Extraordinary appeal for annulment of property nullity judgment dismissed as lacking interest

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la 24 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F. şi G., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 27 noiembrie 2001 şi a actului adiţional nr. x din 8 iulie 2002, ambele autentificate de notar public H., în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Slobozia, judeţul Ialomiţa, compus din teren, având număr cadastral x şi construcţie C1-spaţiu comercial magazin florărie-având număr cadastral x, intabulat în CF nr. x, CF veche -6265; să constate nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20 ianuarie 2006 şi a actului adiţional, ambele autentificate de notar public H., pentru imobilul sus-menţionat şi a tuturor actelor subsecvente; să constate nulitatea contractului de vânzare, autentificat de notar public I. şi a tuturor actelor subsecvente; să constate nulitatea contractului de donaţie, autentificat de notar public J. şi a tuturor actelor subsecvente; să constate nulitatea contractului de donaţie, autentificat de notar public J. şi a tuturor actelor subsecvente; să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea actualilor proprietari la predarea către A. S.A. a imobilului situat în Slobozia, judeţul Ialomiţa, compus din teren, având număr cadastral x şi construcţie CI - spaţiu comercial magazin florărie - având număr cadastral x - CI, intabulat în CF nr. x, CF veche - 6265 şi rectificarea cărţii funciare a imobilului prin înscrierea A. S.A., în calitate de proprietar al imobilului.

Prin sentinţa civilă nr. 719 din 29 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Slobozia, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Prin sentinţa civilă nr. 1069F din 24 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, au fost respinse excepţiile ridicate de pârâtul F., respectiv excepţiile nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată, tardivităţii formulării acţiunii, inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a prescripţiei dreptului material la acţiune. A fost admisă cererea şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2001 şi a actului adiţional autentificat sub nr. x din 8 iulie 2002 de BNP H., în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate între A. S.A. şi K. S.R.L. a imobilului situat în Slobozia, judeţul Ialomiţa compus din teren având nr. cadastral x şi construcţie CI - spaţiu comercial magazin florărie - având număr cadastral x - CI intabulat în CF nr. x şi CF veche 6265; s-a constatat nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 ianuarie 2006 de BNP H. încheiat între K. S.R.L. şi C. cu D., numai în ceea ce priveşte imobilul menţionat anterior; a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 februarie 2012 de BNP L. - notar I., încheiat între C. şi D. privind acelaşi imobil; s-a constatat nulitatea contractului de donaţie autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2012 de BNP J., încheiat între D. şi F. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2015 de L. - J., încheiat între F. şi G. privind acelaşi imobil, şi a fost obligat pârâtul G. să predea reclamantei A. S.A., societate în insolvenţă, imobilul în cauză.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel pârâţii F. şi G..

Prin decizia nr. 1054/2020 din 7 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A. S.A.

Prin decizia nr. 2039 din 7 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 855/A din 29 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanţii - pârâţi F. şi G., a anulat în parte sentinţa apelată şi rejudecând, a admis excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2001 şi a actului adiţional autentificat sub nr. x din 8 iulie 2002 de BNP H. şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes. De asemenea, a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtul F., ca neîntemeiată şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva deciziei instanţei de prim control judiciar, pârâţii F. şi G. au declarat recurs, care, prin decizia nr. 199 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Pârâta E. a promovat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că pentru termenul stabilit pentru judecarea recursului, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu aceasta, contestatoarea fiind citată la o altă adresă decât cea la are locuieşte, potrivit evidenţelor DEPABD.

Intimata A. S.A. a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia lipsei de interes a contestatoarei în promovarea căii extraordinare de atac, având în vedere că, în cauză, recursul a fost promovat de intimaţii F. şi G.; pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes, invocată de intimata A. S.A., care, în ipoteza admiterii, ar face de prisos analiza oricăror altor chestiuni invocate de părţi, Înalta Curte reţine următoarele:

În această cale extraordinară de atac desfiinţarea hotărârii date în recurs se solicită motivat de faptul că autoarea căii de atac, care a avut calitatea de intimată atât în recurs, cât şi în apel, nu a fost legal citată pentru termenul la care s-a soluţionat recursul - art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Conform art. 458 din acelaşi act normativ, "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, constă în folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca, potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., acesta să fie legitim, personal, născut şi actual şi să se menţină pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac.

În căile extraordinare de atac interesul nu poate fi prefigurat decât ca folosul efectiv pe care titularul demersului l-ar obţine în ipoteza admiterii căii de atac şi desfiinţării hotărârii.

În cazul concret al contestaţiei în anulare prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., deşi legiuitorul recunoaşte legitimitare procesuală activă părţii care nu a fost citată, premisele exercitării dreptului la contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs sunt, de asemenea, condiţionate de soluţiile pronunţate de instanţa de recurs apreciate prin prisma poziţiei părţii în proces şi în calea de atac, interesul schimbării unei hotărâri neputând fi generat decât de o soluţie nefavorabilă.

Scopul contestaţiei în anulare este de remediere a greşelilor procedurale, care, în măsura în care nu s-ar fi produs, ar fi putut să influenţeze judecata recursului, o soluţie fără consecinţe asupra părţii nefiind de natură a legitima interesul ei în desfiinţarea deciziei contestate.

Cauza în care a fost pronunţată decizia contestată a avut ca obiect constatarea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 27 noiembrie 2001 şi a actului adiţional nr. x din 8 iulie 2002, ambele autentificate de notar public H. în ceea ce priveşte imobilul situat în Slobozia, judeţul Ialomiţa şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/20.01.2006 şi a actului adiţional, ambele autentificate de notar public H. (doar pentru imobilul sus-menţionat) şi a tuturor actelor subsecvente, precum şi constatarea nulităţii contractului de vânzare, autentificat de notar public I. şi a tuturor actelor subsecvente şi a contractului de donaţie, autentificat de notar public J. şi a tuturor actelor subsecvente, precum şi a contractului de donaţie autentificat de notar public J. şi a tuturor actelor subsecvente şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea actualilor proprietari la predarea către A. S.A. a imobilului şi rectificarea cărţii funciare a imobilului prin înscrierea acestei societăţi în calitate de proprietar al imobilului.

Litigiul a parcurs două cicluri procesuale.

Contestatoarea a figurat în proces ca pârâtă, fiind soţia pârâtului C., semnatar al contractelor de vânzare nr. x/20.01.2006 şi nr. y/27.02.2012, respectiv intimată, în căile de atac anterioare.

Contestaţia în anulare este promovată împotriva deciziei nr. 199 din 4 februarie 2025, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în al doilea ciclu procesual, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii G. şi F. împotriva deciziei date de instanţa de apel, în rejudecare, - decizia civilă nr. 855/A din 29 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă - prin care s-a admis apelul, s-a anulat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecându-se cauza, s-a admis excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2001 şi a actului adiţional autentificat sub nr. x din 8 iulie 2002 de BNP H. şi, în consecinţă, s-a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes, s-a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtul F., ca neîntemeiată, păstrându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate de admitere a acţiunii, printre care şi anularea contractului de vânzare, autentificat de notar public I., în care este menţionată pârâta, ca şi soţie a pârâtului C., vânzător al imobilului în litigiu.

Or, faţă de poziţia şi calitatea în care figurează contestatoarea în proces, de soluţia pronunţată în apel, precum şi faţă de împrejurarea că autoarea căii de atac nu a contestat deciziile instanţelor din căile de atac de reformare, atât apelul, cât şi recursul fiind iniţiate de alte părţi, retractarea deciziei instanţei de recurs nu este de natură să producă un real beneficiu contestatoarei, implicit în căile de atac de reformare.

Astfel, contestatoarea nu justifică un interes în anularea hotărârii din recurs, atât timp cât efectele hotărârilor instanţelor de control judiciar din cel de-al doilea ciclu procesual nu se răsfrâng asupra ei, în condiţiile acceptării sentinţei primei instanţe prin neapelarea ei, şi, ulterior, prin nerecurarea deciziei curţii de apel.

Toate aceste elemente prin raportare la finalitatea contestaţiei, modificarea soluţiei instanţei ce a dat hotărârea atacată, conduc la concluzia că cerinţa interesului în promovarea prezentei căi extraordinare de atac nu se confirmă în cauză, astfel că soluţia care se impune este cea de admitere a excepţiei lipsei de interes, invocată de intimata A. S.A. şi de respingere a contestaţiei în anulare ca lipsită de interes.

De altfel, în etapa procesuală a recursului, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, filele x, această parte a fost citată atât la adresa din Craiova, cât şi la adresa în raport cu care se susţine neîndeplinirea procedurii de citare.

Prin urmare, în considerarea celor expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare ca lipsită de interes şi, reţinând culpa procesuală a contestatoarei, în temeiul art. 453 alin. (1), coroborat cu art. 452 C. proc. civ., va obliga contestatoarea la plata către intimata A. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor depuse în dovedirea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes, invocată de intimata A. S.A.

Respinge ca lipsită de interes contestaţia în anulare formulată de contestatoarea E. împotriva deciziei nr. 199 din 4 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii C., G., F., D. şi A. S.A., prin lichidator judiciar B..

Obligă contestatoarea la plata către intimata A. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2025.