Inadmissibility of appeal against intermediate appellate order annulling first-instance judgment and remanding for merits review

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 14.11.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 847.724,38 euro, cu titlu de restituire a împrumuturilor pe care i le-a acordat în baza contactului de credit nr. x/03.05.2007, precum şi cheltuielile de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei dreptului material la acţiune; în subsidiar, a solicitat ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 376/CA/03.10.2023, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins, în consecinţă, acţiunea ca prescrisă; a respins, totodată, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 86/18.03.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a acordat termen pentru evocarea fondului la 20.05.2024.

B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivare, a susţinut că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nefondat.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Calea extraordinară de atac are ca obiect decizia nr. 86/18.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin care s-a anulat sentinţa primei instanţe şi s-a reţinut cauza spre rejudecare, stabilindu-se un nou termen pentru evocarea fondului.

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat la nivel constituţional prin art. 129 din Constituţie, precum şi prin normele de drept procesual la art. 457 C. proc. civ., impune părţilor obligaţia de a exercita numai căile de atac prevăzute de lege şi numai în condiţiile şi termenele prevăzute de normele legale.

Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot forma obiect al recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 480 alin. (6) C. proc. civ. prevăd, totodată, că atunci când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel referitor la competenţa primei instanţe, iar aceasta a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre rejudecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.

Aşadar, prin hotărârea de anulare, instanţa de prim control judiciar nu se dezînvesteşte, ci continuă judecata, decizia pronunţată fiind una intermediară, premergătoare celei prin care se soluţionează fondul litigiului.

În acest context, nefiind finalizată cercetarea apelului, care se realizează numai după evocarea fondului în virtutea efectului devolutiv al acestei căi de atac, împotriva deciziei prin care s-a anulat sentinţa primei instanţe şi s-a reţinut cauza spre rejudecare, stabilindu-se termen în acest sens, nu se poate exercita separat calea extraordinară de atac a recursului, ci numai o dată cu hotărârea finală.

Această concluzie derivă şi din principiul unicităţii căii de atac, în virtutea căruia o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, precum şi din decizia nr. 33/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, aplicabilă mutatis mutandis, prin care s-a statuat că împotriva hotărârii prin care s-a anulat sentinţa primei instanţe şi s-a reţinut cauza pentru evocarea fondului nu se poate declara recurs decât o dată cu decizia pronunţată după rejudecarea în apel, în caz contrar, acesta fiind inadmisibil.

Contrar susţinerilor recurentei, efectele obligatorii trebuie raportate la prevederile legale ce au fost interpretate, astfel că silogismul juridic expus în decizia de unificare se aplică şi cu privire la interpretarea prevederilor art. 480 alin. (3) coroborat cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind că aceste din urmă norme procedurale din legea nouă au preluat soluţia legislativă a celei anterioare.

Prin urmare, de vreme ce prin decizia recurată nu s-a finalizat judecata apelului, ci doar s-a anulat hotărârea primei instanţe şi s-a reţinut cauza pentru o nouă judecată pe fond a litigiului, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (1), raportate la cele ale art. 480 alin. (6) şi ale art. 457 C. proc. civ., instanţa supremă constată că recursul declarat împotriva deciziei nr. 86/18.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă este inadmisibil, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge, ca atare.

Totodată, stabilind culpa procesuală a recurentei în declanşarea prezentului demers judiciar, o va obliga, în temeiul art. 453 C. proc. civ., să plătească intimatei cheltuielile de judecată, pe care, dând eficienţă criteriilor reglementate de art. 451 alin. (2) teza I C. proc. civ., le va reduce, proporţional cu complexitatea căii de atac, cu activitatea desfăşurată de avocat şi ţinând seama de circumstanţele cauzei, până la suma de 3.000 euro.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 86/18.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimata A. a sumei de 3.000 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2025.