Jurisdiction of insolvency judge vs. civil court for eviction actions against insolvent tenants
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be heard by the Turda District Court, establishing its material and territorial competence over the specialized insolvency tribunal. The dispute involved a landlord suing a tenant for eviction from a commercial property, where the specialized commercial litigation tribunal declined jurisdiction on the grounds that the tenant was in insolvency, while the specialized insolvency tribunal declined jurisdiction based on exclusive territorial rules for real estate actions. The court determined that the request for eviction, grounded in the Civil Code and a lease agreement, did not fall under the exclusive competence of the insolvency judge because it did not involve judicial control of the practitioner’s activity or a specific judicial request pertaining to the insolvency procedure itself; instead, the matter was governed by the general rules for real estate litigation under Article 1.036 of the Civil Procedure Code and Article 94 of the Code of Civil Procedure, assigning exclusive jurisdiction to the court where the property is located.
Legislator headnote
AI generatedart. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, art. 45 din Legea nr. 85/2014, art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 135 alin. (4) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction of insolvency judge vs. civil court for eviction actions against insolvent tenants: The dispute involved a landlord suing a tenant for eviction from a commercial property, where the specialized commercial litigation tribunal declined jurisdiction on the grounds that the tenant was in insolvency, while the specialized insolvency tribunal declined jurisdiction based on exclusive territorial rules for real estate actions. The court determined that the request for eviction, grounded in the Civil Code and a lease agreement, did not fall under the exclusive competence of the insolvency judge because it did not involve judicial control of the practitioner’s activity or a specific judicial request pertaining to the insolvency procedure itself; instead, the matter was governed by the general rules for real estate litigation under Article 1.036 of the Civil Procedure Code and Article 94 of the Code of Civil Procedure, assigning exclusive jurisdiction to the court where the property is located.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited to establish the court's jurisdiction to resolve the negative conflict of competence and to assign the case to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 iunie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş - Litigii cu profesionişti la 14.10.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună evacuarea acesteia din spaţiul situat în Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, deţinut în calitate de chiriaş.
Prin sentinţa nr. 90/C/22.11.2024, Tribunalul Specializat Mureş - Litigii cu profesionişti a admis excepţia necompetenţei sale materiale funcţionale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea judecătorului-sindic învestit cu soluţionarea procedurii de insolvenţă în dosarul nr. x/2022, din cadrul aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a statuat că pârâta se află sub incidenţa legii insolvenţei, împrejurare de natură să atragă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, normă specială atributivă de competenţă, care poate deroga de la norma generală, reprezentată de art. 1.036 C. proc. civ.
A mai reţinut că utilizarea imobilului în litigiu vizează activitatea societăţii în insolvenţă, iar existenţa acţiunii este aptă să o afecteze; a conchis în sensul că prezenta cerere este o cerere de natură judiciară privind insolvenţa.
Aplicabilitatea dispozi iilor Codului muncii în ceea ce prive te muncaţ ş
prestată de persoane numite în diverse func ii publice, printre care iţ ş
magistra ii, rezultă din următoarele dispozi ii din Codul muncii:
Aplicabilitatea dispozi iilor Codului muncii în ceea ce prive te muncaţ ş
prestată de persoane numite în diverse func ii publice, printre care iţ ş
magistra ii, rezultă din următoarele dispozi ii din Codul muncii
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 42/17.02.2025, Tribunalul Specializat Mureş - Insolvenţă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Evocând dispoziţiile art. 1.035 C. proc. civ., tribunalul a statuat că acest text de lege instituie un caz de competenţă exclusivă în materia acţiunii în evacuare a unui imobil, regulă ce derogă de la normele generale de competenţă teritorială.
Cum, în speţă, imobilul din care se solicită evacuarea este situat în Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, a reţinut că revine Judecătoriei Turda competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 2564/17.04.2025, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş - Insolvenţă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării incidentului procedural; totodată, a dispus suspendarea judecării cauzei.
În argumentarea acestei hotărâri, în raport cu dispoziţiile art. 8 şi ale art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, instanţa a reţinut, în esenţă, că procedura de evacuare din imobilul în care pârâta aflată în insolvenţă a desfăşurat activitatea în mod efectiv are o înrâurire asupra procedurii de insolvenţă, şi este, deci, o cerere aferentă acestei proceduri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 07.05.2025.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Turda competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte subliniază că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.
Aşa fiind, obiectul dedus judecăţii în prezentul litigiu, în care şi-au declinat reciproc competenţa materială tribunalul, prin judecătorul-sindic, şi judecătoria este dat de cererea de evacuare.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1.033-1.048 C. proc. civ. şi pe cele ale contractului de locaţiune nr. x/29.07.2020, raportat la dispoziţiile art. 1.270 C. civ.
În acest context, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. d) şi lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă, cererile de evacuare, precum şi orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, iar art. 45 din Legea nr. 85/2014 reglementează principalele atribuţii ale judecătorului-sindic şi acţiunile de competenţa acestuia într-o procedură de insolvenţă.
În egală măsură, notează că legea insolvenţei dă în competenţa judecătorului-sindic numai anumite acţiuni, nicidecum toate raporturile juridice în care este implicată societatea aflată în insolvenţă. Astfel, cererea de faţă nu poate fi subscrisă atribuţiilor judecătorului sindic, enumerate de prevederile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În egală măsură, nu este incidentă nici ipoteza reglementată de art. 41 alin. (2) din acelaşi act normativ, întrucât cauza nu pune în discuţie controlului judecătoresc al activităţii practicianului în insolvenţă şi nici vreo cerere de natură judiciară aferentă procedurii insolvenţei. Astfel, este fără relevanţă faptul că demersul de evacuare a fost iniţiat de către reclamantă, în temeiul contractului de locaţiune încheiat între părţile din prezenta cauză, după momentul la care împotriva pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă.
În speţă, raportat la limitele învestirii, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - evacuare, Înalta Curte reţine, faţă de dispoziţiile art. 94 lit. d) şi lit. k) din C. proc. civ., că judecătoria este competentă să soluţioneze raportul juridic dedus judecăţii.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1.036 C. proc. civ., "Cererile formulate în temeiul prezentului titlu sunt de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află situat imobilul ocupat fără drept ori, după caz, închiriat sau arendat, chiar dacă locatarul a părăsit imobilul sau contractul a încetat".
Prin urmare, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine Judecătoriei Turda, potrivit normelor de ordine publică sus-arătate, şi nu Tribunalului Specializat Mureş - Insolvenţă, câtă vreme litigiul dedus judecăţii nu este suspus normelor de aplicare reglementate de legea specială, dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care reglementează competenţa materială a tribunalului, fiind de strictă interpretare şi limitată aplicare.
Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2025.