Territorial jurisdiction for salary claims by a prosecutor attached to a national anti-corruption directorate: inapplicability of special rules for judicial staff under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 16 august 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, a solicitat: 1. obligarea pârâţilor la calcularea şi plata către reclamant a diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. "a" din O.U.G. nr. 27/2006 - privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru perioada în care a fost delegat în altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv 15 martie 2021 - 15 septembrie 2021; 2. obligarea pârâţilor la plata atât a creanţei principale, actualizate cu rata inflaţiei, cât şi a dobânzilor legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2006 - art. 13 alin. (1) şi Legea nr. 303/2004 - art. 57 alin. (7) şi art. 57 alin. (9), precum şi celelalte prevederi invocate în cuprinsul cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 1427 din 09 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamantul A. - procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, în calitate de ordonator terţiar de credite, în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivarea acestei hotărâri, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

În forma actuală a C. proc. civ., în cazul în care reclamantul are calitatea de judecător (ori deţine una din calităţile expres şi limitativ arătate la alin. (3) din art. 127 C. proc. civ., respectiv procuror, asistent judiciar şi grefier) la instanţa competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanţă de acelaşi grad aflata în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile fiind aplicabile şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Diferenţa dintre cele două alineate constă în faptul că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie o obligaţie pentru reclamant de a se adresa unei alte instanţe decât cea competentă potrivit regulilor de drept comun, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, pe când art. 127 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte o facultate pentru reclamant (prin folosirea cuvântului "poate") de a se adresa unei alte instanţe decât cea de drept comun, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 269 din Legea nr. 53/2003, reţinând că, în speţă, reclamantul, în calitate de procuror, conform înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei, respectiv CI aflat la dosar, are domiciliul în Jud. Braşov, Com. Sânpetru, str. x.

În consecinţă, a apreciat că nu pot fi invocate dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres situaţiile în care cererea formulată stabileşte o facultate pentru reclamant de a se adresa unei alte instanţe decât cea de drept comun, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Mai mult dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ. fac referire la ipoteza în care instanţa are calitate de reclamant sau pârât. Altfel spus, art. 127 C. proc. civ. nu oferă reclamantului din prezenta cauză dreptul de a-şi alege instanţa.

Aşadar, a reţinut că, în speţă, reclamantul poate sesiza tribunalul de la locul de muncă, competent absolut în materia conflictelor de muncă, fără a deveni incident art. 127 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Braşov nu este pârât în cauză.

În spetă, s-a mai reţinut, pârâţii sunt Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi, nefiind incident cazul de prorogare de competenţă prevăzut de art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Prahova apare ca fiind necompetent absolut, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Braşov, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul A..

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la 17 ianuarie 2025, sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 516/MAS din 09 aprilie 2025, constatând că Tribunalul Prahova este competent teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, pornind de la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., art. 269 alin. (2) Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2010 şi art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Judecătorul, procurorul, asistenţii judiciari şi grefierii trebuie să se adreseze de la început uneia dintre instanţele arătate de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., invocând situaţia lor personală; necompetenţa, în cazul reglementat de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiţiei, ea putând fi invocată şi de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a avut în vedere şi interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 271/29.01.2015 pronunţată în regulator de competenţă şi, ca atare, a considerat că dispoziţiile sus-menţionate au în vedere ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea sau, potrivit modificărilor normei, ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei inferioare faţă de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Instanţa a considerat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor de la instanţă şi unităţile de parchet şi a reţinut, în continuare, cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 22 iunie 2016 şi considerentele avute în vedere la pronunţarea acestei decizii.

Tribunalul a avut în vedere, în continuare, şi Decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de către Curtea Constituţională a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., considerând că un astfel de argument în baza art. 127 alin. (3) C. proc. civ. este aplicabil şi în cazul procurorilor din cadrul parchetelor, precum şi parchetelor, în situaţia în care au calitatea de parte, aşa cum este cazul în speţă.

Or, s-a reţinut, cum reclamantul din prezenta cauză este procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna aflat în raza de competenţă administrativ teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov figurează ca părţi pârâte, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curte de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă conform legii.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1), (21) şi (3) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei nu aparţine Tribunalului Braşov, care se află în raza de competenţă administrativ teritorială a Curţii de Apel Braşov, ci Tribunalului Prahova, aşa cum reclamantul a înţeles să sesizeze instanţa de judecată.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 6 iunie 2025, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul A., în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, într-o acţiune având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru nerecunoaşterea unor drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, invocat de instanţele aflate în conflict, prevede:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) - (31) din O.G. nr. 43/2002, Direcţia Naţională Anticorupţie este o structură cu personalitate juridică, ce îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei, fiind înfiinţată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, subunităţile sale nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere prin art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu este incidentă în cauză.

De asemenea, Tribunalul Braşov nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21), prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data sesizării, 16.08.2023, şi revine instanţei de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, respectiv Tribunalului Braşov, aceasta fiind, de altfel, şi instanţa de la locul său de muncă.

În considerarea tuturor celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., coroborat cu 269 alin. (2) din Codul muncii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2025.