Constitutional unconstitutionality objection inadmissibility in civil enforcement appeal due to lack of procedural interest regarding judicial aid procedure

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 26 ianuarie 2021 pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2021 contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii din 15.01.2021 emise de executorul judecătoresc C. în dosarul execuţional nr. x/2003, prin care a fost înştiinţat cu privire la numirea expertului evaluator D. S.R.L., pentru a se stabili valoarea de piaţă a imobilului situat în Oradea, str. x, înscris în CF nr. x Oradea, cu nr. topografic x-C1. A invocat perimarea efectelor încheierii din 15.01.2021, menţionând că înţelege să conteste şi raportul de expertiză. Prin urmare, s-a solicitat desfiinţarea tuturor actelor de executare silită efectuate pe baza raportului de expertiză emis în dosarul execuţional nr. x/2003 în perioada 21.01.2020-15.02.2021, precum şi a celor subsecvente.

Prin sentinţa civilă nr. 3596/2021 din 2 iulie 2021 pronunţată de Judecătoria Oradea, secţia Civilă a fost respinsă excepţia netimbrării.

A fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare.

De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

2. Prin decizia civilă nr. 216/LP/2022-A din 14 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de contestator împotriva sentinţei civile nr. 3596/2021 din 2 iulie 2021 şi a încheierii din 18 iunie 2021.

3. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatorul, ce a fost respinsă prin decizia nr. 632/A/LP/2022 din 12 septembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

4. Prin decizia nr. 6/2023 -A din 10 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a fost respins ca inadmisibil apelul formulat împotriva deciziei nr. 632/A/LP/2022 din 12 septembrie 2022.

5. Împotriva deciziei nr. 6/2023 -A din 10 ianuarie 2023 a formulat recurs A..

Prin cererea înregistrată la 12.02.2024 partea a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma desemnării unui apărător din oficiu, cererea fiind respinsă prin încheierea din 06.03.2024, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022

Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din 16.05.2024, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022

La 17 iunie 2024, partea a înaintat la dosar note scrise prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008, cerere înregistrată sub nr. x/2022/a2.

Prin încheierea din 19 iunie pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

6. Împotriva încheierii din 19 iunie 2024, la data de 21 iunie 2024, a declarat recurs recurentul A..

În esenţă, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs, care se introduce în termen de 48 de ore de la pronunţarea soluţiei.

A arătat că nu se poate motiva recursul fără a se cunoaşte considerentele pentru care a fost respinsă cererea, precum şi faptul că termenul de 48 de ore care curge de la pronunţare este imposibil de respectat, atât timp cât se pronunţă o soluţie în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

Prin urmare, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

La data de 4 octombrie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B., prin care au fost invocate excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului.

La termenul de judecată din 8 octombrie 2024 a fost amânată judecarea cauzei pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, fiind prorogată discutarea excepţiilor invocate prin întâmpinare.

La termenul de judecată din 10 decembrie 2024 a fost încuviinţată cererea recurentului de amânare a judecăţii în vederea soluţionării cererii de reexaminare a încheierii privind respingerea ajutorului public judiciar, fiind prorogată discutarea excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare.

La data de 20 ianuarie 2024 recurentul a depus precizări.

7. Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii recursului, invocate prin întâmpinare şi, în subsidiar, recursul declarat în cauză, reţine următoare considerente:

Excepţia inadmisibilităţii, a cărei soluţionare este prioritară, va fi respinsă, având în vedere că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevăd în mod expres calea de atac a recursului împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, va fi respinsă şi excepţia tardivităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care impun declararea căii de atac în termen de 48 de ore de la pronunţare, având în vedere că recursul a fost introdus la 21.06.2024, conform dovezii aflate la fila x din prezentul dosarul de recurs, fiind respectat termenul prevăzut de lege.

În continuare, în ceea ce priveşte recursul, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicate în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Aşadar, soluţionarea căii de atac pendinte nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, trebuie îndeplinite cumulativ cerinţele stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi să nu vizeze prevederi constatate deja ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii.

Sub aspectul legăturii dintre prevederile legale contestate şi soluţionarea cauzei, instanţa de contencios constituţional a reţinut că se impune verificarea interesului procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii.

În vederea admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces şi, ca orice mijloc procedural, aceasta nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege.

Transpunând aceste considerente în cauză, Înalta Curte constată că lipseşte cerinţa existenţei unei legături a prevederilor contestate cu cauza în care a fost invocată excepţia.

Astfel, prin încheierea recurată s-a reţinut judicios că, raportat la obiectul cauzei în care s-a solicitat sesizarea instanţei de contencios constituţional, eventuala declarare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008 referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar şi, subsecvent, a căii de atac a reexaminării, respectiv fără citarea părţilor, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, nu ar putea schimba situaţia părţii din proces şi nu ar avea nicio influenţă asupra soluţionării recursului în cadrul căreia a fost invocată excepţia.

Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost formulată în cadrul recursului formulat împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023 pronunţate în dosarul nr. x/2022, recurs înregistrat sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva deciziei nr. 632/MLP/2022/12.09.2022, pronunţate de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 216/LP/2022-A/14.03.2022, pronunţate de aceeaşi instanţă. Prin această din urmă decizie a fost respins apelul împotriva sentinţei civile nr. 3596/02.07.2021, prin care Judecătoria Oradea, secţia Civilă a respins contestaţia la executare a părţii.

Aşa fiind, se reţine că recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2022, în cadrul căruia s-a invocat excepţia, vizează o decizie definitivă pronunţată într-un litigiu derivând dintr-o contestaţie la executare.

Ca o consecinţă, în această cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile contestate, pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008 neavând nicio legătură cu soluţionarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023, demers prin care partea urmăreşte, în esenţă, să obţină anularea hotărârilor pronunţate anterior în cadrul litigiului, şi, eventual, schimbarea soluţiei de respingere a contestaţiei sale la executare, în raport cu care îşi exprimă nemulţuirea.

Se reţine şi faptul că sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor contestate s-ar fi putut solicita, eventual, în cadrul dosarului având ca obiect cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat formulată în cadrul recursului, ce a format obiectul unui dosar separat, asociat celui de recurs. Cu toate acestea, excepţia a fost invocată prin notele scrise înregistrate la data de 17.06.2024 în dosarul de recurs, ulterior soluţionării definitive a cererii de ajutor public judiciar prin încheierea din 16.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022.1.

În concluzie, prevederile art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008 nu au incidenţă în cauza având ca obiect recursul formulat împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023 iar, prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, faţă de neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, rezultă că în mod judicios s-a stabilit că nu se impune sesizarea instanţei de contencios constituţional.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, va respinge ca nefondat recursul.

Totodată, referitor la cererea intimatei privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea intimatei B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.