Inadmissibility of appeal against ex officio maintenance of preventive detention during final criminal appeal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's order to maintain preventive detention and imposing 800,000 lei in judicial costs on the appellant, of which 200,000 lei were advanced by the Ministry of Justice for official defense. The dispute concerned a challenge to an interim procedural order issued ex officio during the hearing on the final appeal for a criminal conviction of seven years' imprisonment for armed robbery, where the defendant argued that the detention should have been revoked rather than merely maintained. The Court held that because the final judgment in the main appeal would be definitive by operation of law, no additional appeal route could be attached to prior interlocutory rulings, as permitting such an appeal would effectively constitute an impermissible "appeal against an appeal" under Romanian criminal procedure, leading to dismissal under Article 385(15)(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 75 lit. a) C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 88 C. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against ex officio maintenance of preventive detention during final criminal appeal proceedings: The dispute concerned a challenge to an interim procedural order issued ex officio during the hearing on the final appeal for a criminal conviction of seven years' imprisonment for armed robbery, where the defendant argued that the detention should have been revoked rather than merely maintained. The Court held that because the final judgment in the main appeal would be definitive by operation of law, no additional appeal route could be attached to prior interlocutory rulings, as permitting such an appeal would effectively constitute an impermissible "appeal against an appeal" under Romanian criminal procedure, leading to dismissal under Article 385(15)(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main ground for dismissing the appeal as inadmissible because no further appeal route exists against interlocutory orders preceding a definitive judgment.
Procedural basis cited for the imposition of judicial costs and the payment obligation for official defense fees.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpatul C.D., alături de alți inculpați, a fost condamnat la 7 ani închisoare, în baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 1627 din 23 iunie 2004 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 29 martie 2003 la zi.
Apelul declarat de acest inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1627 din 23 iunie 2004, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 458/ A din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș.
Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D. și s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 23 iunie 2004 la zi.
Nemulțumit și de această decizie, inculpatul C.D. a declarat recurs și care formează obiectul dosarului nr. 10.518/2004 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.
La termenul din 16 decembrie 2004, soluționarea recursului s-a amânat la 20 ianuarie 2005 pentru ca un alt inculpat recurent în această cauză și anume S.P. să-și angajeze avocat, ocazie cu care însă instanța, din oficiu, potrivit art. 3002 C. proc. pen. și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a verificat (periodic) legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților aflați în această stare.
Astfel, prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2004 s-a dispus, menținerea arestării preventive și a inculpatului C.D., subzistând temeiurile care au impus-o.
Împotriva acestei încheieri, nemulțumit că nu s-a revocat măsura arestării preventive față de el, inculpatul C.D., a formulat recursul de față.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, se constată că ne aflăm în faza procesuală a soluționării ultimei căi de atac, respectiv a recursului, iar hotărârea ce se va pronunța este definitivă.
Așa fiind, încheierile premergătoare acestei hotărâri nu pot avea o cale de atac în plus, față de hotărârea ce se va da în final și care după cum arătam, este de la lege, definitivă.
A se admite ceea ce solicită inculpatul recurent, ar însemna a se admite ceea ce legea procesual penală română, nu recunoaște și anume calea de atac, a recursului la recurs.
Pentru aceste considerente recursul se va respinge, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva încheierii din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 10518/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.