Update of contractual energy guarantee based on subsequent regulatory price increases versus binding ANRE decision fixing initial value

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra recursurilor, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2021 reclamanta ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA MUNICIPALĂ TERMOENERGETICA BUCUREŞTI S.A. (CMTEB), prin administrator special şi prin administrator judiciar, a solicitat obligarea pârâtei la constituirea garanţiei în cuantum de 70.952.830,54 RON, conform prevederilor art. 15 lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 încheiat între părţi.

La termenul din 11 octombrie 2021 reclamanta a depus cerere modificatoare sub aspectul cuantumului obiectului acţiunii, solicitând obligarea pârâtei la constituirea garanţiei de 78.155.242,27 RON.

La termenul din 17 ianuarie 2022 reclamanta a depus cerere modificatoare sub aspectul cuantumului obiectului acţiunii, solicitând obligarea pârâtei la constituirea garanţiei de 145.823.383,50 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2781 din 21 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a fost respinsă cererea, ca nefondată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A.

Prin încheierea din 25.01.2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a calificat excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca fiind o apărare de fond.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei de obiect şi lipsei interesului, invocate prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea de suspendare formulată de către intimata-pârâtă, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 295/2024 din 22 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamantă, fiind schimbată în tot sentinţa primei instanţe.

A fost admisă în parte cererea, astfel cum a fost precizată.

A fost obligată pârâta la constituirea garanţiei la încheierea contractului nr. x/2019, în cuantum de 77.348.773 RON.

A fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 388.546,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru proporţional pretenţiilor admise.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în întregime a pretenţiilor reclamantei.

După expunerea situaţiei de fapt şi a istoricului litigios dintre părţi, s-a susţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte cuantumul garanţiei, instanţa de apel s-a raportat greşit la momentul încheierii contractului nr. x/2019, stabilind că valoarea garanţiei este cea prevăzută de Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023, emisă ca urmare a punerii în aplicare a Deciziei nr. 1054/27.02.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, decizie prin care se stabileşte valoarea garanţiei ca fiind 77.348,773 RON, prin luarea în considerare a preţurilor pentru energia termică vândută în perioada 01.12.2019 - 31.12.2020, aprobate prin Decizia Preşedintelui ANRE nr. 2002/27.11.2019.

Potrivit recurentei-reclamante, interpretarea instanţei de apel încalcă dispoziţiile Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 122/2013 privind aprobarea Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE, prevederile contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 încheiat între părţi, precum şi Deciziile Preşedintelui ANRE nr. 56/17.10.2020 şi nr. 189/27.06.2023.

S-a arătat, în acest sens, că dispoziţiile contractului nu prevăd o interdicţie de actualizare a garanţiei, ci doar că vânzătorul are dreptul să solicite cumpărătorului constituirea unei garanţii la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice, precum şi faptul că, potrivit contractului-cadru, valoarea garanţiei se raportează la Anexa nr. 6, cu consecinţa că orice modificare a preţurilor în temeiul cărora a fost stabilită garanţia conduce şi la modificarea cuantumului acesteia.

Ca urmare, a învederat, cu trimitere la situaţia de fapt, că, în urma negocierilor purtate între părţi la 07.02.2020 şi 21.02.2020, recurenta-reclamantă a acceptat ca valoarea garanţiei să fie stabilită la plafonul minim prevăzut prin Decizia Preşedintelui ANRE nr. 56/17.01.2020, corespunzător mediei aritmetice a consumului prevăzut în Anexa nr. 6, calculat la nivelului unui an calendaristic, astfel că, în urma modificărilor de preţ, s-a modificat şi cuantumul garanţiei pe care cumpărătorul este obligat să o constituie.

Astfel, recurenta-reclamantă a susţinut că, urmare a modificării preţului energiei prin Decizia Preşedintelui ANRE nr. 1084/29.06.2022, contractul de vânzare-cumpărare a fost modificat prin actul adiţional nr. x/2021, act ce conţine preţurile modificate pentru perioada iulie - octombrie 2022, cât şi cuantumul garanţiei, în valoare de 143.790.383,50 RON, cuantum determinat conform plafonului minim prevăzut în Decizia Preşedintelului ANRE nr. 56/17.01.2020, anulate în recurs, corespunzător mediei aritmetice consumului prevăzut în Anexa nr. 6, calculat la nivelul unui an calendaristic.

Prin urmare, reclamanta este îndreptăţită la actualizarea cuantumului garanţiei pe care partea adversă s-a obligat să o constituie la încheierea contractului şi, ca o consecinţă, în mod greşit a fost înlăturat modul de calcul al garanţiei expus de reclamantă, stabilindu-se cuantumul garanţiei contractuale la suma fixă stabilită prin Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023.

La data de 4 iulie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă COMPANIA MUNICIPALĂ TERMOENERGETICA BUCUREŞTI S.A., prin care au fost invocate excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii, lipsei de obiect şi lipsei de interes. De asemenea, s-a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2023, nr. y/2023 şi nr. z/2023, aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 28 august 2024 recurenta-reclamantă ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.

De asemenea, împotriva aceleiaşi decizii, precum şi a încheierii din 25 ianuarie 2024 a formulat recurs pârâta COMPANIA MUNICIPALĂ TERMOENERGETICA BUCUREŞTI S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile judecătoreşti acordând reclamantei ceva ce nu a cerut, aplicând, totodată, greşit normele de drept material, fiind incidente cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Dezvoltând aceste critici, a arătat că, deşi prin acţiunea dedusă judecăţii s-a solicitat obligarea pârâtei la constituirea garanţiei la încheierea contractului în cuantum de 70.952.830,54 RON, în apel fiind majorat cuantumul garanţiei la 140.790.254,96 RON, instanţa de apel a obligat pârâta să constituie garanţia în cuantumul indicat prin Decizia ANRE nr. 189/2023 - 77.348,773 RON.

Totodată, s-a criticat ignorarea existenţei contractului de cont escrow, impunându-se pârâtei constituirea a două garanţii pentru derularea aceluiaşi contract, fiind încălcate dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 115/2001.

Circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., s-a imputat instanţei de apel că decizia şi încheierea nu cuprind argumentele de fapt şi de drept pentru care instanţa a respins cererea de suspendare a cauzei şi excepţiile invocate prin întâmpinare de către pârâtă, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

La termenul din 21 ianuarie 2025, cu referire la recursul reclamantei, s-a luat act că recurenta-pârâtă nu mai susţine excepţia netimbrării, a fost calificată drept apărare de fond excepţia inadmisibilităţii şi au fost respinse excepţiile lipsei de obiect şi lipsei de interes.

Prin urmare, instanţa de recurs a rămas în pronunţare asupra recursului reclamantei şi asupra excepţiei netimbrării recursului pârâtei.

4. Înalta Curte, luând în examinare recursul reclamantei şi excepţia netimbrării recursului pârâtei, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere (...) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Instanţa încalcă dreptul material atunci când nu identifică regula sau regulile de drept aplicabile în cauză ori, deşi le identifică, le încalcă în litera sau spiritul lor, interpretându-le eronat, ori, deşi le interpretează corect la nivel abstract, aplicarea lor situaţiei de fapt reţinute în speţă se face într-o manieră eronată, contrară sensului şi scopului regulilor de drept respective.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă susţine încălcarea dispoziţiilor Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 122/2013 privind aprobarea Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE, a prevederilor contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 încheiat între părţi, precum şi a Deciziilor Preşedintelui ANRE nr. 56/17.10.2020 şi nr. 189/27.06.2023.

În concret, referitor la cuantumul garanţiei pe care intimata-pârâtă a fost obligată să o încheie, arată că instanţa de apel s-a raportat greşit la momentul încheierii contractului nr. x/2019, stabilind că valoarea garanţiei este cea prevăzută de Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023, emisă ca urmare a punerii în aplicare a Deciziei nr. 1054/27.02.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a stabilit valoarea garanţiei ca fiind 77.348,773 RON, prin luarea în considerare a preţurilor pentru energia termică vândută în perioada 01.12.2019 - 31.12.2020.

Potrivit recurentei, urmare a modificării preţului energiei prin Decizia Preşedintelui ANRE nr. 1084/29.06.2022, contractul de vânzare-cumpărare a fost modificat prin actul adiţional nr. x/2021, act ce conţine atât preţurile modificate pentru perioada iulie - octombrie 2022, cât şi cuantumul garanţiei actualizate, în valoare de 143.790.383,50 RON, cuantum determinat conform plafonului minim prevăzut în Decizia Preşedintelului ANRE nr. 56/17.01.2020, corespunzător mediei aritmetice consumului prevăzut în Anexa nr. 6, calculat la nivelul unui an calendaristic.

Înalta Curte constată că, în raport cu soluţia instanţei de apel de admitere a apelului reclamantei, fiind schimbată sentinţa primei instanţe, cu consecinţa admiterii în parte a cererii având ca obiect obligaţia de a face, recurenta-reclamantă îşi exprimă dezacordul faţă de cuantumul garanţiei de 77.348,773 RON, pe care intimata-pârâtă a fost obligată să o constituie în favoarea sa conform art. 15 lit. c) din contractul nr. x/2019.

Verificând considerentele deciziei recurate, rezultă că instanţa de apel a reţinut, în ceea ce priveşte cuantumul garanţiei, că reclamanta s-a adresat ANRE cu o cerere de soluţionare a neînţelegerilor dintre părţi, fiind emisă Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020.

S-a arătat că, prin decizia nr. 1054/27.02.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, constatându-se încălcarea art. 1 şi art. 2 din Procedura privind soluţionarea, de către Comisia ANRE, a neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice, a fost casată în parte sentinţa civilă nr. 1447/22.12.2020 şi a fost anulat art. 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020, fiind obligată pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare a diferendului dintre părţi prin stabilirea în concret a valorii garanţiei la încheierea contractului.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că prin Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 s-a recunoscut dreptul reclamantei de a solicita constituirea garanţiei, însă nu s-a soluţionat problema supusă medierii, Comisia din cadrul ANRE transferând, practic, obligaţia de a tranşa divergenţele apărute la încheierea contractului, către părţi, acestea fiind trimise din nou la negociere. Or, s-a arătat, această manieră de soluţionare a conflictului nu a fost una aptă să pună capăt în mod concret şi efectiv neînţelegerilor asupra cuantumului garanţiei.

În continuare, a argumentat instanţa de apel că, în vederea punerii în aplicare a deciziei instanţei supreme, ANRE a emis Decizia nr. 189/27.06.2023, stabilindu-se valoarea garanţiei prevăzute la pct. 2 din Anexa 10 la contractul de vânzare-cumpărare ca fiind de 77.348.773 RON, prin luarea în considerare a preţurilor pentru energia termică vândută cumpărătorului în perioada 01.12.2019-31.12.2020, aprobate prin Decizia Preşedintelui ANRE nr. 2002/27.11.2019. Referitor la Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023 s-a reţinut că nu a fost desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească iar cererea de suspendare a executării acesteia a fost respinsă.

Instanţa de apel, în raport cu această situaţie de fapt, stabilită pe baza probelor, a reţinut că Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023, emisă în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei Înaltei Curţi, prin care a fost stabilit cuantumul garanţiei datorate de către intimata-pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 15 lit. c) din contractul nr. x/2019, produce efecte între părţi, având caracter obligatoriu conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 33/2007.

Cât priveşte precizările aduse valorii garanţiei corespunzător majorării preţurilor din contract, instanţa de apel nu le-a putut avea în vedere, reţinând că, astfel cum rezultă din prevederile Ordinului ANRE nr. 122/2013, precum şi ale art. 15 lit. c) din contractul nr. x/2019, intimata-pârâtă avea obligaţia constituirii acestei garanţii la încheierea contractului - 01.12.2019.

Prin urmare, a reţinut că valoarea garanţiei pe care intimata-pârâtă trebuie să o constituie, raportat la data încheierii contractului, este cea stabilită prin Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023, în cuantum de 77.348.773 RON, în funcţie de preţurile pentru energia termică vândută în perioada 01.12.2019-31.12.2020, aprobate prin Decizia Preşedintelui ANRE nr. 2002/27.11.2019.

Constatând, astfel, că prin Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023 s-a stabilit valoarea garanţiei pe care intimata-pârâtă trebuia să o constituie la încheierea contractului, instanţa de apel a înlăturat modul de calcul indicat de către apelanta-reclamantă prin cererile precizatoare depuse la dosar. De altfel, a reţinut că, la termenul de judecată din data de 25.01.2024, apelanta-reclamantă a menţionat că lasă la aprecierea instanţei de judecată cuantumul garanţiei, având în vedere Decizia ANRE nr. 189/27.06.2023.

În alţi termeni, instanţa de apel, având de decelat între susţinerile apelantei-reclamante asupra actualizării valorii garanţiei pe fondul majorării preţurilor, pe de o parte şi decizia emisă de ANRE ca urmare a dispoziţiilor obligatorii ale instanţei supreme, decizie la emiterea căreia au fost avute în vedere dispoziţiile Ordinului ANRE nr. 122/2013 şi ale art. 15 lit. c) din contractul nr. x/2019, stând la baza pretenţiilor recurentei-reclamante, pe de altă parte, în mod corect a dat prevalenţă Deciziei ANRE nr. 189/27.06.2023, stabilind obligaţia intimatei-pârâte de a constitui garanţia de 77.348.773 RON.

În raport cu aceste dezlegări judicioase ale instanţei de apel, se constată caracterul nefondat al criticilor părţii, care susţine, fără temei, că este îndreptăţită la actualizarea valorii garanţiei la încheierea contractului corespunzător modificărilor de preţ intervenite succesiv ca urmare a deciziilor autorităţii de reglementare în domeniu.

Prin urmare, în cauză nu este relevată nelegalitatea deciziei din perspectiva modului de aplicare a dispoziţiilor Ordinului ANRE nr. 122/2013, a contractului nr. x/2019 încheiat de părţi ori a Deciziilor ANRE nr. 56/17.10.2020 şi nr. 189/27.06.2023.

Distinct de aceste critici, se reţine că, în rest, susţinerile recurentei-reclamante asupra modului de determinare a cuantumului garanţiei raportat la majorările de preţ intervenite şi în conformitate cu actele adiţionale ulterioare ale contractului, întrucât au un pronunţat caracter de factualitate şi pun în discuţie probatoriul administrat, vizează temeinicia deciziei atacate, şi nu legalitatea acesteia.

Or, în considerarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate proceda la reaprecierea situaţiei de fapt litigioase şi a probelor, controlul judiciar exercitat în recurs fiind unul exclusiv de legalitate.

Faţă de toate aceste argumente, Înalta Curte impune observaţia că în cauză nu se verifică teza încălcării dispoziţiilor de drept material, nefiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, recursul reclamantei va fi respins.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării recursului pârâtei, care vizează atât decizia nr. 295/2024 din 22 februarie 2024, cât şi încheierea din 25 ianuarie 2024, se reţine că, în virtutea principiului constituţional al egalităţii persoanelor în faţa legii şi al autorităţilor, prevăzut la art. 16 din legea fundamentală, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă.

În cauză, se constată că una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

În egală măsură, art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că cererii de recurs i se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa supremă reţine că, în cauză, recursul nu a fost timbrat anticipat, precum şi că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea în acest sens, deşi i s-a trasat obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 388.646,37 RON aferente recursului formulat.

Astfel, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 388.646,37 RON a fost adusă la cunoştinţa recurentei-pârâte prin adresa emisă la 30 mai 2024, comunicată la data de 04.06.2024, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, vol. I).

Se reţine şi faptul că, împotriva modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru, partea a formulat cerere de reexaminare, înregistrată sub nr. x/2021/a2, prin încheierea din 12 iunie 2024, definitivă, fiind respinsă cererea.

Ca urmare, prin citaţia aferentă termenului de judecată din 21 ianuarie 2025, comunicată recurentei la data de 19.12.2024, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, vol. II, a fost readusă la cunoştinţa părţii obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În consecinţă, se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmând a fi anulat recursul ca netimbrat.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 295/2024 din 22 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi va anula ca netimbrat recursul pârâtei împotriva aceleiaşi decizii, precum şi a încheierii din 25 ianuarie 2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A. împotriva deciziei nr. 295/2024 din 22 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta COMPANIA MUNICIPALĂ TERMOENERGETICA BUCUREŞTI S.A. împotriva aceleiaşi decizii, precum şi a încheierii din 25 ianuarie 2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.