Labor conflict jurisdiction resolved by affirming Cluj Tribunal's competence based on plaintiff's statutory right of option

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 5 martie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Bihor şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, a solicitat:

- recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi plata drepturilor salariale pentru perioada 01.04.2021-03.02.2022, având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără ca indemnizaţia de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială, rezultată din noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâtului la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă actualizată cu indicele de inflaţie, cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2287/2024 din 1 octombrie 2024, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reţinut, în esenţă, că reclamanta are locul de muncă la Judecătoria Măcin, iar potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, incident în cauză, care instituie o competenţă exclusivă, trebuia să se adreseze instanţei competente teritorial de la locul unde îşi are locul de muncă la data introducerii acţiunii.

De asemenea, a reţinut că prevederile art. 127 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile, în raport de circumstanţele menţionate mai sus, dar şi raportat la faptul că Tribunalul Tulcea nu are calitatea de pârât.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 422/2025 din 26 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat de drept judecata şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.

În considerentele sentinţei, Tribunalul Tulcea a reţinut, în esenţă, că reclamanta A. are domiciliul pe raza municipiului Oradea, judeţul Bihor şi a fost judecător în cadrul Judecătoriei Măcin începând cu data de 22.12.2017, în perioada 01.04.2021-03.02.2022 fiind detaşată la Judecătoria Beiuş.

În acord cu prevederile art. 269 alin. (1)-(2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, competenţa de soluţionare a pricinii ar reveni Tribunalului Bihor, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamanta.

Totodată, faţă de împrejurarea că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Măcin, instanţa de conflict a verificat incidenţa în cauză a prevederilor art. 127 din C. proc. civ., reţinând interpretarea obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată prin Decizia nr. 7/16.05.2016 - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În concluzie, a apreciat că reclamanta, în mod legal, a sesizat Tribunalul Cluj din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, curte învecinată cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, în raport cu domiciliul reclamantei.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 20 mai 2025, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Prezenta acţiune are ca obiect un conflict individual de muncă cu privire la recalcularea şi plata unor drepturi de natură salarială solicitate de către reclamantă, în calitate de judecător încadrat, la momentul introducerii cererii (5 martie 2024), în cadrul Judecătoriei Măcin.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa teritorială în cazul conflictelor de muncă aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă.

În acelaşi timp, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Reclamanta din prezenta cauză are domiciliul în Oradea, judeţul Bihor, astfel că acţiunea ar fi fost, în raport cu domiciliul reclamantei, de competenţa Tribunalului Bihor.

Cu toate acestea, întrucât Tribunalul Bihor figurează ca pârât în cauză, reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune reglementat de dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2) 1 C. proc. civ., sesizând Tribunalul Cluj, aflat în circumscripţia curţii de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, în raport cu domiciliul său.

Potrivit prevederilor legale menţionate, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii; Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Întrucât dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantului, instanţa sesizată în acest mod devine competentă teritorial să soluţioneze pricina şi nu poate, din oficiu, să îşi decline competenţa.

Notează Înalta Curte că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Cluj, reclamanta şi-a exercitat dreptul prevăzut de dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2) 1 C. proc. civ., fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei alese.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.