Revision request for contradictory clarification order dismissed as time-barred under one-month deadline from finality

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:

Prin decizia nr. 25 din 26 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost respins recursul incident formulat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 900 din 26 iulie 2023, pronunţate de Tribunalul Prahova.

A fost admis recursul principal declarat de reclamantul B. împotriva aceleiaşi decizii.

A fost casată în parte decizia; a fost admis apelul declarat de reclamantul B..

A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost admisă în parte cererea; s-a dispus rezilierea contractului de închiriere; a fost obligată pârâta A. S.R.L. să plătească reclamantului suma de 42.516,32 RON, reprezentând chirie neachitată precum şi dobânda de 1% pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenţei fiecărei chirii şi până la data plăţii efective; a fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor administrative lunare, ca nefondat; a fost menţinut restul dispoziţiilor deciziei.

A fost obligată intimata A. S.R.L. să plătească recurentului B. suma de 5.955,56 RON, cheltuieli judiciare în fond şi apel şi 1.985 RON în recurs.

Prin încheierea din cameră de consiliu 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv formulată de petenta A. S.R.L. şi, în consecinţă:

A fost lămurit dispozitivul deciziei nr. 25 din 26 februarie 2025, în sensul că: rezilierea contractului a avut loc la data de 18.03.2020; s-a stabilit că suma de 42.516,32 RON reprezintă daune-interese în echivalent valoric al întregului cuantum al ratelor de chirie ce ar fi trebuit achitate până la momentul încetării raporturilor contractuale prin ajungere la termen; a fost înlăturată din dispozitivul deciziei dispoziţia subsecventă de obligare a pârâtei-intimate la plata dobânzii de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferentă fiecărei rate de chirie.

A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii din cameră de consiliu 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, B. a formulat cerere de revizuire, susţinând că încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 25 din 26 februarie 2025 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată de aceeaşi instanţă, rejudecând aspectele de fond ale cauzei, chiar dacă procedura specială a lămuririi dispozitivului este, în esenţă, incompatibilă cu o astfel de soluţie.

În dezvoltarea argumentelor, revizuentul susţine că instanţa a depăşit limitele specifice procedurii reglementate de art. 443 C. proc. civ., care permite exclusiv clarificarea dispozitivului unei hotărâri sau îndepărtarea contradicţiilor evidente, fără a modifica substanţial soluţia dată iniţial.

Astfel, Curtea a recalificat juridic natura debitului stabilit prin hotărârea iniţială, schimbând fundamentul juridic al acestuia, din obligaţie contractuală (chirie restantă şi dobândă penalizatoare) în daune-interese, eliminând astfel obligaţia debitoarei de a achita penalităţile convenite contractual.

Potrivit revizuentului, hotărârea de lămurire din data de 16.04.2025 este potrivnică deciziei civile nr. 25 din 26 februarie 2025, întrucât a modificat substanţial soluţia pronunţată iniţial, aducând atingere autorităţii de lucru judecat a primei decizii. Astfel, Curtea a creat o situaţie juridică incompatibilă cu dispozitivul iniţial, conducând la imposibilitatea executării concomitente a celor două dispozitive definitive.

În consecinţă, revizuentul susţine că este îndeplinită condiţia evocării fondului şi că, în realitate, dispozitivul hotărârii iniţiale era clar şi precis, stabilind cuantumul şi natura obligaţiilor debitorului, permiţând executarea fără dificultăţi. Comportamentul debitoarei a dovedit lipsa oricărei neclarităţi reale, aceasta efectuând plăţi parţiale şi viramente care demonstrează clar înţelegerea deplină a obligaţiilor.

Potrivit revizuentului, simpla nemulţumire a debitoarei faţă de obligaţiile stabilite nu poate fi interpretată drept o neclaritate justificativă pentru procedura de lămurire prevăzută la art. 443 C. proc. civ., demersul părţii adverse constituind, în realitate, o încercare inadmisibilă de a obţine rejudecarea cauzei sau modificarea soluţiei pronunţate definitiv.

Revizuentul precizează că eventualele contradicţii între considerentele hotărârii şi dispozitiv, chiar şi dacă ar exista, nu pot fi soluţionate prin procedura lămuririi dispozitivului, putând fi valorificate exclusiv prin intermediul căilor de atac prevăzute expres de lege, iar aspectele disputate au fost deja tranşate definitiv de instanţă, inclusiv culpa debitorului în neîndeplinirea obligaţiilor şi caracterul cert, lichid şi exigibil al sumelor datorate.

Revizuentul concluzionează în sensul că încheierea atacată este o hotărâre potrivnică, modificând substanţial soluţia iniţială, fapt inadmisibil şi contrar autorităţii lucrului judecat.

Intervenirea în cauză cu remediul revizuirii în contextul dat este, în opinia revizuentului, nu doar oportună, ci absolut necesară tocmai pentru protejarea principiului fundamental al securităţii juridice şi al dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat şi protejat prin jurisprudenţa internaţională pe care o indică.

Sub un ultim aspect, revizuentul arată că încheierea atacată a fost pronunţată în recurs, neputând fi exercitată împotriva acesteia o altă cale de atac.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 15 septembrie 2025, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire. A mai arătat că încheierea atacată este parte integrantă a hotărârii lămurite, cererea de revizuire fiind inadmisibilă, întrucât nu există două hotărâri potrivnice. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Întâmpinarea a fost comunicată prin poştă electronică la aceeaşi dată.

Prealabil analizării excepţiei tardivităţii, Înalta Curte arată că solicitarea din şedinţa publică, formulată verbal de revizuent, nu poate fi apreciată că o cerere de repunere în termen din perspectiva dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

Analizând excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată de intimată, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabileşte că termenul de revizuire este de o lună şi, în cazul prevăzut de punctul 8 al art. 509 alin. (1) din acelaşi cod, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac.

Cererea de revizuire poate fi introdusă, aşadar, în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, sancţiunea nerespectării de către parte a acestui termen imperativ fiind decăderea din dreptul acesteia de a-i fi soluţionată, pe fond, cererea.

Hotărârea atacată cu revizuire este definitivă de la data pronunţării.

Aşa fiind, ultima hotărâre, în sensul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este definitivă de la 16 aprilie 2025, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) C. proc. civ., iar termenul de revizuire, calculat în acord cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 16 mai 2025, zi lucrătoare.

În consecinţă, Înalta Curte va reţine că promovarea de către revizuent a căii de atac la 13 iunie 2025, prin depunerea la oficiul poştal, astfel cum reiese din dovada aflată la fila x, s-a făcut cu depăşirea termenului legal, atrăgând sancţiunea prevăzută de art. 185 C. proc. civ.. Totodată, subliniază că data comunicării hotărârii atacate este nerelevantă pentru acest caz de revizuire, în care art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. marchează clar momentul de început al termenului procedural de decădere ca fiind data rămânerii definitive a hotărârii atacate. Altfel spus, în acest caz de revizuire, dacă dispozitivul deciziei îi este defavorabil, partea trebuie să promoveze calea extraordinară de atac de retractare în termenul care, în situaţia dată, a început să curgă de la pronunţarea încheierii atacate.

Faţă de considerentele expuse, reţinând că revizuirea a fost promovată după împlinirea termenului legal, Înalta Curte constată că a intervenit decăderea revizuentului din dreptul de a exercita calea de atac de faţă, potrivit art. 185 C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva încheierii din 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca tardivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.