Plaintiff's cassation appeal annulled as improperly substantiated; lower court dismissal of bank account refusal tort claim stands

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 05 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A., D. S.A., E. S.A. (fostă F.), G. (fostă H.), I. S.A. în nume propriu şi în calitate de succesoare a J., K. S.A., L. (succesoare a M.), N. S.A., O. S.A., P. S.A., a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin refuzul ilicit de a da curs cererilor de deschidere de conturi bancare, respectiv la plata sumei de 250.000 RON.

De asemenea, a solicitat şi obligarea pârâtelor, în solidar, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349, art. 1357-1358, art. 1381 şi urm. C. civ., art. 109 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 523 din 28 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtele B. S.A., E. S.A. (fostă F.), L. (succesoare a M.), N. S.A., P. S.A., I. S.A. şi respinsă acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu acestea, ca fiind prescrisă.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele C. S.A., D. S.A., G., K. S.A., O. S.A., I. S.A. (succesoare a J.).

Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată şi a fost obligat reclamantul A. să plătească pârâtei B. S.A. suma de 8.502,21 cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat în sumă de 7.202,21 RON şi suma de 1.300 RON contravaloare onorariu expert.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., pârâta L. S.A. formulând întâmpinare şi apel incident.

Prin decizia civilă nr. 45 din 1 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi a fost respins, ca neîntemeiat, apelul incident formulat de pârâta L. S.A. şi admis apelul principal declarat de reclamant, cu consecinţa anulării sentinţei apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanţa.

3. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 10.05.2023, sub numărul x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 992 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtele B. S.A., E. S.A. (fostă F.), L. (succesoare a M.), N. S.A., P. S.A.

A respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., E. S.A. (fostă F.), L. (succesoare a M.), N. S.A., P. S.A., ca fiind prescrisă.

A respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele C. S.A., D. S.A., Q. (absorbantă a G.), K. S.A., O. S.A., I. S.A. în nume propriu şi în calitate de succesoare a J.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

A obligat reclamantul să plătească pârâtei B. S.A. suma de 8.503,14 cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat în sumă de 7.203,14 RON şi suma de 1.300 RON, contravaloare onorariu expert, aferente primului ciclu procesual şi suma de 5.799,35 RON constând în cheltuieli de judecată cu titlul de onorariu avocat avansate în apel.

De asemenea, a obligat reclamantul să plătească pârâtei Q. (absorbantă a G.) suma de 7.652,39 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat avansat în al doilea ciclu procesual.

4. Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat apel reclamantul, iar pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare şi apel incident.

Prin decizia civilă nr. 71/LP din 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi au fost respinse ca nefondate atât apelul principal, cât şi apelul incident, fiind obligat reclamantul A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel de intimata K. S.A., în sumă de 8.867,17 RON, reprezentând onorariu de avocat.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea intimatei Q. S.A. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primul ciclu procesual.

De asemenea, a fost respinsă ca nefondată cererea apelantei-intimate B. S.A. de obligare a apelantului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariul de avocat.

5. Împotriva acestei decizii, la data de 29 aprilie 2024, a formulat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate, admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare şi admiterea acţiunii deduse judecăţii, cu consecinţa obligării în solidar a intimatelor la acoperirea prejudiciului creat ca urmare a refuzului acestora de a deschide conturi bancare.

De asemenea, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Din perspectiva motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a invocat recurentul-reclamant nemotivarea sau motivarea contradictorie a deciziei atacate, în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a criticilor ce au vizat momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie. În acest sens, s-a arătat că instanţa de apel nu a analizat argumentele sale aduse în susţinerea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 2528 alin. (1) C. civ., cu privire la momentul curgerii termenului de prescripţie, respectiv rămânerea definitivă a cauzelor care au avut ca obiect obligarea intimatelor la deschiderea conturilor bancare, întrucât acela a fost momentul cunoaşterii atât a prejudiciului, cât şi a persoanelor care se fac vinovate de producerea lui.

Pe de altă parte, s-a invocat lipsa motivării în concret în ceea ce priveşte criticile ce au vizat un alt moment de la care se putea aprecia curgerea termenului de prescripţie a răspunderii civile delictuale, respectiv data efectivă a deschiderii conturilor de către I. şi R. (2018), urmare a soluţionării definitive a cauzelor ce au fost formulate în contradictoriu cu aceste două bănci.

A precizat recurentul-reclamant că, deşi instanţa de apel a reţinut deschiderea conturilor bancare în anul 2018, nu a argumentat care a fost motivul pentru care nu a luat în considerare acest moment ca fiind începutul curgerii termenului de prescripţie.

În ce priveşte considerentele apreciate de recurent ca fiind contradictorii, s-a arătat că acestea vizează existenţa faptei ilicite a băncilor, întrucât, pe de o parte instanţa de apel a reţinut că refuzul băncilor de a deschide conturi în anul 2015 a fost analizat de instanţele anterioare şi s-a constatat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 70/2015 şi ale intereselor legitime ale reclamantului de a avea acces la servicii bancare, iar pe de altă parte, ignorând autoritatea de lucru judecat, a reţinut că instanţele anterioare nu au analizat îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, ci temeiul legislaţiei speciale bancare.

În ceea ce priveşte prejudiciul, a arătat titularul memoriului de recurs că, pe de o parte instanţa de apel a reţinut că acesta a fost cunoscut încă din momentul refuzului băncilor (2015), fiind reparat prin deschiderea conturilor bancare în anul 2018, iar pe de altă parte a susţinut că fapta ilicită a pârâtelor nu există.

Recurentul a criticat şi considerentele instanţei de control judiciar devolutiv prin care a fost analizată legătura de cauzalitate dintre refuzul băncilor şi prejudiciul suferit. Astfel, a susţinut că, deşi instanţa a recunoscut că refuzul pârâtelor a lezat interesele legitime ale reclamantului, aceasta a negat existenţa unei legături directe între refuz şi prejudiciul material suferit.

De asemenea, titularul memoriului de recurs a mai susţinut că instanţa de apel nu a analizat apărarea sa cu privire la imposibilitatea de a executa operaţiunile previzionate de instanţe în contextul în care era deschisă o cercetare penală împotriva sa pentru săvârşirea unor fapte de evaziune fiscală alături de societăţile debitoare, din această perspectivă hotărârea fiind considerată nemotivată.

Recurentul-reclamant a considerat ca fiind contradictorie şi statuarea instanţei de apel cu privire la necesitatea formulării unei noi cereri pentru deschiderea conturilor, deşi instanţele anterioare au constatat definitiv refuzul nejustificat al băncilor de a da curs cererilor iniţiale, această concluzie ignorând autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat autorul memoriului de recurs încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor privind prescripţia dreptului material la acţiune şi răspunderea civilă delictuală.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a susţinut recurentul încălcarea prevederilor art. 2523 şi art. 2528 alin. (1) C. civ., întrucât momentul cunoaşterii efective a prejudiciului şi a persoanei responsabile a fost cel al soluţionării definitive a litigiilor prin care s-a constatat refuzul nejustificat al băncilor şi nu data formulării cererilor de deschidere a conturilor bancare şi primirea refuzurilor din partea băncilor, cum eronat a reţinut instanţa de apel.

În opinia recurentului, demersurile judiciare anterioare prin care s-a urmărit recunoaşterea unui drept subiectiv contestat de către intimate au avut ca efect întreruperea termenului de prescripţie în condiţiile art. 2537 alin. (2) C. civ.

Printr-o altă critică a fost invocată încălcarea prevederilor art. 1349 privind răspunderea civilă delictuală şi ale Legii nr. 70/2015, în contextul în care instanţa de control judiciar devolutiv a negat existenţa faptei licite, deşi aceasta fusese constatată prin hotărârile judecătoreşti anterioare definitive, fiind astfel încălcat principiul puterii de lucru judecat şi al caracterului executoriu.

Sub un alt aspect, recurentul-reclamant a contestat reţinerea instanţei de apel cu privire la natura obligaţiilor asumate faţă de promitentul-vânzător conform căreia aceste obligaţii puteau fi executate şi de către terţi. În acest sens, a precizat titularul memoriului de recurs că obligaţia de plată era una intuitu personae.

De asemenea, recurentul a susţinut că, fără a ţine cont de contextul legal şi de situaţia sa financiară, în mod greşit a reţinut instanţa de apel că obligaţia de plată putea fi efectuată şi în numerar, întrucât plafonul stabilit de Legea nr. 70/2015 se aplica doar societăţilor comerciale.

În final, titularul memoriului de recurs a precizat că instanţa de apel a ignorat probatoriul de la dosar care atesta existenţa şi cuantumul prejudiciului, aplicând greşit normele de drept material privind răspunderea civilă delictuală.

La data de 12 august 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă D. S.A., (fosta S.), prin care s-a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, ca netimbrat sau insuficient timbrat, sub rezerva lipsei dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru, iar, pe fond, respingerea recursului.

La data de 21 august 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.A., prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 482 şi art. 248 C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea recursului, ca neîntemeiat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, s-a arătat că aspectele invocate de recurent vizează chestiuni de netemeinicie şi nu de nelegalitate a deciziei recurate, reclamantul reluând în mare parte argumentele expuse în cadrul apelului, fără a combate considerentele deciziei atacate.

La data de 26 august 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata- pârâtă N. S.A., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 27 august 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C. S.A., prin care s-a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) raportat la art. 488 C. proc. civ., iar pe fond respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului s-a arătat că, prin motivele formulate, recurentul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la aspectele de fapt reţinute de instanţa de apel, contestând modul de interpretare a probelor administrate, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La data de 29 august 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata- pârâtă O. S.A., prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

În dezvoltarea excepţiei nulităţii recursului, a arătat intimata-pârâtă că argumentele expuse în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemulţumirea recurentului cu privire la soluţia instanţei de apel, iar criticile formulate din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ privesc aspecte care ţin de situaţia de fapt şi de probatoriul administrat în cauză, chestiuni de netemeinicie ce exced controlului de legalitate efectuat în calea extraordinară de atac a recursului.

La 5 septembrie 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata Q., fostă T. în calitate de bancă absorbantă în cadrul fuziunii intervenite cu G., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, fără a fi anexată dovada acestora.

În data de 6 septembrie 2024 intimata-pârâtă L. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, precizând, totodată, că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 lin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este vădit netemeinic, întrucât recurentul nu a formulat critici concrete referitoare la considerentele străine de natura cauzei sau care ar avea caracter contradictoriu, aspectele invocate având caracter general şi confuz.

La data de 10 septembrie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă K. S.A., prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, iar, pe fond, respingerea recursului, ca neîntemeiat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului s-a arătat că, prin motivele formulate, recurentul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul în care instanţele de fond au stabilit şi interpretat elementele de fapt şi relevanţa probelor administrate.

La data de 10 septembrie 2024 a fost înregistrată la dosar şi întâmpinarea formulată de intimata I. S.A., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluţia din 13 noiembrie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2025, constatându-se întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 4 martie 2025, intimata-pârâtă C.. a depus la dosar note de şedinţă, prin care a învederat că, în urma unui proces de fuziune transfrontalieră, finalizat la data de 01.01.2025, C. (România) S.A. a fost absorbită de C..

Intimata-pârâtă E. S.A. (fostă, F.) a depus punct de vedere în scris la raport, înregistrat la data de 07.03.2025, prin care, în esenţă, a arătat că motivele de nelegalitate indicate de recurent, prin raportare la soluţia pronunţată de instanţa de apel, au fost invocate într-o manieră pur formală şi nu vizează chestiuni de nelegalitate, astfel că, se impune anularea recursului, ca nemotivat.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că recursul este admisibil în principiu, a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

În data de 7 martie 2025 intimata-pârâtă N. S.A. a transmis la dosar punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilităţii recursului, solicitând să se constate că recursul este nul, pentru neachitarea taxei judiciare de timbru.

Prin rezoluţia din data de 5 mai 2025 a fost stabilit termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, în complet de filtru, la 16 septembrie 2025.

La data de 21 mai 2025 au fost înregistrate la dosar punct de vedere privind raportul şi note scrise formulate de intimata-pârâtă U. S.A., prin care, ca şi chestiune prealabilă, a învederat instanţei fuziunea prin absorbţie intervenită între aceasta, în calitate de societate absorbantă, pe de o parte, şi P. S.A., în calitate de societate absorbită, pe de altă parte, în urma finalizării căreia intimata a preluat toate drepturile şi obligaţiile P. S.A.

A solicitat, astfel, actualizarea citativului, în sensul menţionării sale U. S.A., ca având calitatea procesuală în cauza de faţă şi comunicarea tuturor actelor de procedură pe numele său.

Totodată, s-a arătat că susţine excepţiile reţinute prin raport, solicitând respingerea concluziei de admisibilitate în principiu a recursului, cu consecinţa anulării recursului, pentru ambele considerente.

6. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, pentru netimbrare şi respectiv în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată prin întâmpinări, constată următoarele:

În ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, constatându-se că recurentul-reclamant a înaintat la dosar, în data de 16 septembrie 2025, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9.459,56 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, se va respinge această excepţie.

Examinând, în continuare, cea de-a doua excepţie de nulitate a recursului invocată prin întâmpinări, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalităţile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, deşi recurentul-reclamant a indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate privitoare la decizia instanţei de apel, în sensul acestor dispoziţii, şi nici care să poată fi încadrate în vreunul din celelalte motive prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea rezumându-se la enunţarea unor susţineri lipsite de caracter concret şi aplicat şi reluând, în mare parte, motivele de apel formulate.

Astfel, se constată că argumentele expuse de recurentul-reclamant în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează, în realitate, nemulţumirea acestuia cu privire la soluţia instanţei de apel, iar criticile expuse în dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt şi de probatoriul administrat în cauză: natura refuzului de deschidere a contului bancar; condiţiile în care băncile intimate au fost obligate la deschiderea unui cont pe numele recurentului; posibilităţi de stingere a obligaţiilor acestuia către proprii creditori şi de încasare a debitelor cuvenite, etc.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raţionament ale instanţei de apel, apte să fie încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurentul şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a recursului.

Recurentul a făcut referire şi la probaţiune, însă, probele şi modul de apreciere a acestora în cadrul judecăţii pe fond nu pot face obiectul cenzurii în recurs. În calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ci se analizează exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, din perspectiva criticilor formulate de recurent şi a motivelor de casare prevăzute de lege.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii în raport cu soluţia atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părţii, a fost pronunţată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reţine că recurentul nu critică considerentele instanţei de apel şi nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, susţinerile sale neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecinţă, dat fiind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 71/LP din 13 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Referitor la cererile formulate de intimatele-pârâte prin întâmpinări, privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 452 C. proc. civ. statuează că "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu, la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Pentru acordarea cheltuielilor de judecată nu este suficient să existe o parte căzută în pretenţii şi o cerere în acest sens provenind de la partea potrivnică, ci să existe la dosar, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor, şi dovezile privind sumele solicitate cu acest titlu.

Or, la dosarul cauzei nu se regăsesc dovezi cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile formulate de intimatele- pârâte D. S.A., B. S.A., N. S.A., Q. - absorbantă a G., L. S.A. şi K. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare.

Anulează recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 71/LP din 13 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Respinge cererile formulate de intimatele- pârâte D. S.A., B. S.A., N. S.A., Q.- absorbantă a G., L. S.A. şi K. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.