Inadmissibility of cassation against administrative contract litigation subject to final appeal-only review

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 noiembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2021, reclamanta Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară - Institutul de Cercetări Nucleare, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 61.767 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a facturării în mod greşit a unor servicii în derularea contractului nr. x/2014, astfel cum s-a constatat de Curtea de Conturi prin Raportul de control înregistrat sub nr. x/19.12.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 4212/2022 din 27 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria 1 Bucureşti, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3178/2022 din 19 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă acţiunea, astfel cum a fost precizată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 61.767 RON reprezentând prejudiciu, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data scadenţei fiecărei facturi emise şi până la data plăţii.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.270 RON cheltuieli de judecată, reprezentând judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară - Institutul de Cercetări Nucleare.

Prin decizia civila nr. 745 din 16 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins apelul pârâtei, ca nefondat.

A fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 2.142 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial.

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară - Sucursala Institutul de Cercetări Nucleare, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea recursului, s-a criticat, în esenţă, analiza înscrisurilor, interpretarea oferită actelor juridice supuse judecăţii şi preluarea susţinerilor părţii adverse în ceea ce priveşte stabilirea preţului serviciilor facturate, fiind invocate dispoziţiile art. IV alin. (4). 1, art. V alin. (5). 1 şi prevederile Anexei 2 ale contractului.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 1.357 C. civ. referitoare la condiţiile răspunderii contractuale, arătând că, în cauză, fapta ilicită nu există, clauzele contractului fiind respectate. Astfel, potrivit recurentei, preţul serviciilor a fost stabilit încă de la data încheierii contractului, neexistând nicio obligaţie în sensul recalculării acestuia pe durata derulării raporturilor, în funcţie de personalul alocat de părţi.

De asemenea, s-a reproşat instanţei de apel interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1.266 şi art. 1.272 C. civ., în contextul în care, din modul în care a fost executat contractul, rezultă că părţile au interpretat în acelaşi sens prevederile Anexei 2, aceasta fiind voinţa părţilor la data încheierii contractului.

La data de 21 noiembrie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive prin care s-a arătat că motivele din cererea de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.

La data de 13 decembrie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 9 decembrie 2024, în cauză, s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 21 ianuarie 2025, cu citarea părţilor.

4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 61.767 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a facturării în mod greşit a unor servicii în derularea contractului nr. x/2014, astfel cum s-a constatat prin Raportul de control al Curţii de Conturi înregistrat sub nr. x/19.12.2019.

Înalta Curte notează că prin sentinţa civilă nr. 4212/2022 din 27 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria 1 Bucureşti, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut, în esenţă, că litigiul în cadrul căruia reclamanta a invocat executarea defectuoasă a obligaţiilor contractuale, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu de 61.767 RON, vizează executarea unui contract administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a stabilit că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Se impune observaţia că aceste dezlegări, fiind pronunţate în interiorul litigiului şi nefiind criticate în apel, se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că nu mai pot fi contrazise în raport cu dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., fiind atrasă, astfel, incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 101/2016.

Prin urmare, în considerarea acestor argumente şi, în raport cu data declanşării procesului, 12 noiembrie 2021, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 şi art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, aşa cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020 în vigoare de la 13 iulie 2020.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, " Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul. " De asemenea, conform art. 55 alin. (3)1 din lege "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei. (...)".

Din textele legale anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative pot fi atacate numai cu apel, astfel cum a reţinut şi prima instanţă în dispozitivul sentinţei civile nr. 3178/2022 din 19 decembrie 2022, obiectul acţiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 745 din 16 mai 2024 pronunţate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ TEHNOLOGII PENTRU ENERGIA NUCLEARĂ - INSTITUTUL DE CERCETĂRI NUCLEARE împotriva deciziei civile nr. 745 din 16 mai 2024 pronunţate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.