Applicability of the six-month limitation period for administrative contracts to payment claims for services rendered

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (…)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 02.05.2022, reclamanta S.C. Compania Municipală Pază şi Securitate Bucureşti S.A., în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar A.. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul să-i plătească suma de 1.519.620,48 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului nr. x/20.09.2019 şi a actului adiţional nr. x/2019, dobânda legală, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective şi cheltuielile de judecată.

Prin încheierea din 08.11.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât, iar prin sentinţa civilă nr. 2805/22.11.2023, a admis în parte cererea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.519.620,48 RON, pentru care au fost emise facturile nr. x/03.02.2020, nr. y/05.03.2020, nr. z/09.04.2020 şi nr. 576/18.05.2020, precum şi dobândă legală penalizatoare, calculată până la data achitării efective sumei, după cum urmează: pentru factura nr. x/2020, începând cu 17.03.2020, pentru factura nr. x/2020, începând cu 28.07.2020, pentru factura nr. x/2020, începând cu 16.05.2020 şi pentru factura nr. x/2020, începând cu 20.06.2020.

Împotriva acestei sentinţe şi împotriva încheierii din 08.11.2023, a declarat apel Municipiul Bucureşti, care a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1912/A/10.12.2024.

Municipiul Bucureşti a recurat decizia instanţei de apel, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a susţinut că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Circumscris primului motiv de casare, a arătat că instanţa nu a analizat natura contractului de prestări servicii, care - fiind un contract administrativ - atrăgea incidenţa art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Din perspectiva aplicării greşite a normelor de drept material, recurentul a invocat nesocotirea art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1) din Legea nr. 554/2004.

Evocând caracteristicile contractului administrativ, reţinute în doctrină, a susţinut că acestuia îi este aplicabil un termen de prescripţie de 6 luni, care începe să curgă de la comunicarea refuzului de plată, respectiv adresa nr. x/26.06.2020. În consecinţă, a conchis că cererea formulată la 02.05.2022 a fost înregistrată după stingerea dreptului material la acţiune prin prescripţie, în conformitate cu art. 2.537 pct. 2 coroborat cu art. 2.539 alin. (2) C. civ.

Autorul recursului a imputat instanţei de apel şi greşita aplicare a regulilor de interpretare a contractelor, reglementate de art. 1.266-1.268 C. civ.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul afirmă că hotărârea atacată omite expunerea motivelor pentru care curtea de apel a refuzat deopotrivă să califice convenţia perfectată cu intimata ca fiind un contract administrativ şi să reformeze sentinţa tribunalului.

În limitele acestei critici, instanţa de recurs notează că apelantul, în prezent recurent, a atacat atât încheierea din 08.11.2023, cât şi sentinţa tribunalului, arătând că, în soluţionarea excepţiei prescripţiei extinctive, instanţa de fond a refuzat să aplice termenul de 6 luni, deşi acesta era incident în materia contractelor administrative.

Apelantul a susţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1) din Legea nr. 554/2004, întrucât contractul a fost încheiat în temeiul unei hotărâri a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, adoptată potrivit Legii nr. 98/2016, iar din convenţie rezultă poziţia sa supraordonată, aspect confirmat de clauza 16.3, care prevede că nu datorează intimatei majorări, penalităţi sau daune-interese. A mai susţinut că raportarea termenului de prescripţie la obiectul acţiunii este eronată, fiind determinantă natura convenţiei, calificată drept contract administrativ.

Examenul deciziei atacate reflectă că opţiunea curţii de a nu aborda calificarea contractului a fost una deliberată, fiind justificată de împrejurarea că, în economia soluţiei date căii de atac, această analiză nu era necesară.

Consecutiv, a reţinut că litigiului de faţă, având ca obiect pretenţii, nu i se aplică termenul de 6 luni invocat de pârât, incident exclusiv cererilor de anulare a contractului administrativ şi celor privind repararea pagubei cauzate.

În consecinţă, critica de nemotivare este nefondată, întrucât raţionamentul instanţei de apel este clar, inteligibil şi susceptibil de control judiciar, fiind de natură să permită părţilor înţelegerea soluţiei şi exercitarea căilor de atac, iar instanţei de recurs, verificarea acesteia. Rezultă, astfel, că au fost respectate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Motivul privind greşita aplicare a normelor de drept material va fi analizat exclusiv prin prisma susţinerii potrivit căreia termenul de prescripţie de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ar fi de esenţa contractului administrativ, astfel încât operaţiunea de calificare a contractului trebuia să preceadă soluţionarea excepţiei invocate în faţa instanţei de fond.

Aceste susţineri nu pot fi primite, întrucât, indiferent de natura - administrativă sau civilă - a actului juridic din care izvorăşte dreptul de creanţă, termenul de prescripţie al acţiunii prin care, în temeiul lui, se tinde la obligarea uneia dintre părţi la plata unei sume de bani, este de 3 ani.

Or, tocmai aceasta era pretenţia reclamantei în cererea de faţă, subsumată neîndeplinirii de către beneficiar a obligaţiei de plată asumate prin contractul de servicii nr. x/20.09.2019.

O atare acţiune nu se circumscrie, deci, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, astfel, nu îi este aplicabil termenul de 6 luni, calificat de alin. (5) al aceluiaşi articol ca fiind unul de prescripţie; acest termen este inechivoc incident numai în cazul acţiunilor acolo indicate.

Aşadar, contrar aserţiunilor recurentului, termenul de prescripţie de 6 luni nu este aplicabil oricărei acţiuni derivând dintr-un contract administrativ ce cade sub incidenţa Legii nr. 554/2004.

Dimpotrivă, termenul diferă în funcţie de obiectul litigiului, iar în cazul proceselor ce decurg din executarea acestor contracte, care sunt în competenţa instanţelor de drept comun, conform art. 8 alin. (2) din lege, el este de 3 ani, conform art. 2.517 C. civ.

Critica prin care recurentul a adus în dezbatere încălcarea regulilor de interpretare a contractelor prevăzute de art. 1.266-1.268 C. civ. nu indică, într-o manieră susceptibilă de control în recurs, modul concret în care instanţa de apel ar fi deturnat sensul acestora şi este străină raţionamentului care fundamentează decizia atacată. Prin urmare, ea va fi înlăturată, fără a fi analizată pe fond.

Faţă de ansamblul considerentelor anterioare, reţinând că motivele de nelegalitate invocate nu atrag casarea hotărârii, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1912/A/10.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2025.