Pension recalculation: inadmissibility of revision based on non-unified jurisprudence rather than contradictory res judicata

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2023 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, a solicitat anularea Deciziei nr. 274378 din data 31.10.2023 emisă de intimată şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie, în care să ia în considerare la calculul dreptului de pensie (privind recalcularea) Adeverinţa nr. x din 30.05,2023 emisă de B. S.A (respectiv perioada: 15.09.1981-25.11.1997) prin asimilarea a grupei I muncă de 16 ani 6 luni si 7 zile la condiţiile speciale de muncă 2 ani 2 luni si 10 zile respectiv reducerea vârstei de pensionare (din cea standard de 63 de ani).

S-a mai solicitat obligarea intimatei să-i plătească toate drepturile băneşti în urma asimilării grupei a-I-a de 16 ani 6 luni şi 7 zile la condiţii speciale de muncă, (2 ani 2 luni si 10 zile), de la data depunerii cererii pentru recalcularea drepturilor de pensie, cerere ce a fost formulată la data de 06.06.2023, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 95 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 154, art. 30 şi ar. 56 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 351/2022 şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie.

Prin sentinţa civilă nr. 370 din 19 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ s-a admis contestaţia formulată de contestatoare şi în consecinţă:

S-a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 274378/31.10.2023 emisă de intimată şi obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare, având în vedere cererea contestatoarei formulată în data de 06.06.2023, cu luarea în considerare a perioadei 15.09.1981 - 25.11.1997, ca fiind lucrată în grupa I de muncă şi ca fiind asimilată în condiţii speciale de muncă în procent de 100%, astfel după cum s a prevăzut în adeverinţa nr. x/30.05.2023 emisă de B. S.A.

S-a mai dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei diferenţele de drepturi de pensie ce vor rezulta din emiterea noii decizii de pensionare, precum şi suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, care a fost admis prin decizia nr. 771/2024 din 18 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, hotărârea primei instanţe fiind schimbată, în parte, în sensul că, noua decizie de pensionare va avea în vedere pentru valorificare perioada 01.09.1983 - 30.04.1986 ca fiind lucrată în grupa I de muncă ce se asimilează în condiţii speciale de muncă.

3. Împotriva deciziei nr. 771/2024 din 18 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 13 februarie 2025, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi, în consecinţă, rejudecarea contestaţiei în conformitate cu prevederile legale.

În esenţă, circumscris motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., civ., revizuenta a susţinut că în urma pronunţării deciziei civile nr. 771/18.12.2024, a descoperit înscrisuri care sunt reţinute şi cunoscute de intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, iar în ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că a găsit hotărâri potrivnice date de aceeaşi instanţă, a Curţii de Apel Bacău, care încalcă autoritatea de lucru judecat în sensul celor prevăzute de art. 431 alin. (2), coroborat art. 435 alin. (2) C. proc. civ., aceste înscrisuri, respectiv, hotărâre, fiind cele precizate în decizia nr. 406/17.05.2023, dosar nr. x/2022 şi, mai nou, soluţia dată în dosarul nr. x/2023, pronunţată recent, la data de 20.01.2025.

În acest context, revizuenta a solicitat a se observa că intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ cu rea-credinţă refuză să aplice corect legea, având în vedere faptul că, în speţe similare, instanţele de judecată (Tribunalul Neamţ şi Curtea de Apel Bacău) au sancţionat acest abuz de care se face vinovată aceasta.

S-a mai susţinut că, atât timp cât instanţa de fond nu a analizat apelul promovat de apelanta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi din perspectiva art. 431 alin. (2), coroborat art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., acest fapt îi încalcă dreptul la un proces echitabil, aşa cum este statuat de art. 6 C. proc. civ., coroborat cu art. 22 din acelaşi Cod.

În contextul celor prezentate, revizuenta consideră că jurisprudenţa trebuie să fie unitară şi constantă, întrucât, atunci când în cauze similare şi în care sunt aplicate aceleaşi dispoziţii legale şi se adoptă hotărâri diferite, ca în cazurile mai sus-menţionate, chiar opuse, se generează o jurisprudenţă neunitară sau divergentă, care afectează în mod considerabil justiţiabilii, creând un dezechilibru major şi discriminare între aceleaşi categorii de justiţiabili, al căror garant este puterea judecătorească.

La data de 28 februarie 2025 intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată, pe cale de excepţie, şi necompetenţa materială a Curţii de Apel Bacău, având în vedere dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 31 martie 2025, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi constituirea dosarului nr. x/2025 iar, prin decizia nr. 185/2025 din 31 martie 2025, a fost declinată competenţa soluţionării acestuia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

4. Cauza a fost înregistrată la 9 aprilie 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, fiind fixat termen de judecată în şedinţă publică la 16 septembrie 2025, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, admisibilitatea cererii de revizuire, pusă în discuţie prin întâmpinare, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reţine următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuenta a arătat, în esenţă, că prin decizia nr. 771/2024 din 18.12.2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a pronunţat o soluţie nelegală, care încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor decizii, pronunţate în dosare care au avut aceeaşi situaţie de fapt, acelaşi obiect, respectiv asimilarea sau nu a grupei I de muncă la condiţii speciale de muncă.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe cele două forme de manifestare ale lucrului judecat pe care le reglementează art. 431 C. proc. civ., respectiv efectul negativ sau extinctiv, care presupune că o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, şi cel pozitiv, conform căruia o soluţie dată raporturilor deduse judecăţii nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluţia s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi.

În cauza supusă judecăţii, din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se observă că ceea ce se invocă, în realitate, nu este încălcarea autorităţii de lucru judecat, în vreuna din cele două forme de manifestare la care s-a făcut anterior referire, ci existenţa unei practici judiciare neunitare.

Astfel, contrarietatea susţinută de revizuentă se referă la maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare; prin urmare, nu se poate reţine identitatea de părţi între litigiile menţionate, atât timp cât părţile sunt diferite.

Câtă vreme în motivele de revizuire se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile instanţelor, pronunţate în cauze similare, dar în privinţa altor părţi pe care le prezintă revizuenta, aceasta din urmă nu poate obţine anularea hotărârilor, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată, astfel, că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, în sensul dispoziţiei legale mai sus-amintite, ci de nemulţumirea revizuentei faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Bacău prin decizia atacată, prin raportare la soluţiile pronunţate în alte cauze.

Mai mult, hotărârea atacată nu este potrivnică deciziilor invocate de revizuentă, întrucât nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a acestora, respectiv efectul pozitiv prevăzut la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând deciziile invocate ca fiind potrivnice se constată că, deşi vizează acordarea aceloraşi drepturi, situaţiile concrete sunt diferite, raportat la obiectul fiecărui dosar în parte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul dosarelor invocate de revizuentă sunt diferite, drepturile şi condiţiile de muncă ce se solicită fiind analizate în concret pentru fiecare angajat în parte, rezultă că între litigiile invocate şi prezenta acţiune nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu este întrunită condiţia cumulativă a identităţii chestiunilor litigioase dezlegate în hotărârile indicate de revizuentă cu cea din cauza dedusă judecăţii.

Împrejurarea că instanţa de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunţă soluţii diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudenţă neunitară, ce nu are însă ca remediu cererea de revizuire.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi ale art. 513 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 771/2024 din 18 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.