Territorial jurisdiction for fideiusor guarantees: classification of corporate administrator as professional, validating contractual choice-of-forum clause

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă la data de 27 mai 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor B. S.R.L. şi B. la plata sumei de 3681,19 RON, reprezentând contravaloarea încasărilor nepredate, a penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că, între A. S.R.L., în calitate de organizator, B. S.R.L., în calitate de Agent şi B., în calitate de fideiusor, s-a încheiat Contractul de Agenţie nr. x/09.06.2023, prin care agentul a desfăşurat în numele şi pe seama organizatorului acţiuni specifice de jocuri de noroc de tip pariuri în cotă fixă, în cadrul Agenţiei 4547 VV Pechea Fagului, situate în comuna Pechea, jud. Galaţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30, art. 192 şi art. 194 din C. proc. civ., art. 1350, art. 1516 şi art. 1538 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 07 februarie 2025, Judecătoria Buftea a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Galaţi.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei, instanţa de trimitere a reţinut calitatea de consumator a pârâtului B. în raport cu reclamanta, în baza art. 10.5 din Contractul de agenţie nr. x/09.06.2023, care nu reprezintă altceva decât un contract de fideiusiune.

Astfel, potrivit art. 121 C. proc. civ., instanţa a constatat că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (2) din C. proc. civ.

În susţinerea soluţiei pronunţate, prima instanţă sesizată a făcut trimitere şi la considerentele Hotărârii Costea împotriva S.C. C. S.A., C-110/14 ECLI:EU:C:2015:538.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 19 februarie 2025, pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia Civilă, sub nr. x/2024.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2656 din 13 mai 2025, Judecătoria Galaţi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea soluţiei, s-a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ., competenţa fiind atrasă în raport cu prevederile art. 126 din acelaşi act normativ, ce reglementează alegerea competenţei în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, faţă de conţinutul clauzei aflate la pct. 15.5 din contractul de agenţie nr. x/09.06.2023.

A mai reţinut că pârâtul B., fidejusor în contractul de agenţie, nu este consumator, deoarece aceasta, în calitatea sa de administrator al societăţii debitoare, a acţionat în contract în scopuri comerciale, garantând personal executarea obligaţiilor societăţii.

În plus, a constatat că speţa dedusă judecăţii diferă de situaţia avută în vedere la pronunţarea Hotărârii Costea împotriva S.C. C. S.A., C-110/14 ECLI:EU:C:2015:538

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 26 mai 2025, sub numărul x/2024.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă ce a generat conflictul negativ de competenţă vizează natura cererii deduse judecăţii, prima instanţă ce s-a declarat necompetentă considerând că suntem în prezenţa unei cereri îndreptate împotriva unui consumator.

Referitor la această statuare, Înalta Curte constată că litigiul are ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâţilor B. S.R.L. şi B. la plata unei sume de bani, reprezentând contravaloarea încasărilor nepredate, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente, în temeiul contractului de agenţie nr. x/09.06.2023, în care pârâtul B. acţionează atât în nume propriu, în calitate de fideiusor, cât şi ca reprezentant legal al agentului, societatea B. S.R.L.

Reclamanta a susţinut că prin art. 10.5 din contract pârâtul B., administrator al societăţii B. S.R.L., şi-a asumat obligaţia de a garanta executarea integrală a oricărei şi tuturor datoriilor societăţii, inclusiv a accesoriilor obligaţiei principale, renunţând în mod expres la beneficiile de discuţiune şi diviziune.

Instanţa supremă notează că pârâtul B. a acţionat în contract în scopuri legate de activitate sa profesională, în considerarea calităţii sale de administrator al societăţii garantate, B. S.R.L., motiv pentru care nu poate fi reţinută calitatea de consumator a acestuia, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, concluzie care este în acord şi cu jurisprudenţa CJUE în cauza Costea împotriva S.C. C. S.A., C-110/14 ECLI:EU:C:2015:538.

Reiese, aşadar, că litigiul de faţă opune doi profesionişti, între care s-au desfăşurat relaţii comerciale, în temeiul cărora societatea pârâtă a desfăşurat în numele şi pe seama organizatorului acţiuni specifice de jocuri de noroc de tip pariuri în cotă fixă, părţile convenind prin art. 15.5 din contractul de agenţie nr. x/09.06.2023 că litigiile decurgând din acesta vor fi deduse judecăţii instanţelor competente de la sediul organizatorului.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă cuprinsă în art. 15.5 din contract este validă, litigiul părţilor având drept cauză răspunderea contractuală şi nefiind incidentă norma de competenţă teritorială exclusivă reglementată în art. 121 din C. proc. civ., din moment ce procesul iniţiat nu are ca obiect o cerere îndreptată împotriva unui consumator.

Se reţine, totodată, că părţile nu au contestat această convenţie şi nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerinţele aplicării lui fiind îndeplinite.

Întrucât organizatorul, reclamanta din prezenta cauză, are sediul situat în oraşul Voluntari, aflându-se în raza de competenţă a Judecătoriei Buftea, instanţa supremă constată că sesizarea acestei instanţe a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă a părţilor, stabilită prin clauza inserată la art. 15.5 din contractul de agenţie nr. x/09.06.2023, care derogă de la regula de drept comun, clauza atributivă stabilind competenţa teritorială în favoarea instanţei determinate de părţi.

Pe cale de consecinţă, date fiind prevederile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.