit că toţi destinatarii legii beneficiau de acelaşi nivel de protecţie.

Cu alte cuvinte, faptul că doar pentru anumite categorii de persoane s-a acordat o plafonare a preţului/un preţ maximal, iar nu şi pentru alte categorii, nu înseamnă că scopul legii nu s-ar respecta, însă instanţa de apel nu a ţinut cont de această particularitate a ordonanţei.

Instanţa de apel, la fel ca şi prima instanţă, au interpretat în mod eronat că toţi destinatarii ordonanţei sunt ocrotiţi în mod egal, omiţând că legiuitorul a stabilit o serie de criterii în funcţie de care se acordă acest ajutor, iar nu toţi clienţii unui furnizor beneficiau de aceleaşi măsuri, acestea fiind acordate/aplicate diferenţiat.

Aşadar, recurenta-pârâtă arată că intimata-reclamantă nu poate solicita aplicarea unor prevederi care vizează o altă categorie de consumatori/clienţi decât cea din care aceasta face parte (clienţi noncasnici cu un consum de peste 50.000 MWh).

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă reiterează că art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2022, chiar şi în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 206/2022, prevedea pentru subiecţii reglementaţi de art. 1 că:

"în cazul în care preţul din contractele în vigoare încheiate cu clienţii finali prevăzuţi la art. 1 este mai mic decât preţul maxim prevăzut la art. 1 alin. (1) şi (2), se aplică preţul contractual".

Or, o astfel de prevedere nu exista şi pentru clienţii noncasnici de gaze naturale cu un consum anual de peste 50.000 MWh, reglementaţi de art. 5, legiuitorul înţelegând, încă de la momentul adoptării O.U.G. nr. 27/2022, să acorde această plafonare doar pentru categoriile de consumatori prevăzuţi de art. 1 din O.U.G. nr. 27/2022, iar nu şi pentru categoriile de clienţi prevăzuţi de art. 5 din ordonanţă, fiind astfel o chestiune de politică legislativă.

Cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut în mod expres, în cuprinsul O.U.G. nr. 27/2022, cărei categorii de consumatori i se aplică plafonarea prevăzută de art. 2 alin. (2), recurenta-pârâtă consideră că o extindere a acestei categorii, expres şi limitativ prevăzută de lege, nu se poate realiza prin analogie şi asupra situaţiei A., excepţiile fiind de strictă aplicare şi interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis).

Potrivit recurentei-pârâte, în cazul clienţilor prevăzuţi de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, această plafonare a fost adoptată abia prin Legea nr. 206/2022 şi a intrat în vigoare începând cu data de 14.07.2022.

Aşadar, doar ulterior momentului 14.07.2022 a existat în activul legislativ art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2022 care a extins această plafonare şi pentru clienţii noncasnici cu un consum anual de gaze naturale de peste 50.000 MWh, precum A..

Recurenta-pârâtă susţine că interpretarea instanţei de apel nu este susţinută nici de conţinutul reglementării, şi cu atât mai puţin de preambul, în contextul în care creşterea preţurilor de producţie a gazelor naturale la nivel internaţional a afectat atât clienţii/consumatorii, cât şi furnizorii, legiuitorul urmărind prin O.U.G. nr. 27/2022 stabilirea temporară şi tranzitorie a unei modalităţi de calcul privind preţurile finale facturate, la un nivel care să asigure un echilibru de natură să permită atât consumatorilor, cât şi furnizorilor, să le susţină şi să îşi continue activitatea, fără afectarea securităţii energetice în plan naţional şi a siguranţei în aprovizionarea cu gaze naturale.

Această creştere de preţuri a afectat în egală măsură atât clienţii/consumatorii de gaze naturale, cât şi furnizorii, întrucât ambii aveau obligaţia de a achiziţiona gaze naturale (furnizorii fiind o entitate distinctă de producătorii de gaze naturale, asigurând vânzarea gazelor naturale achiziţionate de la producători către clienţii finali).

În acest context, soluţia la care s-a oprit legiuitorul român a fost de a stabili o formulă de calcul a preţului final facturat, care să asigure un echilibru, sustenabil atât pentru consumatori/clienţi (cărora trebuia să le fie asigurată furnizarea gazelor naturale), cât şi pentru furnizorii de gaze naturale (care trebuia la rândul lor să cumpere gaze naturale de la producători).

Recurenta-pârâtă mai arată că, din punct de vedere al normelor de tehnică legislativă, Legea nr. 206/2022 este un act normativ de completare, în sensul art. 60 din Legea nr. 24/2000, iar nu de interpretare/clarificare, întrucât nu are scopul şi nu respectă condiţiile prevăzute de art. 69 din acelaşi act normativ.

Astfel, recurenta-pârâtă susţine că prin Legea nr. 206/2022 nu s-a urmărit modificarea alin. (1) al art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 şi nici nu s-a urmărit lămurirea/clarificarea înţelesului/domeniului de aplicare a acestei prevederi, ci legiuitorul a introdus o soluţie legislativă nouă faţă de cea avută în vedere de Guvern la adoptarea iniţială a O.U.G. nr. 27/2022.

În egală măsură, nici trimiterea la expunerea de motive a Legii nr. 206/2022 (adoptată de Parlament) nu este relevantă pentru desluşirea intenţiei Guvernului la adoptarea O.U.G. nr. 27/2022, deoarece Legea nr. 206/2022 (intrată în vigoare la 14.07.2022, după depăşirea sezonului rece) are la bază o altă politică legislativă decât cea avută în vedere la momentul adoptării O.U.G. nr. 27/2022 (intrată în vigoare în 22.03.2022, la final de sezon rece şi la mai puţin de o lună de la începerea războiului din Ucraina).

Recurenta-pârâtă apreciază că, dimpotrivă, dacă cele două acte normative ar fi avut aceeaşi politică legislativă în ceea ce priveşte plafonarea preţurilor pentru consumatorii prevăzuţi de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022, atunci nu ar mai fi fost necesară introducerea unui nou alineat/unei noi soluţii legislative prin articolul unic - pct. 2 din Legea nr. 206/2022.

Sub un ultim aspect, recurenta-pârâtă susţine că, în ceea ce priveşte mecanismul de compensare, această schemă de ajutor gândită de legiuitor prevede recuperarea unei părţi din prejudiciul suferit de furnizori de la clientul final (în limita preţului stabilit conform art. 5 alin. (1) şi (2) din ordonanţă), iar a diferenţei de prejudiciu de la bugetul de stat (conform mecanismului prevăzut de art. 7 din ordonanţă).

Aşadar, nu poate fi reţinută o dublă reparare a prejudiciului, ci o alocare a prejudiciului făcută de legiuitor între clientul final şi bugetul de stat.

Ulterior implementării de către Guvern a O.U.G. nr. 27/2022 în forma iniţială, legiuitorul a ajuns la concluzia că plafonarea preţului/schema de ajutor poate fi extinsă şi pentru categoria de clienţi non-casnici cu un consum anual mai mare de 50.000 MWh, existând la nivel bugetar resurse suficiente, motiv pentru care, prin articolul unic, pct. 2 din Legea nr. 206/2022, a extins plafonarea preţurilor pentru categoria de clienţi precum A..

Aşadar, doar ulterior momentului 14.07.2022 a existat în activul legislativ art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2022 care a extins această plafonare şi pentru consumator noncasnici cu un consum anual de gaze naturale de peste 50.000 MWh, precun A., revenindu-se la preţul contractual începând cu data de 14.07.202 în deplin acord cu prevederile Legii nr. 206/2022.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2022 (referitor la preţurile variabile) nu este aplicabil contractului (anterior, cu preţ fix negociat) dintre B. şi A..

Potrivit intimatei-reclamante, şi art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2022 (modificată din Legea 206/2022) se referă tot la situaţia în care preţul contractual este variabil, dar totuşi mai mic decât mecanismul legal (tot preţ variabil) prevăzut de O.U.G. nr. 27/2022 în favoarea clientului final.

Mai susţine intimata-reclamantă că nu există nicio prevedere în O.U.G. nr. 27/2022 care să oblige la transformarea preţului contractual din fix în variabil, analiza corectă a problemei de drept deduse judecăţii presupunând, în realitate, trei trepte: stabilirea dacă preţul contractului este variabil sau fix; dacă este fix, nicio prevedere din O.U.G. nr. 27/2022 nu este aplicabilă (sub aspectul preţului achitat de clientul final, fie el casnic sau noncasnic); doar dacă preţul este variabil (ceea ce nu este cazul în speţă), se vor compara mecanismele (contractual vs. legal), în sensul identificării celui mai favobabil clientului final.

Intimata-reclamantă afirmă că, şi în situaţia în care ad absursum, s-ar considera că se poate analiza care dintre cele două preţuri este mai favorabil, tot nu există vreun temei pentru aplicarea unei formule extracontractuale, pentru salvgardarea profitului recurentei-pârâte, cu atât mai mult cu cât aceasta a recunoscut că a apelat la mecanismele de compensare a diferenţei de preţ (de la bugetul de stat), prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 27/2022.

Mai arată intimata-reclamantă că recurenta-pârâtă solicită aplicarea regulilor interpretării sistematice sub aspectul scopului O.U.G. nr. 27/2022, dar nu şi sub aspectul art. 5 din cuprinsul acesteia. Or, regulile interpretării sistematice nu se pot aplica diferenţiat, în funcţie de contextul argumentat prin actul de procedură, ci în mod general, asupra tuturor dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2022.

De altfel, nici nu se poate interpreta "sistematic" doar scopul O.U.G. nr. 27/2022 fără integrarea în această analiză şi a art. 5 din corpul actului normativ, pe care recurenta-pârâtă îl doreşte aplicat izolat.

Intimata-reclamantă precizează, de asemenea că, prin recursul declarat, recurenta-pârâtă se referă distinct la A. fie ca şi "client final", fie ca şi "consumator" (tot final), la parag. 17 şi urm., pe de o parte, aratându-se că A. ar fi "client" final noncasnic, şi, pe de cealaltă parte, "consumator [...] industrial/noncasnic", cu un consum peste plafonul de 500.000 Kwh.

Or, în virtutea acestei teorii, A. nu ar protejată de O.U.G. nr. 27/2022, ceea ce ipotetic înseamnă, că dacă în contract ar fi prevăzut un preţ variabil, atunci A. nu ar putea solicita un preţ variabil legal care ar fi prin ipoteză mai mic.

Intimata-reclamantă arată că, de fapt, recurenta-pârâtă tinde la a specula o deficienţă în redactarea iniţială a actului normativ, iar nu la aplicarea acestuia în spiritul său şi în vederea atingerii obiectivelor pentru care a fost adoptat.

Chiar admiţând, prin absurd, că O.U.G. nr. 27/2022 nu protejează A. pentru "că este profesionist al domeniului", atunci chestiunea atrage o nouă problemă flagrant împotriva recursului, întrucât nu poate fi explicată transformarea preţului contractual din fix în variabil şi apoi din nou fix, dar în favoarea unuia dintre cei profesionişti.

Potrivit intimatei-reclamante, "tăcerea legii" nu este suficientă pentru a înfrânge principiul forţei obligatorii a contractului prevăzut de art. 1.270 C. civ.

Deşi alin. (4) al art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 (prin care se confirmă imposibilitatea depăşirii preţului contractual) a fost introdus prin Legea 206/2022, deci la 14.07.2022, "tăcerea legii" nu poate fi interpretată în sensul că "obligă" recurenta-pârâtă la transformarea tipului şi cuantumului preţului, intervenind doar o clarificare cu privire la imposibilitatea depăşirii preţului contractual în detrimentul consumatorului final.

Intimata-reclamantă precizează că prin contractul originar fosta B. s-a obligat în mod expres să menţină preţul fix contractual şi să suporte 100% din dezechilibre, iar aceste clauze nu au fost anulate, suspendate sau contestate de recurenta-pârâtă.

Totodată, în forma aplicabilă la 14.07.2022 (ca urmare a legii de aprobare), art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 se referă în mod expres la respectarea preţului contractual în perioada pentru care recurenta-pârâtă a introdus componenta extracontractuală, iar preţul la care face referire aceasta (rezultând, din aplicarea art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022) se referea la contractele care prestabileau un preţ variabil (ceea ce nu este cazul în speţă, părţile agreând un preţ fix), fiind unul maximal, menit să vină în sprijinul consumatorului final, afectat de majorările exponenţiale din perioada respectivă.

Intimata-reclamantă concluzionează în sensul că art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 nu poate invalida principiul pacta sunt servanda; că acesta dă expresie art. 1.270 alin. (2) din C. civ., care consacră principiul irevocabilităţii, neoferind posibilitatea invocării mascate a impreviziunii.

Mai arată intimata-reclamantă că, în mod greşit a susţinut recurenta-pârâtă că scopul O.U.G. nr. 27/2022 era, de fapt, protecţia furnizorului de gaze naturale, nu a consumatorului final, întrucât intervenţia legislativă şi-a propus să stabilească preţuri maximale/plafoane peste care furnizorul nu poate trece (preţul contractual având prioritate).

În realitate, intervenţia legislativă şi-a propus să preîntâmpine falimentul consumatorilor noncasnici prin creşterea excesivă a preţurilor şi, deci, continuarea activităţii lor economice.

Mai arată intimata-reclamantă că recurenta-pârâtă nu a suportat în realitate nici pretinsele dezechilibre, întrucât a formulat şi cerere de sprijin de la bugetul de stat, în raport de art. 7 din O.U.G. nr. 27/2022.

Sub un alt aspect, intimata-reclamantă susţine că facturile care conţin componenta extracontractuală (de regularizare) sunt emise pentru o perioadă anterioară emiterii lor, modificând retroactiv preţul contractual, după emiterea şi achitarea facturilor lunare şi mai mult decât atât, facturile din mai 2023 au fost emise chiar după intrarea în vigoare a interdicţiei de depăşire a preţului contractual (14.07.2022, prin Legea nr. 206/2022).

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă susţine, cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii reconvenţionale, că este neclar dacă recurenta-pârâtă a a criticat şi soluţia asupra cererii reconvenţionale, în cuprinsul recursului nefiind făcută nicio distincţie, însă soluţia instanţei de apel este legală în tot, întrucât A. a executat întocmai contractul încheiat de părţi.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine că disputa litigioasă derivă din aplicarea art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 şi a Legii nr. 206/2022 în cazul contractului de furnizare încheiat între pârâtă, în calitate de furnizor, şi reclamantă, în calitate de client - consumator noncasnic -, pentru consumul de gaze naturale înregistrat în perioada 01.04.2022-13.07.2022.

Prealabil se impune a se preciza că, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deşi recurenta-pârâtă afirmă greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale de care depinde soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că recurenta invocă, în realitate, greşita lor aplicare, perspectivă din care va fi realizată analiza în calea extraordinară de atac.

Sub un prim considerent, Înalta Curte reţine că, sub aspectul scopului reglementării O.U.G. nr. 27/2022, în raport de preambulul acestui act normativ şi de nota de fundamentare a O.U.G. nr. 118/2021, instanţa de apel a concluzionat în sensul că intenţia legiuitorului a fost aceea ca preţul final facturat să fie mai mic sau egal cu cel contractual, fiind lipsit de sens să se vorbească despre sprijinul clienţilor finali, despre plafonarea preţurilor şi despre necesitatea neagravării nivelului de sărăcie energetică dacă legea ar fi permis sau chiar ar fi impus şi facturarea unui preţ mai mare decât cel din contract.

A mai arătat instanţa de apel că doar o citire şi o aplicare izolată de actul normativ din care face parte a art. 5 alin. (1) ar duce la concluzia că existenţa iniţială a art. 2 alin. (2) şi inserarea doar prin Legea nr. 206/2022 a art. 5 alin. (4) se datorează voinţei legiuitorului ca, timp de trei luni şi jumătate, să fie în anumite cazuri permisă ori chiar impusă majorarea preţului contractual pe seama consumatorului final, în ciuda scopului pentru care actul normativ a fost adoptat, ba chiar sub forma unei ordonanţe de urgenţă.

În vederea determinării scopului urmărit de legiuitor la edictarea dinspoziţiilor O.U.G. nr. 27/2022, Înalta Curte subliniază că, în materia dreptului energiei, serviciile au atât un caracter social, cât şi un caracter economic. În acest domeniu, activitatea furnizorilor este una bazată pe reguli economice, de piaţă, prin care se urmăreşte a se obţine o trezorerie netă pozitivă, în scopul asigurării continuităţii şi calităţii serviciilor primite de beneficiarul final. Ca atare cele două caractere, economico-sociale, sunt intrinsec legate, fiind trăsături ale dreptului energiei.

Înalta curte arată că aceste aspecte sunt reflectate şi în contextul schemelor de sprijin instituite prin O.U.G. nr. 118/2022 şi O.U.G. nr. 27/2022.

Din această perspectivă, Înalta Curte precizează că, pentru corecta aplicare a acestor dispoziţii legale, se impune a se realiza o delimitare a noţiunilor de consumator, respectiv de client final casnic şi noncasnic.

Astfel, o primă menţiune a noţiunii de client o regăsim în cadrul O.U.G. nr. 63/1998, act normativ care includea o referire generică a clientului fără a-l defini sau clasifica.

Ulterior, intrarea în vigoare a Legii nr. 318/2003 a adus o extindere din perspectivă terminologică, art. 3 definind expres atât noţiunea de client, cât şi anume categorii de consumatori, precum consumatorul de energie electrică, consumatorul captiv etc.

Intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007 a introdus noţiunea de consumator vulnerabil, clarificând expres terminologia de consumator captiv, client, client angro, client eligibil, consumator de energie electrică, precum şi consumator eligibil de energie electrică şi introducând o delimitare între clienţi, după cum energia electrică pe care o cumpără este sau nu pentru uzul propriu.

Ulterior, aşa cum rezultă din analiza prevederilor formei iniţiale a O.U.G. nr. 118/2021, precum şi a modificărilor ulterioare acesteia, clienţii casnici s-au aflat în centrul reglementării legiuitorului român, actul normativ identificând această categorie de clienţi finali, atât drept consumatori casnici, cât şi clienţi casnici, cele două noţiuni având valoare juridică şi terminologică egală.

Această modalitate de descriere a acestei categorii de clienţi finali a pornit de la raţiunea efectivă a instituirii schemei de sprijin prin O.U.G. nr. 118/2021, respectiv de acordare a unor ajutoare sociale în sectorul energetic către populaţia ţării, aspect care rezultă inclusiv din cadrul considerentelor acestui act normativ.

Elementul de noutate absolută instituit prin Legea nr. 259/2021 o reprezintă aplicarea schemei de sprijin şi pentru anumite categorii de clienţi noncasnici. Astfel, dacă pentru clienţii casnici schema de sprijin instituită prin O.U.G. nr. 118/2021 are natura unor ajutoare sociale, în ceea ce priveşte clienţii noncasnici, schema de sprijin are natura juridică a unor ajutoare de stat, respectiv ajutoare de minimis, fiind aplicabilă, în mod corespunzător, legislaţia în materie.

Totodată, conform Legii nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale (art. 100), clientul final este definit drept "clientul care cumpără gaze naturale pentru uz propriu", client noncasnic fiind " clientul care cumpără gaze naturale ce nu sunt destinate consumului casnic propriu", iar client casnic - " clientul care cumpără gaze naturale pentru consumul casnic propriu". Prin acelaşi act normativ, clientul industrial este definit ca fiind "clientul final noncasnic care utilizează gaze naturale în procese industriale prin intermediul unor instalaţii definite conform reglementării nediscriminatorii aprobate de ANRE".

Reiese, aşadar, în raport de considerentele enunţate mai sus, că dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2022 şi ale Legii nr. 206/2022 trebuie aplicate de către instanţa de apel diferenţiat, raportat la categoria clientului în care se încadrează intimata-reclamantă.

Totodată, din perspectiva aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2022, Înalta Curte reţine că potrivit art. 18 din acest act normativ (forma publicată în Monitorul Oficial al României nr. 274 din 22 martie 2022), prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică pentru consumul aferent perioadei 1 aprilie 22-31 martie 2023, Legea nr. 206/2022 neaducând modificări acestui articol.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2022, "Prin derogare de la prevederile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru consumul realizat în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, preţul final facturat de către furnizorii de gaze naturale este:

a) maximum 0,31 RON/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor casnici;

b) maximum 0,37 RON/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor noncasnici al căror consum anual de gaze naturale realizat în anul 2021 la locul de consum este de cel mult 50.000 MWh, precum şi în cazul producătorilor de energie termică destinată consumului altor clienţi decât cei prevăzuţi la art. 12".

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, preţul final facturat prevăzut la art. 1 alin. (1) şi (2) se stabileşte de către fiecare furnizor/operator de distribuţie de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice ca sumă a următoarelor componente, după caz: a) componenta de achiziţie stabilită în condiţiile prevăzute la art. 3; b) componenta de furnizare stabilită în condiţiile prevăzute la art. 4; c) componentele reprezentate de tarifele reglementate/stabilite conform reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în vigoare pe perioada de aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru serviciile prestate de către operatorii reţelelor/sistemelor de distribuţie şi transport al energiei electrice/gazelor naturale, inclusiv pentru serviciile prestate de către operatorii depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale; d) componentele reprezentate de TVA, accize, contribuţia aferentă schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, contravaloarea certificatelor verzi aferente sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile.

Aliniatul (2) al aceluiaşi articol dispune în sensul că "În cazul în care preţul din contractele în vigoare încheiate cu clienţii finali prevăzuţi la art. 1 este mai mic decât preţul maxim prevăzut la art. 1 alin. (1) şi (2), se aplică preţul contractual".

Prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 27/2022 se referă la valoarea preţului final facturat ca regulă generală, pentru clienţii casnici şi noncasnici indicaţi, fiind un veritabil preţ legal.

Aşadar, pentru clienţii noncasnici, preţurile plafonate la gaze naturale, ca regulă generală, sunt reglementate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. b), iar în ipoteza în care preţul contractual pentru clienţii noncasnici conform art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 27/2022, este mai mic decât preţul plafonat, urmează a se aplica preţul contractual.

Distinct, art. 5 din acelaşi act normativ dispune în sensul că " (1)În perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, pentru clienţii casnici de energie electrică, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b), pentru clienţii noncasnici de energie electrică şi producătorii de energie electrică prevăzuţi la art. 1 alin. (8) şi pentru clienţii noncasnici de gaze naturale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 1 alin. (2) lit. b), preţul final facturat se stabileşte de către fiecare furnizor/operator de distribuţie de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice ca sumă a următoarelor componente, după caz: a) componenta de achiziţie stabilită în condiţiile prevăzute la art. 6; b) componenta de furnizare stabilită în condiţiile prevăzute la art. 4; c) componentele reprezentate de tarifele reglementate/stabilite conform reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în vigoare pe perioada de aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru serviciile prestate de către operatorii reţelelor/sistemelor de distribuţie şi transport al energiei electrice/gazelor naturale, inclusiv pentru serviciile prestate de către operatorii depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale; d) componentele reprezentate de TVA, accize, contribuţia aferentă schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, contravaloarea certificatelor verzi aferente sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile".

Or, dispoziţiile distincte din cuprinsul O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum au fost redate anterior, invalidează raţionamentul instanţei de apel în sensul că legiuitorul a înţeles să ofere un grad de protecţie identic clienţilor finali.

În raport de apărările dezvoltate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, în sensul că dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2022 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte arată că analiza acestei apărări nu poate fi realizată, în raport de prevederile art. 488 alin. (2) Cod procedură civilă.

De asemenea, nici apărarea intimatei-reclamante în sensul că, în raport de dispoziţiile contractuale, recurenta-pârâtă şi-a asumat suportarea în proporţie de 100% a dezechilibrelor, nu poate face obiectul analizei, în condiţiile în care considerentele instanţei de apel nu sunt în sensul susţinut de această parte.

În continuarea analizei criticilor de nelegalitate, se impune a se arăta că prin Legea nr. 206/2022, în vigoare de la 14 iulie 2022, a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27 din 18 martie 2022 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 22 martie 2022, cu următoarele modificări şi completări: la articolul 5, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:"(4) În cazul în care preţul din contractul de furnizare în vigoare încheiat cu clienţii finali prevăzuţi la alin. (1) este mai mic decât preţul final rezultat prin aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, se aplică preţul contractual".

În raport de menţiunea expresă a legiuitorului, şi contrar celor reţinute de instanţa de apel, Înalta Curte arată că Legea nr. 206/2022 reprezintă un act normativ prin care O.U.G. nr. 27/2022 a fost completată şi modificată, şi nu un act de interpretare/clarificare a ordonanţei de urgenţă.

De altfel, această concluzie este în acord cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "(1) Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o nouă formulare. (2)Pentru exprimarea normativă a intenţiei de modificare a unui act normativ se nominalizează expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisă se formulează utilizându-se sintagma "se modifică şi va avea următorul cuprins:", urmată de redarea noului text", coroborat cu art. 60 alin. (1) din acelaşi act normativ care dispune: " (1) Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi: "După articolul... se introduce un nou articol, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., cu următorul cuprins:"".

Completarea din cadrul art. 5 din O.U.G. nr. 27/2022 (respectiv al introducerii alin. (4) la acest text de lege) reflectă aplicarea principiului preţului cel mai mic al gazelor naturale pentru consumatorii finali, indiferent de consumul acestora.

Sub un ultim aspect, se impune a se mentiona că, în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022, în forma publicată în Monitorul Oficial al României nr. 274 din 22 martie 2022: " (1)Valoarea rezultată ca produs între cantitatea de energie electrică/gaze naturale facturată clienţilor finali în fiecare lună din perioada de aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi diferenţa pozitivă între preţul mediu de achiziţie realizat determinat conform prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi componenta de achiziţie determinată conform prevederilor art. 3 alin. (1), aferentă lunii facturate va fi compensată furnizorilor/operatorilor de distribuţie de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, pentru clienţii casnici, şi prin bugetul Ministerului Energiei, pentru clienţii noncasnici în conformitate cu valorile calculate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei".

Astfel, contrar apărăririlor formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, nu se poate reţine că recurenta-pârâtă ar obţine o dublă reparare a prejudiciului.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 496 şi art. 497 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel, care va avea în vedere dezlegările problemelor de drept din prezenta decizie şi cererile accesorii ale părţilor, de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 486 A din 21 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 486 A din 21 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.