Revision for contradictory judgments inadmissible without identity of parties and object in collective bargaining benefits disputes

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2024, reclamantul Sindicatul "Unitatea" - Sindicatul Liber Metrou, în contradictoriu cu pârâta Societatea Metrorex S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 361.468,80 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de recuperare a forţei de muncă, conform facturilor x-335 din data de 11.05.2022.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350, art. 1531, art. 1535 C. civ. şi art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020 - 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 5513 din 19 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis acţiunea formulată.

S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 361.468,80 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de recuperare a forţei de muncă, conform facturilor nr. x-335 din data de 11.05.2022.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Societatea Metrorex S.A., care a fost admis prin decizia nr. 1525/2025 din 14 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, hotărârea primei instanţe fiind schimbată, în tot, în sensul respingerii, în tot, a acţiunii introductive, ca neîntemeiată.

3. Împotriva deciziei nr. 1525/2025 din 14 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 13 mai 2025, reclamantul Sindicatul "Unitatea"- Sindicatul Liber Metrou a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate şi, rejudecând, respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de pârâta Societatea Metrorex S.A. împotriva sentinţei primei instanţe.

În esenţă, după prezentarea situaţiei de fapt şi a parcursului procesual al litigiului, circumscris motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020-2021, cu ocazia dezbaterii apelului, arătându-se că instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia.

A precizat revizuentul că între părţile din prezenta cauză au existat mai multe litigii având ca obiect decontarea contravalorii biletelor de recuperare a forţei de muncă, aplicându-se prevederile art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020-2021, iar sentinţele şi deciziile deja pronunţate, pe care le-a enumerat, se impun cu autoritate de lucru judecat, în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul a susţinut că toate cauzele enumerate au avut drept temei decontarea biletelor de recuperare, pentru perioade aferente anului 2021 şi 2022, în conformitate cu art. 82 alin. (3) paragraful 1 din Contractul colectiv de muncă, iar instanţele de judecată au statuat în mod definitiv că, potrivit dispoziţiilor menţionate, pentru naşterea dreptului la reducerea costului biletului de odihnă, în scopul recuperării capacităţii de muncă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, respectiv: efectuarea concediului de odihnă timp de patru zile consecutive; efectuarea concediului de odihnă la un centru sindical de recuperare pentru salariaţii Metrorex, deschis în staţiunea Buşteni, respectarea tarifelor biletelor de odihnă pentru recuperare, stabilite prin acordul părţilor şi încadrarea angajatorului în limitele de deductibilitate a cheltuielilor sociale prevăzute în Codul fiscal.

Suplimentar acestor condiţii, pentru decontarea biletului de odihnă pentru recuperare, este necesară depunerea la angajator a unei facturi centralizatoare emise de sindicatul semnatar al contractului colectiv de muncă, însoţită de borderou justificativ.

Revizuentul a prezentat jurisprudenţa apreciată a fi relevantă, cu privire la reglementarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, invocând totodată jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României şi a C.E.D.O.

În continuare, revizuentul a redat paragrafe ale deciziei atacate, susţinând că instanţa de control judiciar, dintr-o gravă eroare, nu a înţeles natura biletelor a căror decontare s-a cerut, decizia contestată făcând vorbire de bilete de odihnă şi tratament şi nu de bilete de recuperare.

Astfel, revizuentul a precizat că trebuia făcută distincţia între situaţia decontării biletelor de odihnă, eliberate de Sindicatul Unitatea - Sindicatul Liber Metrou, conform art. 82 alin. (2) part. 3 teza I, şi situaţia biletelor de odihnă pentru recuperare, emise pentru centrele sindicale de recuperare, pentru salariaţii Metrorex, deschise în staţiunea Buşteni, decontate conform art. 82, alin. (3) part. 4 teza I.

A subliniat revizuentul că, în celelalte dosare, s-a dispus plata sumelor aferente stagiilor de recuperare pentru lunile iunie 2021- decembrie 2022, pentru salariaţii Metrorex, pentru biletele de odihnă cu decontare la A. şi B. din staţiunea Buşteni.

A solicitat, în considerarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să se constate că decizia nr. 1525/2025 din 14.04.2025 a Curţii de Apel Bucureşti este contrară celorlalte statuări anterioare, dispuse în dosarele nr. x/2021, nr. y/2021, nr. z/2021, nr. w/2021, nr. t/2021, nr. s/2023 şi nr. z/2024, contrarietatea de considerente provenind, în esenţă, din interpretarea diferită a aplicării art. 82 alin. (3) part. 3 şi alin. (4) din Contractul colectiv de muncă, toate aceste hotărâri fiind pronunţate între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect.

Reamintind faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat, invocată drept apărare de fond, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ., revizuentul a apreciat cererea formulată ca fiind admisibilă şi a solicitat admiterea acesteia.

4. Cauza a fost înregistrată la 19 mai 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, fiind fixat termen de judecată în şedinţă publică la 16 septembrie 2025, cu citarea părţilor.

La data de 21 august 2025 intimata Societatea Metrorex S.A. a formulat întâmpinare prin care a apreciat cererea de revizuire ca inadmisibilă, neîntemeiată şi nefondată, solicitând respingerea acesteia, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a deciziei a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, admisibilitatea cererii de revizuire, pusă în discuţie prin întâmpinare, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reţine următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuentul a arătat, în esenţă, că prin decizia nr. 1525/2025 din 14.04.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat o soluţie nelegală, care încalcă principiul egalităţii în drepturi, precum şi autoritatea de lucru judecat a mai multor decizii, pronunţate în dosare care au avut aceeaşi situaţie de fapt, acelaşi obiect, respectiv acordarea contravalorii biletelor de recuperare a forţei de muncă, în conformitate cu art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020-2021.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe cele două forme de manifestare ale lucrului judecat pe care le reglementează art. 431 C. proc. civ., respectiv efectul negativ sau extinctiv, care presupune că o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, şi cel pozitiv, conform căruia o soluţie dată raporturilor deduse judecăţii nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluţia s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi.

În cauza supusă judecăţii, din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se observă că ceea ce se invocă, în realitate, nu este încălcarea autorităţii de lucru judecat, în vreuna din cele două forme de manifestare la care s-a făcut anterior referire, ci existenţa unei practici judiciare neunitare.

Astfel, contrarietatea susţinută de revizuent se referă la maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare, în care calitatea de reclamant a aparţinut aceleiaşi entităţi, respectiv Sindicatul Unitatea Sindicatul Liber Metrou, ce a formulat acţiuni în numele membrilor acestuia. Prin urmare, nu se poate reţine identitatea de părţi între litigiile menţionate, atât timp cât numai reprezentantul reclamanţilor este acelaşi, în timp ce părţile sunt diferite.

Câtă vreme în motivele de revizuire se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile instanţelor, pronunţate în cauze similare, în privinţa altor părţi pe care le reprezintă revizuentul, aceştia din urmă nu pot obţine anularea hotărârilor, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea revizuentului faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia atacată, prin raportare la soluţiile pronunţate în alte cauze.

Mai mult, hotărârea atacată nu este potrivnică deciziilor invocate de revizuent, întrucât nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a acestora, respectiv efectul pozitiv prevăzut la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând deciziile invocate ca fiind potrivnice se constată că, deşi vizează acordarea aceloraşi drepturi, reglementate de art. 82 alin. (3) part. 3 şi alin. (4) din Contractul colectiv de muncă 2021-2022, situaţiile concrete sunt diferite, raportat la obiectul fiecărui dosar în parte, la sumele ce s-au solicitat a fi decontate prin facturi fiscale eliberate de unităţile de cazare şi la natura biletelor a căror decontare s-a cerut.

Prin urmare, Înalta Curte arată că, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul dosarelor invocate de revizuent sunt diferite, drepturile ce se solicită a fi realizate prin decontare în baza art. 82 alin. (3) part. 3 şi alin. (4) din Contractul colectiv de muncă 2021-2022, fiind analizate în concret pentru fiecare angajat în parte, rezultă că între litigiile invocate şi prezenta acţiune nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu este întrunită condiţia cumulativă a identităţii chestiunilor litigioase dezlegate în hotărârile indicate de revizuent cu cea din cauza dedusă judecăţii.

Împrejurarea că instanţa de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunţă soluţii diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudenţă neunitară, ce nu are însă ca remediu cererea de revizuire.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când sunt îndeplinite cerinţele legale pentru reţinerea acesteia. În lipsa identităţii de părţi şi de obiect, nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat în ipoteza în care instanţa judecătorească este chemată să facă interpretarea şi aplicarea concretă a unei clauze contractuale, pe care, anterior, alte instanţe au interpretat-o şi aplicat-o, în funcţie de circumstanţele fiecărui litigiu dedus judecăţii.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 513 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul "UNITATEA" - SINDICATUL LIBER METROU împotriva deciziei nr. 1525/2025 din 14 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.