Pension recalculation claim time-barred for failure to resume recourse within six months

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 5 octombrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 265003 din 25 august 2022 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, emise de intimată, solicitând obligarea intimatei la îndreptarea erorii făcute de a-i recalcula pensia de la 1912 RON, la 1899 RON.

Prin sentinţa nr. 228/2023 din 01 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă contestaţia formulată de contestator, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia nr. 1583/2024 din 17 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 228/01.02.2023 pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., la data de 20 iunie 2024.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 04.07.2024, sub nr. x/2022.

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât procesul a fost început după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 1 octombrie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 29 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Legal citate, părţile nu s-au înfăţişat în instanţă la termenul de judecată din 29 octombrie 2024, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea judecăţii recursului.

De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) C. proc. civ., incidentul perimării recursului, reţine următoarele:

Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit, referitor la buna administrare a justiţiei, exigenţe care privesc, între altele, ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Perimarea este, deci, sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni. Acesteia i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, de desistare, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Termenul de perimare începe să curgă, aşadar, de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

În speţă, se constată că încheierea de şedinţă din data de 29 octombrie 2024, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 29 aprilie 2025.

De la data suspendării judecăţii (29.10.2024) şi până la data constatării perimării (16.09.2025) nu s-a efectuat niciun act procedural cu eficienţa prevăzută de lege, din care să rezulte intenţia de a continua judecata, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Se constată, astfel, că părţile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din acelaşi Cod.

Prin referatul întocmit la data de 30 aprilie 2025, s-a propus să se fixeze termen în vederea discutării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ. şi, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării şi până la data repunerii pe rol, trecând, astfel, mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1583/2024 din 17 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.