Recusal appeal barred as premature: Article 53(1) CPC requires challenge only upon final merits judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the lower court's rejection of the recusal request and leaving the challenged judicial panel intact to continue hearing the underlying labor dispute. The case arose when a party in an employment conflict before the Bucharest Court of Appeal filed a recusal request against two judges, alleging a lack of impartiality based on their expressed opinions during hearings and the denial of an adjournment, which the appellate court subsequently rejected; the party then filed a direct appeal against this procedural order. Relying on Article 53(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates that an order denying a recusal may only be challenged concurrently with the final judgment on the merits or within five days of the definitive resolution of the main cause, the court ruled that the appeal was premature because the underlying labor case was not yet concluded, and the procedural challenge had been initiated while the litigation was still pending.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din C. proc. civ, art. 53 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Recusal appeal barred as premature: Article 53(1) CPC requires challenge only upon final merits judgment: , petentul a invocat prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13, coroborat cu art. 44 alin. (2) şi art. 49 alin. (2) teza a II-a, art. 22 din C. proc. civ. art. 6 şi art. 13 din Protocolul CEDO privind dreptul la un proces echitabil si egalitatea armelor în procesul civil, precum şi egalitatea de tratament; art. 99 lit. a), e), g), h) şi k) din Legea nr. 303/2004, aşa cum a fost modificată şi completată, precum şi orice alte dispoziţii aplicabile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025
1. La data 19.11.2024, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020*/a1 cererea de recuzare formulată de petentul A. în dosarul având ca obiect cererea de apel formulate de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 7558/21.12.2023 şi a încheierilor de şedinţă din data de 05.10.2023 şi 07.12.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.
În susţinerea cererii, petentul a susţinut, în esenţă, că membrii completului de judecată C13, domnii judecători C. şi D. şi-au spus părerea cu privire la soluţia ce se va pronunţa în pricina ce face obiectul dosarului nr. x/2020; având în vedere atitudinea acestora în timpul dezbaterilor din şedinţa publică din data de 18.11.2024, petentul are serioase îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora, apreciind că nu sunt obiectivi în soluţionarea cauzei în conformitate cu prevederile legale.
Petentul a mai susţinut că, respingându-i-se cererea de amânare pentru lipsă de apărare, domnii judecători l-au pus în situaţia de nu se putea apăra efectiv şi în cunoştinţă de cauză.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13, coroborat cu art. 44 alin. (2) şi art. 49 alin. (2) teza a II-a, art. 22 din C. proc. civ. art. 6 şi art. 13 din Protocolul CEDO privind dreptul la un proces echitabil si egalitatea armelor în procesul civil, precum şi egalitatea de tratament; art. 99 lit. a), e), g), h) şi k) din Legea nr. 303/2004, aşa cum a fost modificată şi completată, precum şi orice alte dispoziţii aplicabile.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de recuzare formulată.
2. Împotriva acestei încheieri, la data de 07 februarie 2025, petentul A. a declarat recurs, motivele de recurs iniţial formulate fiind completate şi la data de 18 februarie 2025.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar, în consecinţă, admiterea cererii de recuzare.
3. Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiaşi text de lege dispun că încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, respectiv încheierile prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluţiei de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza, are drept scop garantarea desfăşurării normale şi imparţiale a judecăţii, urmărind însă evitarea tergiversării soluţionării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecăţii.
Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.
În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care s-a soluţionat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, calea de atac, deşi reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părţilor pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza.
În speţă, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care i-a fost respinsă cererea de recuzare a membrilor completului C13 AS-LM, constituit din domnii judecători C. şi D., cerere formulată în cadrul dosarului nr. x/2020, având ca obiect apel.
Din verificările efectuate în cauză, se constată că nici la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv 07 februarie 2025, nici la momentul soluţionării recursului cauza nu este încă soluţionată, având acordat termen de judecată la data de 6 octombrie 2025.
Având în vedere cele constatate, cum prezenta cale de atac prevăzută de lege este deschisă părţilor doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluţionare a cauzei şi întrucât calea de atac a fost promovată anterior soluţionării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, faţă de dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul ca prematur formulat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 02 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.