Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp tax in sports arbitration dispute

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 656/28.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Federaţia Română de Handbal - Comisia de soluţionare a litigiilor a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei sale, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. şi a calităţii procesuale pasive a pârâtului B., a admis cererea formulată de reclamant şi a obligat pârâtul la plata în termen de 15 zile de la comunicare a următoarelor sume: 144.000 RON, reprezentând drepturi financiare restante aferente perioadei 07-12.2022; 1.000 RON, cu titlu de taxa de memoriu şi 2.448 RON, cu titlu de onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 103/24.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Comisia de Apel din cadrul Federaţiei Române de Handbal a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de apelantul B., a respins apelul ca nefondat şi a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului A., în cuantum de 2.460 RON, cu titlu de onorariu de avocat.

Împotriva acestor hotărâri, la 25.08.2023, B. a formulat acţiune în anulare, solicitând: 1. suspendarea acestora până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare; 2. anularea acestora şi: a) în principal, trimiterea cauzei spre competentă judecare Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă; b) în subsidiar, trimiterea cauzei spre competentă judecare Tribunalului Constanţa, secţia I civilă; c) în subsidiar, pronunţarea hotărârii de anulare şi administrarea probelor solicitate şi neadministrate de către instanţele arbitrale şi, după administrarea acestora, rejudecarea fondului în sensul: c.1.) în principal, a respingerii acţiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A.; c.2.) în subsidiar, a respingerii acţiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a B.; c.3.) în subsidiar, a respingerii acţiunii ca neîntemeiată ca urmare a admiterii excepţiei de neexecutare; c.4.) în subsidiar, a respingerii acţiunii ca neîntemeiată; d) în subsidiar, rejudecarea în fond în sensul: d.1.) în principal, a respingerii acţiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A.; d.2.) în subsidiar, a respingerii acţiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a B.; d.3.) în subsidiar, a respingerii acţiunii ca neîntemeiată ca urmare a admiterii excepţiei de neexecutare; d.4.) în subsidiar, a respingerii acţiunii ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului A. la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 25/01.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare şi a obligat reclamantul B. la plata către pârât a sumei de 2.952 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentintei civile menţionate, B. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În susţinerea demersului procesual, recurentul a afirmat că instanţa de fond a nesocotit atât regulile de procedură cuprinse în art. 13-15, art. 22, art. 548, art. 567-568, art. 580, art. 608 şi art. 616 C. proc. civ., a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, cât şi normele de drept material reglementate de art. 269 Codul muncii, art. 1.205, art. 1.315-1.316 şi art. 1.555-1.556 C. civ., pe care le-a aplicat greşit.

Astfel, în esenţă, a susţinut că opus dispoziţiilor art. 548 C. proc. civ. şi dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 10/2024, s-a apreciat că instanţele arbitrale ale Federaţiei Române de Handbal au competenţă să judece litigiile dintre membrii neafiliaţi - pârâtul -, şi cei afiliaţi - recurentul -, în lipsa unei convenţii arbitrale scrise sau a unui acord de cesiune de contract.

Potrivit recurentului, contrar art. 269 Codul muncii şi jurisprudenţei instanţei supreme, s-a reţinut că instanţele arbitrale ale Federaţiei Române de Handbal deţin atribuţii în judecarea unor litigii de muncă rezervate ex lege competenţei exclusive a instanţelor judecătoreşti.

A reproşat instanţei faptul că, deşi dispoziţiile art. 580 C. proc. civ. au caracter imperativ, a considerat că se poate deroga de la acestea şi a reţinut că este legală citarea unei părţi la o altă adresă decât cea indicată în actele procesuale şi la un alt reprezentant, respectiv pe e-mail, fără ca partea să fi solicitat expres această modalitate de citare şi fără a exista dovada confirmării recepţiei acestei comunicări de către persoana citată.

Cu referire la dispoziţiile art. 575 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că greşit a apreciat instanţa de fond faptul că în procedura arbitrală ar fi permisă judecata fără citarea părţilor şi tot astfel ar fi permisă încălcarea principiilor dreptului la apărare, al contradictorialităţii sau principiul oralităţii.

În continuare, a învederat că instanţa a nesocotit normele cuprinse în art. 567 şi art. 568 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului, cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii.

A mai susţinut că, în contradicţie cu dispoziţiile imperative ale C. proc. civ. şi ale art. 6 din C.E.D.O. privind exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti, aplicabile mutatis mutandis şi hotărârilor arbitrale, şi cu încălcarea art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanţa statală a considerat că instanţele arbitrale pot să procedeze în a judeca o cauză fără să se pronunţe asupra cererii de recuzare formulată faţă de membrii Comisiei de soluţionare a litigiilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal şi fără a analiza argumentele de fond ale uneia dintre părţi.

De asemenea, a reproşat instanţei de fond faptul că a considerat dreptul părţilor de a administra probe un lux teoretic.

Din perspectiva încălcării ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii, recurentul a susţinut că instanţa statală, menţinând interpretarea instanţelor arbitrale cu privire la excepţia de neexecutare şi cesiunea contractului, a nesocotit dispoziţiile de drept material cuprinse în art. 1.555-1.556 C. civ., respectiv în art. 1.205 şi art. 1.315-1.316 din acelaşi cod.

În încheiere, a precizat că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ., prin validarea procedurii desfăşurate în faţa instanţei arbitrale.

Intimatul nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 19.12.2024, s-a constatat că cererea de recurs nu este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.092,5 RON, potrivit art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiţii, prin adresa emisă la 20.12.2024, comunicată recurentului la 08.01.2025, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancţiunea anulării cererii, să achite taxa judiciară de timbru datorată, cu menţiunea că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurent.

Prin rezoluţia din 27.03.2025, în vederea soluţionării căii extraordinare de atac a recursului, s-a fixat termen de judecată la 05.06.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei netimbrării recursului, invocată din oficiu.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, ce ţin de fondul ori de conţinutul cererii de recurs, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Prin dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

Articolul 32 din acelaşi act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Prin aceeaşi comunicare instanţa aduce la cunoştinţa părţii posibilitatea formulării, în condiţiile legii, a cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 486 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2.092,5 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aşa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare, aflat la fila x verso din dosarul de recurs.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligaţia de achitare anticipată a acestora este justificată, ca şi sancţiunea anulării cererii, în caz de neplată, aşa cum s-a apreciat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanţa de contencios european a reţinut că, deşi instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin aceasta se urmăreşte un scop legitim, vizând, în esenţă, buna administrare a justiţiei. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanţă, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esenţial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Reţinând că partea nu a dat curs solicitării instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) din acelaşi cod.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinţei civile nr. 25/01.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinţei civile nr. 25/01.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2025.