Inadmissibility of annulment challenge against cassation decision based on substantive judicial errors

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra contestaţiei în anulare constată următoarele:

Prin decizia nr. 250/08.02.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul principal declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Ialomiţa, a casat decizia civilă nr. 231/15.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel; a respins ca nefondat recursul incident declarat de pârâta A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L. a declarat contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârii.

În motivare, a arătat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, context în care, după prezentarea unor aspecte din doctrină şi jurisprudenţă referitoare la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a evidenţiat că instanţa de recurs a făcut o confuzie nepermisă cu privire la obiectul criticii din recurs şi a elementelor esenţiale ale dosarului; în acest sens, a arătat că prin întâmpinarea depusă în recurs a invocat printre altele inadmisibilitatea invocării omisso medio a unor motive de nelegalitate pentru prima dată în recurs, însă instanţa de recurs a reţinut că respectivele neregularităţile vizau decizia curţii de apel, deşi acestea priveau în mod evident hotărârea primei instanţe.

Totodată, a afirmat că, din simpla lecturare a cererii de recurs se poate observa că s-a contestat procedura de comunicare a hotărârii primei instanţe, iar acest aspect este confirmat inclusiv de considerentele deciziei, unde se menţionează "recomunicarea sentinţei" şi "prin concluziile scrise depuse în faţa primei instanţe, partea a adus la cunoştinţă noul sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, de care prima instanţă nu a ţinut cont". Astfel, în măsura în care soluţia pronunţată este eronată prin raportare la actele de procedură existente la dosar, subliniază că poate fi reţinută o eroare materială de ordin formal, procedural, cu impact determinant asupra hotărârii.

În continuare, a evidenţiat că o altă eroare materială formală se regăseşte în secţiunea dedicată dezlegării inadmisibilităţii recursului pentru nerespectarea art. 455 C. proc. civ. în acest sens, a arătat că, prin sa cererea de recurs, a invocat faptul că dispozitivul hotărârii din apel nu susţine o soluţie cu privire la apelul principal formulat de U.A.T. Judeţul Ialomiţa, iar instanţa de recurs a confundat elementele esenţiale ale speţei şi a reţinut că apărarea sub acest aspect nu vizează un capăt de cerere principal, eroare care a viciat întreaga judecată a recursului urmată acesteia.

În drept, a invocat art. 503 alin. (2) pct. 2 şi urm. C. proc. civ.

La 13.05.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, argumentând că motivele expuse nu susţin ipoteza de la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele invocate de contestatoare sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest text legal are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acele greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că autoarea căii de atac este nemulţumită, în realitate, de modul în care a fost soluţionat recursul, susţinând că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; astfel, arată că instanţa de recurs a confundat obiectul criticii care viza neregularitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, şi nu decizia curţii de apel, critică invocată de altfel omisso medio; totodată, invocă existenţa unei alte erori materiale în cuprinsul secţiunii destinate analizei inadmisibilităţii recursului pentru nerespectarea art. 455 C. proc. civ., susţinând că instanţa a confundat unele aspecte esenţiale ale cauzei şi a reţinut că apărarea sub acest aspect nu vizează un capăt de cerere principal.

Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanţa de recurs a analizat motivele de casare invocate prin memoriul de recurs, precum şi apărările formulate de partea adversă prin întâmpinare, excedează limitelor contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. aceasta, întrucât, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate eventuale erori de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părţilor la rejudecarea căii de atac în care a fost pronunţată o hotărâre definitivă, ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, întrucât aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci reprezintă critici ce ar fi putut fi valorificate pe calea recursului, acestea nu pot face obiectul analizei în cadrul prezentei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii şi nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluţionată.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 250/08.02.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Ialomiţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2024.