Pension recalculation dispute: Negative competence conflict resolved in favor of the court with legal prorogation via accessory claims

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la data de 17 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Tribunalul Iaşi şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi solicitând:

- obligarea pârâtului Tribunalul Iaşi la eliberarea unei adeverinţe pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare lunară brută stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, aşa cum a fost completată prin Legea nr. 130/2015, calculată la un VRS de 605,225 RON conform Legii nr. 293/2015 şi art. III din O.U.G. nr. 20/2016 ce include adăugarea a 25% la un VRS de 484,18 RON ca urmare a modificărilor drepturilor salariale cuprinse în titlul executoriu - Decizia civilă nr. 225/03.03.2022 a Curţii de Apel Bacău şi a Deciziei Curţii de Apel Iaşi nr. 142/23.04.2021;

- obligarea ambilor pârâţi să emită noi decizii care să reflecte cuantumul real al pensiei pe care urmează să o încaseze, actualizată cu indicele de inflaţie, respectiv dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii;

- obligarea pârâtului Tribunalului Iaşi la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente şi comunicarea către reclamantă a diferenţelor salariale ce i se cuvin conform dispoziţiilor cuprinse în cele două decizii invocate;

- obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii la emiterea unei decizii de pensie prin care să se procedeze la actualizarea pensiei sale de serviciu pentru perioada 01.10.2021 la zi;

- obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Iaşi la punerea în plată a diferenţei de pensie după aplicarea actualizărilor solicitate la zi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 34 alin. (5) din Codul muncii, art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015, Legea nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum a fost completată prin Legea nr. 130/2015, Legea nr. 293/2015, art. III din O.U.G. nr. 20/2016 şi art. 127 C. proc. civ., în ceea ce priveşte competenţa teritorială.

Prin încheierea nr. 148/2024 din 11 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a dispus disjungerea capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi şi formarea unui dosar separat, respectiv dosarul nr. x/2024.

La acelaşi termen de judecată, respectiv 11 septembrie 2024, în dosarul nou format, nr. x/2024, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi prin întâmpinare şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

Prin sentinţa civilă nr. 643/2024 din 8 octombrie 2024, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivare, Tribunalul Bacău a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 142 din Legea nr. 127/2019 (în vigoare la data cererii introductive), în situaţia în care pârât este o casă teritorială de pensii, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. În opinia instanţei de trimitere, aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor, fiind vorba de o competenţă teritorială exclusivă, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2024.

Prin sentinţa civilă nr. 564/2025 din 17 martie 2025, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat, în favoarea Tribunalului Bacău, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi. De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Iaşi a reţinut că prin natura interesului ocrotit de dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv încrederea în independenţa şi imparţialitatea instanţei care soluţionează cauza, art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. apare ca având un caracter derogator inclusiv de la dispoziţiile reglementate de art. 142 din Legea nr. 127/2019, astfel cum au fost invocate de Tribunalul Bacău în hotărârea de declinare.

Mai mult decât atât, dreptul de a alege instanţa la care să se judece, în cazul în care este incidentă situaţia prevăzută de art. 127 alin. (2) şi alin. (21) din C. proc. civ., revine reclamantului iar, în cazul în care alegerea de competenţă a fost făcută în favoarea instanţei judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, instanţa sesizată nu îşi poate declina competenţa, care rămâne câştigată în favoarea sa.

În plus, apreciază că, în cazul de faţă, sunt incidente atât dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de interdependenţa capetelor de cerere formulate de reclamant, cât şi cele ale art. 123 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la faptul că Tribunalul Bacău a devenit exclusiv competent prin raportare la calitatea de pârât a Tribunalului Iaşi, chemat în judecată deopotrivă de reclamant.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 19 mai 2025, sub acelaşi număr.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acţiunea iniţială, reclamanta A., în calitate de grefier pensionar, a solicitat obligarea pârâţilor Tribunalul Iaşi şi Casa de Pensii Iaşi la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor salariale şi a cuantumului pensiei în conformitate cu valoarea de referinţă sectorială maximă şi la eliberarea unor adeverinţe actualizate în acest sens.

Dosarul cu privire la a cărui soluţionare poartă prezentul conflict de competenţă, a fost format ca urmare a disjungerii dispuse prin încheierea nr. 148/2024 din 11 septembrie 2024, de către Tribunalul Bacău, secţia I civilă în cauza ce forma obiectul dosarului nr. x/2023, această instanţă considerându-se competentă să soluţioneze celelalte capete ale cererii de chemare în judecată, formulate în contradictoriu cu Tribunalul Iaşi.

Potrivit art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale, se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod (cereri în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).

Aceste prevederi legale reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială ori teritorială.

Din modul de formulare a pretenţiilor deduse judecăţii şi în raport de dispoziţiile art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că toate capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi reprezintă capete accesorii de cerere, întrucât soluţionarea lor depinde de soluţionarea capetelor principale de cerere formulate în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Iaşi.

În acelaşi timp, instanţa supremă reţine şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că în privinţa cererii formulate în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea Tribunalului Bacău, ca efect al formulării acţiunii introductive în contradictoriu şi cu pârâta Tribunalul Iaşi, obligat principal.

În opinia Înaltei Curţi, împrejurarea că Tribunalul Bacău a disjuns ulterior cererile formulate în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză nu duce la pierderea competenţei sale teritoriale în privinţa cererii disjunse, de vreme ce prorogarea legală de competenţă a operat chiar la momentul sesizării instanţei cu acţiunea introductivă comună. Cu alte cuvinte, prorogarea legală de competenţă produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent de măsura disjungerii unui capăt de cerere.

Prin urmare, judecarea capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, disjunse din dosarul nr. x/2023 rămâne în competenţa instanţei competente să soluţioneze cererea principală, respectiv Tribunalul Bacău, secţia I civilă, întrucât operează prorogarea legală de competenţă, indiferent de competenţa care ar fi fost atrasă în situaţia în care acestea ar fi fost formulate pe cale principală.

Întrucât, în cauză, competent teritorial a soluţiona capetele principale de cerere este Tribunalul Bacău, instanţa iniţială învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze şi capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.