Revision petition inadmissible where res judicata exception was expressly analyzed and resolved in the subsequent judgment

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2025

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 21.09.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Şcoala Gimnazială Nr. 79, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să-i elibereze un raport per salariat Revisal conform art. 5 alin. (1), art. 1 şi art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 905/2017; anularea raportului per salariat nr. 1188/01.07.2022/Sc 79; repunerea sa în situaţia anterioară emiterii actului de concediere; obligarea pârâtei Şcoala Gimnazială Nr. 79 să-i plătească toate salariile restante, indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, 15.03.2021 şi până la reîncadrarea sa; repararea prejudiciului material şi moral în sumă egală cu salariile neîncasate, pretenţiile solicitate fiind în cuantum total de 360.000 de RON, respectiv 180.000 de RON, cu titlu de salarii şi 180.000 de RON, cu titlu de daune.

Prin sentinţa civilă nr. 3113/24.04.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu şi a respins cererea în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială Nr. 79 pentru autoritate de lucru judecat.

Această sentinţă civilă a fost atacată cu apel de A., iar prin decizia civilă nr. 237/30.01.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menţionate, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea acesteia, susţinând, în esenţă, că este potrivnică deciziei civile nr. 5105/19.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, considerentele acestora fiind diferite.

Pe calea întâmpinării, intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a invocat, implicit, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar în situaţia respingerii acesteia, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin rezoluţia din 09.04.2025, s-a fixat termen de judecată la 05.06.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal redat, ce se constituie în temeiul juridic al căii extraordinare de atac promovată, o reprezintă necesitatea de a se înlătura acele situaţii în care se înfrânge autoritatea de lucru judecat, respectiv atunci când printr-o hotărâre ulterioară s-a statuat în sens contrar faţă de ceea ce s-a tranşat deja în procesul anterior derulat între aceleaşi părţi.

În alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).

În conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Dacă primul alineat al articolului sus-menţionat dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează prezumţia legală absolută de adevăr a lucrului judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, în acest caz nefiind necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară între aceleaşi părţi să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente (date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă).

În oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcţia negativă, care opreşte un al doilea proces, sau cea pozitivă, care presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei), cu privire la admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe acest motiv, incidenţa autorităţii de lucru judecat se apreciază, pe de o parte, din perspectiva relativităţii efectelor sale (ce se produce între părţile ce au stat în judecată în ambele procese), iar pe de altă parte, a necesităţii ca aceasta să nu fi fost invocată, analizată şi tranşată în cel de-al doilea litigiu.

Deşi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiţie de admisibilitate, această condiţionare decurge în mod necesar din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să sancţioneze doar încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu şi modalitatea în care cea de-a doua hotărâre având a analiza excepţia autorităţii de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (o chestiune litigioasă ce are legătură sau se răsfrânge, prin efectele sale, asupra noii judecăţi) dă dezlegare acestor aspecte.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziţia părţii, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalităţii acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, se constată că, în speţa supusă analizei, instanţa de apel a examinat criticile privind soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială Nr. 79, în următorii termeni:

"Aşa cum a reţinut prima instanţă, prin sentinţa nr. 7707 din data de 14.12.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă în parte cererea reclamantei şi s-a dispus anularea în parte a raportului Revisal nr. 1188 din 01.07.2022 în ceea ce priveşte temeiul juridic reţinut "art. 61 lit. a) disciplinar", de la rubrica temei încetare CIM nr. 1/31.08.2019 în sensul că acest temei este "art. 280 alin. (2), lit. f) din Legea nr. 1/2011", conform deciziei de sancţionare nr. 78/12.03.2021, restul pretenţiilor fiind respinse ca neîntemeiate. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea apelului prin Decizia nr. 5105/19.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, având în vedere că între cauza care face obiectul prezentului dosar şi cauza care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, prin hotărârile judecătoreşti la care s-a făcut referire anterior fiind tranşat în mod definitiv litigiul dintre părţi având obiectul şi cauza juridică menţionate, judicios a procedat prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 430 N. C. proc. civ. potrivit cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În acest context, cum din considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită rezultă că a fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii invocate, raportat la dispoziţiile legale menţionate, concluzionându-se în sensul că există o asemenea autoritate, Înalta Curte reţine că instanţa de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel, aşa cum tinde să solicite revizuenta.

Nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat dezlegare aspectului privind autoritatea de lucru judecat în forma negativă. Din moment ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect printr-o hotărâre definitivă, soluţia privind existenţa autorităţii de lucru judecat a rămas definitivă şi nu poate fi reanalizată pe calea revizuirii deoarece, prin natura ei, revizuirea nu este o cale de atac de reformare prin intermediul căreia să fie criticată concluzia la care a ajuns în urma analizei puterii de lucru judecat. Fiind doar o cale de atac de retractare, revizuirea permite analiza eventualei înfrângeri a autorităţii de lucru judecat numai dacă această chestiune nu a făcut obiect de analiză şi nu a fost tranşată de către instanţa care a soluţionat al doilea proces dintre părţi.

Or, prin cererea de revizuire de faţă nu se urmăreşte retractarea unei decizii pronunţate cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauze prinvind conflicte de muncă şi asigurări sociale a rezolvat problema incidenţei dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., operaţiune evident nepermisă de exigenţele procedurale.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 237/30.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 237/30.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2025.